Newsflash
Diverse

Osteoporoza, tulburările endocrine și deficitul de vitamina D

de Monica GEORGESCU - oct. 31 2016
Osteoporoza, tulburările endocrine și deficitul de vitamina D

     Universitatea de Medicină și Farmacie Craiova a găzduit, la sfârșitul lunii septembrie, al unsprezecelea congres al Asociației de Endocrinologie Clinică din România. Tematica manifestării științifice din capitala Olteniei a fost aleasă pentru a răspunde solicitărilor și intereselor specialiștilor endocrinologi, dar și colegilor din specialitățile conexe – diabetologi, pediatri, ortopezi sau psihologi. Accentul a fost pus pe osteoporoză și terapia fracturilor osteoporotice, tumorile neuroendocrine, tulburările metabolice în patologia endocrină și relația lor cu diabetul și tulburări de creștere și sexualizare.

 

Densitatea osoasă – între scorul T și FRAX

 

    Osteoporoza este o boală cu prevalență în creștere, ce are o evoluție tăcută, asimptomatică, până la dezvoltarea complicațiilor, cum ar fi fracturile care apar în urma unor traumatisme minore sau, în unele cazuri, fără traume. Cea mai mare problemă o ridică fracturile de șold, o treime din pacienții cu reumatism de acest tip fiind imobilizați la pat și devin dependenți de îngrijiri.
    În lucrarea sa, dr. Mihaela Stanciu a făcut o paralelă între ghidul european și cel american în ceea ce privește managementul osteoporozei. Cel mai bun predictor al riscului de fractură este, în ambele ghiduri, densitatea minerală osoasă (DMO). Există o corelație puternică între DMO și rezistența osului, acesta permițând diagnosticarea precoce a riscului de fractură. Ambele ghiduri, atât cel american, cât și cel european, recomandă evaluarea DMO prin investigație DXA. Cu toate acestea, scorul T – indicator al DMO – este insuficient pentru un diag­nostic corect al osteoporozei, în orice situație. Ghidul american din 2015 recomandă determinarea suplimentară a scorului FRAX în cazul pacienților cu un scor T care se încadrează încă în limitele normale. Acesta are la bază un algoritm care ajută medicii să identifice pacienții cu risc crescut de fractură, mai ales atunci când se pune în discuție necesitatea inițierii tratamentului.
    Cele mai noi recomandări ale ghidului american în ceea ce privește medicația de prevenție includ estrogenul, dar și bifosfonații și raloxifenul. Pentru tratamentul osteoporozei, estrogenii nu mai sunt recomandați. S-au introdus în schimb calcitonina, denosumabul și teriparatidul. De asemenea, același ghid recomandă evaluarea deficitului de vitamina D, prin măsurarea nivelului seric de 25-hidroxivitamina D (25-OHD). Dacă nivelul acesteia este sub 30 µg/l, se recomandă suplimentarea cu vitamina D până la o doză maximă de 2.000 UI/zi. Doza de calciu recomandată de ghidul american este de 1.200 mg/zi, în timp ce ghidul european recomandă suplimentarea cu doar 1.000 mg/zi în cazul persoanelor peste 70 de ani.

 

TBS în analiza riscului de fractură

 

    Scorul trabecular osos (TBS) este cel mai nou instrument de evaluare a riscului de fractură. Prof. dr. Constantin Dumitrache și conf. dr. Adina Ghemigian au explicat că acest scor analizează aspectul microarhitecturii osoase, putând indica necesitatea inițierii tratamentului în situații în care analiza DXA nu arată indici evidenți de osteoporoză.
   Microarhitectura osoasă este un element hotărâtor pentru rezistența sa mecanică, însă până de curând acest parametru nu putea fi analizat clinic. TBS este un index compus din diferite nuanțe de gri, obținute pe baza imaginii de achiziție DXA la nivel lombar. Practic, pornind de la imaginea computerizată oferită de dispozitivul DXA, se analizează parametrii de microarhitectură osoasă, tridimensional. Astfel, TBS are capacitatea de a oferi predicția riscului de fractură osteoporotică.
   Lucrarea prezentată de dr. Mara Carșote a evidențiat utilitatea analizei TBS pentru trei tipuri de osteoporoză secundară: osteoporoza glucocorticoidă, diabetul zaharat tip 2 (DZ) și hiperparatiroidismul primar (HPTH). Subiecții cu DZ, mai ales femeile aflate la menopauză, au un risc crescut de osteoporoză și fracturi care nu este, de fapt, reflectat de analiza DMO, din moment ce DMO este corelată cu indicele de masa corporală (IMC), de obicei mai mare. Astfel, TBS este mai mic la pacienții diabetici comparativ cu cei non-diabetici controlați pentru vârstă și IMC. Mai mult, TBS devine un bun instrument de discriminare în interiorul grupului de pacienți cu DZ între aceia cu profil alterat al glucozei și cei cu hemoglobina glicozilată controlată (ceea ce nu e posibil folosind DMO). De asemenea, TBS este scăzut la pacienții cu HPTH, chiar și la aceia la care boala se prezintă asimptomatic.

