Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  Evenimente  »  Diverse

Paradigma modernă a sănătăţii

Viața Medicală
Dr. Constantin BOGDAN joi, 6 decembrie 2012
   E bine de reamintit, deşi ar putea părea un truism, că progresul medicinii nu constă numai în descoperirea şi lansarea de noi medicamente, teste diagnostice, clasificări etiologice ale unor îmbolnăviri şi alte rezultate punctuale ale cercetării fundamentale, ci şi în elaborarea, lansarea şi introducerea unor teorii, concepte, metodologii şi alte abordări inovative care influenţează şi redirecţionează întreaga practică a medicinii, făcând-o mai performantă şi mai eficace; aşa s-a întâmplat cu teoria factorilor de risc (preluată de practică), cu conceptul bio-psiho-social, cu cel al stresului, cu bolile civilizaţiei şi cu mai noua concepţie a medicinii bazate pe dovezi (MBD). În pofida înrâuririi largi asupra evoluţiei întregii medicini, a perenităţii, în cazul asimilării şi integrării acestor concepte, acestea pătrund mai greu fiindcă par mai puţin spectaculoase ca, de pildă, lansarea unui nou medicament, chiar dacă, în unele cazuri, acesta nu-şi confirmă eficacitatea atribuită sau chiar este fie retras, fie repede depăşit de altele mai eficace.
   Concept benefic pentru practica clinică a medicinii, ca şi pentru cercetare, MBD s-a conturat în anii ’80, în Canada lansându-se pentru prima dată cunoscuta sintagmă „evidence-based medicine“. La începutul anilor ’90, o serie de studii – McKibbon şi colab. (1995), Saket şi colab. (1996), Greenhalgh (1997), Geddes şi colab. (1997), Cook şi Levy (1998) etc. – au contribuit la consolidarea modelului şi la validarea sa ca un instrument de aplicare în medicină, în practica clinică, în cercetare şi în educaţia medicală. Din păcate, la peste două decenii de la lansare, conceptul este încă greu de însuşit şi de aplicat, în pofida avantajelor sale. Ba, mai mult, are şi oponenţi, deşi este foarte greu să respingi cu argumente o metodologie ce are la bază tocmai argumentul, dovada, proba. În opinie personală, ar putea fi vorba de adepţii – medici şi nemedici – ai medicinii nebazate pe dovezi: multitudine de practici, în proliferare continuă, a ceea ce se cheamă „medicini“ (?) alternative, în fapt nu medicini, ci practici şi tehnici diverse (pretins) terapeutice, fiindcă practicanţilor acestor terapii le este străin diagnosticul şi, de fapt, nici nu au pregătirea necesară (exceptându-i pe cei cu diplomă de medic) punerii unui diagnostic. Nu mă pot abţine să remarc că noul proiect al legii sănătăţii, în ciuda faptului că face trimiteri şi la MBD, alocă „medicinilor“ alternative, cu o generozitate de neînţeles, aproape treizeci de pagini, punând o condiţie acestor intruşi în domeniul delicat şi plin de răspundere al medicinii, de asemenea de neînţeles, nu numai pentru adepţii MBD: să aibă studii superioare, neobligatoriu (?!) medicale; cu alte cuvinte, pot fi fizicieni, ingineri, geologi, istorici etc. O altă explicaţie ar fi aceea a adepţilor improvizaţiei, aproximaţiei, a celor care se tem să prezinte dovezi, argumente, medici adepţi ai „artei“ medicale (epocă depăşită de evoluţia medicinii, care astăzi are statutul îndreptăţit de ştiinţă), cercetători care supralicitează laturile pozitive ale unei descoperiri şi le estompează pe cele negative. Posibil să existe şi alte explicaţii, dar, până la urmă, MBD va deveni un instrument unanim însuşit şi aplicat, în beneficiul medicinii. Ar fi de adăugat că MBD introduce o nouă paradigmă, evoluţiile paradigmelor evoluând de-a lungul istoriei, de la paradigma mitic-magică a epocii prehiprocratice, la cea a observaţiei clinice şi a „artei“ medicale, caracteristică epocii hipocratice, la paradigma contemporană dinaintea apariţiei MBD, când, deşi medicina a devenit ştiinţă, se bazează pe observaţiile nesistematice din practica clinică, experienţa şi studiul mecanismelor de bază fiziopatologice ale bolii fiind considerate suficiente, instruirea medicală rămânând tributară tradiţiei; noua paradigmă este (sau ar trebui să fie) cea a medicinii bazate pe dovezi.
   Rândurile de mai sus s-au dorit o introducere la consemnarea desfăşurării recente a unei reuniuni ştiinţifice – conferinţa naţională a Societăţii Române de Medicină Internă (SRMI) – „Medicina Bazată pe Dovezi“, ajunsă la a noua ediţie, ceea ce dovedeşte angajarea acestei discipline în promovarea noului concept, SRMI devenind portdrapelul modernului model de conceptualizare a medicinii. Îmbucurător este faptul că şi alte discipline, precum psihiatria şi, recent, medicina de laborator au adoptat această temă.
   Dar, dincolo de genericul MBD, lucrările Conferinţei SRMI s-au mai înscris şi într-o altă actualitate, fiind consacrate patologiei vârstnicului. Boomul actual al îmbătrânirii populaţiei confruntă medicul din aproape toate specialităţile cu din ce în ce mai mulţi pacienţi vârstnici (în prezent, vârstnicii reprezintă circa 20% din populaţia generală, dar consumă circa 50% din prestaţiile medicale, aspect numit deja, cu mai mulţi ani în urmă, „geriatrizarea medicinii“). Medicina internă, urmare a dimensiunilor sale, este cea mai solicitată de această categorie de pacienţi. Apoi, adoptarea acestei teme se înscrie şi într-o realitate europeană, anul 2012 fiind declarat de Comisia Europeană „An al îmbătrânirii active“, Consiliul Europei iniţiind, în complementaritate, „Parteneriatul european pentru inovare în domeniul realizării unei îmbătrâniri active şi sănătoase“.
   Un geriatru participant la conferinţă a putut remarca înaltul nivel de abordare, calitatea şi profunzimea prezentărilor girate de competenţa autorilor şi şi-a reamintit că marii geriatri din trecut se recrutau dintre medicii internişti care alegeau să se consacre patologiei pacienţilor vârstnici, medicina internă oferind baza de formare în geriatrie. Organizatorii au ales domenii de interes ale patologiei vârstnicului, invitând moderatori şi comunicatori cu experienţă şi competenţă în domeniu. Temele au inclus gastroenterologia, patologia reumatică, patologia respiratorie, patologia neurologică. La acestea s-au adăugat, prin mai multe simpozioane, dezbateri privind terapeutica modernă în bolile cardiovasculare, HTA sau dislipidemii, terapia durerii, modificări asociate îmbătrânirii în farmacoterapie, problematica diagnosticului precoce în patologia vârstnicului.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC