Degenerescenţa maculară legată de vârstă (DMLV) reprezintă principala cauză de pierdere a vederii în rândul adulţilor în ţările europene dezvoltate (58%), urmată de glaucomul primar cu unghi deschis (8%), dar și de cataractă, degenerările miopice și neuropatia optică (6%), conform unui studiu prospectiv desfășurat în Rotterdam pe un lot de 8.000 de pacienţi.

DMLV afectează ireversibil zona centrală a retinei, macula, fiind o patologie a cărei evoluţie poate fi încetinită prin metodele terapeutice actuale, însă boala nu beneficiază de tratament curativ.

Simptomatologie

Simptomele tipice pentru degenerescenţa maculară legată de vârstă sunt:

• alterarea vederii centrale – cel mai frecvent, pacientul descrie faptul că vede o persoană, dar că nu percepe detaliile feţei acesteia, sau faptul că percep continuu o pată în centrul câmpului vizual;
• metamorfopsii – vedere deformată, imagini distorsionate;
• micropsii și macropsii – micșorarea sau mărirea imaginii; mai puţin frecvente;
• percepţia culorilor – acestea sunt modificate în axul albastru-galben, simptom care în general apare în formele mai avansate.

Se cunosc două stadii ale degenerescenţei maculare legată de vârstă:

• stadiul precoce, caracterizat prin formarea drusenului și apariţia unor anomalii (depozite) pigmentare la nivel macular;
• stadiul tardiv – ce cuprinde două forme: uscată și umedă.

Forma uscată se caracterizează prin modificări atrofice ale maculei, cu deteriorarea lentă a vederii centrale și cu metamorfopsii.

Forma umedă (exsudativă) se caracterizează prin scăderea rapidă a vederii centrale, consecinţă a apariţiei unor membrane neovasculare coroidiene.

Factorii de risc ai DMLV sunt:

• vârsta;
• rasa – stadiul tardiv este mai frecvent la caucazieni și mai puţin frecvent la populaţia asiatică;
• ereditatea;
• fumatul;
• hipertensiunea arterială;
• factori alimentari – grăsimile și obezitatea favorizează apariţia patologiei.

Alţi factori favorizanţi ar fi: operaţia de cataractă în antecedente, ochii de culoare albastră, expunerea prelungită la soare fără protecţie adecvată (ochelari de soare cu filtru UV), sexul feminin.

Investigaţii

Pentru stabilirea diagnosticului pozitiv și a gradului de afectare retiniană, dar și pentru supravegherea în timp a evoluţiei bolii, se preferă următoarele investigaţii:

• biomicroscopia fundului de ochi;
• angiofluorografia;
• angiografia cu verde de indocianină;
• OCT – tomografia în coerenţă optică;
• angio-OCT.

Tratament

Tratamentul degenerescenţei maculare legată de vârstă diferă în funcţie de forma acesteia. În stadiul precoce se indică suplimentele nutritive ce conţin: antioxidanţi (de preferat: resveratrol, coenzima Q10, vitamina A, vitamina C, vitamina D, vitamina E, zinc, luteină), obligatoriu renunţarea la fumat, protecţie adecvată împotriva radiaţiei ultraviolete (ochelari de soare și lacrimi artificiale cu filtru UV), dietă bogată în pește și legume verzi (spanac, kale).

În forma umedă, tratamentul de elecţie constă în injectarea intravitreană de substanţe antiVEGF (vascular endothelial growth factor):
bevacizumab, ranibizumab, aflibercept. Alte opţiuni terapeutice pentru forma umedă sunt: tratamentul laser pentru membranele neovasculare situate la distanţă de fovee și terapia foto­dinamică.

În mod excepţional se poate recurge și la tratament chirur­gical: translocaţia maculară pen­tru DMLV forma atrofică și extracţia membranei neo­vasculare pentru DMLV for­ma neovasculară.

În concluzie, degenerescenţa ma­culară legată de vârstă este o afecţiune cu înalt grad de periculozitate prin potenţialul mare de inducere a orbirii, fiind principala cauza de apariţie a cecităţii la adulţi în Europa.

Necesită un consult de specialitate amănunţit și o urmărire atentă pe întreg par­cursul vieţii pacientului. Cu cât este diag­nosticată mai devreme, cu atât prognosticul este mai favorabil, de aceea recomand ca ori de câte ori pacientul reclamă orice formă de afectare a vederii, să fie îndrumat rapid către medicul oftalmolog.

Articol realizat cu sprijinul Théa.