 

Disruptorii endocrini și infertilitatea

 

     Infertilitatea, definită ca incapacitatea de a concepe după un an de contacte sexuale neprotejate, are o prevalență globală de aproximativ 9%, afectând mai mult femeile. O serie de substanțe chimice de sinteză folosite ca solvenți, lubrifianți, plastifianți, pesticide, fungicide și agenți farmaceutici pot avea efect de disruptor endocrin (DE) asupra axului reproducător. Cu toate acestea, alimentele sunt considerate a fi principala sursă a expunerii la DE, acești compuși fiind liposolubili, cu acumulare în țesutul gras al animalelor a căror carne o consumăm.
   Alchifenolii sunt o clasă de compuși care se acumulează în organismele acvatice, provenind din surfactanți existenți în detergenți, dezinfectanți, produse cosmetice și pesticide, toxicitatea acestora crescând prin biodegradare. Au fost asociați cu reducerea spermatogenezei și inhibiția sintezei testosteronului.
   Hidrocarburile clorinate includ DDT (diclor-difenil-tricloretan)și metaboliții săi. Aceste substanțe se acumulează în țesutul adipos, căile principale de contaminare fiind carnea, laptele și produsele lactate (chiar și laptele matern). Timpul de înjumătățire este mare – între șapte și unsprezece ani. Sunt asociate cu reducerea volumului testicular, număr scăzut de spermatozoizi, alterarea secreției de testosteron și estrogen, alterarea sintezei de GnRH (gonadotropin-releasing hormone), afectarea foliculogenezei și steroidogenezei ovariene.
   Patologiile sistemului reproducător feminin în care au fost incriminați DE includ endometrioza, bolile uterine și ovariene, precum insuficiența ovariană prematură și sindromul ovarelor polichistice. La bărbați a fost evidențiată asocierea reducerii parametrilor de calitate ai spermei cu nivelul seric și urinar crescut de ftalați, PBDE (polybrominated diphenyl ethers) și bisfenol A (BPA). Fertilitatea masculină este afectată și de expunerea la metale grele (arsenic, plumb, mercur, cadmiu, antimoniu, aluminiu, cobalt, crom, litiu). Iradierea (raze X, raze γ), și medicamentele (analogii GnRH, ketoconazolul, leuprolidul, ciclosporinele, litiul, narcoticele, steroizii anabolizanți, etanolul, nicotina, flutamida) afectează celulele germinale și celulele Leydig, cu reducerea spermatogenezei, libidoului, steroidogenezei, sau inhibarea axului hipotalamo-hipofizar.

 

Hipovitaminoza D și riscul aterogen

 

    Un alt subiect de interes, dezbătut în cadrul congresului, dar mai ales în cadrul cursului pre-congres, a fost deficitul de vitamina D, alături de efectele sale. Datele epidemiologice publicate în ultimii ani atestă o carență semnificativă a vitaminei D la nivelul populației Europei și Americii de Nord. La pacienții diagnosticați cu deficit de vitamina D s-a constatat o creștere a incidenței dislipidemiei, hipertensiunii arteriale, obezității, diabetului zaharat, toate aceste complicații fiind incluse în rândul componentelor sindromului metabolic. Mai mult, studii populaționale au corelat creșterea riscului de deces prin boală cardiovasculară cu existența hipovitaminozei D, independent de alți factori de risc cunoscuți privind genetica, stilul de viață sau complicațiile metabolice și endocrine cu potențial prioritar aterogen.
   Insuficiența vitaminei D a fost asociată cu alterarea integrității endoteliului vascular și cu creșterea rigidității peretelui vascular. Prof. dr. Eduard Circo a vorbit despre această carență și efectele ei, iar echipa sa a prezentat rezultatele unui studiu care a avut ca obiectiv corelarea indicelui aterogen cu nivelul seric al 25-hidroxivitaminei D la pacienții cu accidente vasculare majore în funcție de nivelul seric al hormonilor tiroidieni și autoimunitatea tiroidiană. Studiul a cuprins 316 pacienți spitalizați pentru infarct miocardic și accident vascular cerebral. Criteriul de selecție a fost prezența antecedentelor patologice tiroidiene și verificarea statusului funcțional tiroidian prezent în absența tratamentului substitutiv tiroxinic.
   Dozajul constantelor biologice serice a cuprins: 25-hidroxivitamina D, TSH, Free-T4, anticorpi anti-tireoperoxidază (ATPO), anti-tiroglobulină (Ac-ATg), profil lipidic. A fost calculat indicele aterogen considerat semnificativ crescut atunci când este mai mare decât cinci.
   Rezultatele au indicat valori maxime de risc pentru indexul aterogen la grupele de pacienți cu nivel seric scăzut al vitaminei D. Indexul aterogen a prezentat risc nesemnificativ sau scăzut pentru grupele cu TSH normal și anticorpi absenți, dar și pentru grupul cu valori TSH crescute. Concluziile studiului au evidențiat că indicele aterogen se corelează semnificativ cu stadiul deficitar al vitaminei D.

 

Tumorile neuroendocrine

 

    Tumorile neuroendocrine (NET) sunt un subiect abordat cu interes în endocrinologia ultimilor ani. Cu toate că reprezintă o patologie relativ rară, acestea impun provocări specialiștilor legate de etiologie, predicția evoluției bolii, precum și de alegerea terapiei potrivite. NET sunt un grup heterogen din perspectiva localizării, manifestărilor clinice și a evoluției, având în comun originea în celulele enterocromafine, cel mai adesea de la nivelul tractului digestiv, al pancreasului endocrin, bronhiilor, timusului, dar și de la nivelul tiroidei, glandelor suprarenale, ovarelor. Acestea pot avea secreție endocrină (gastrinom, insulinom, VIP-om, feocromocitom, tumori carcinoide) sau pot fi nefuncționale.
   Markerii biochimici reprezintă o componentă de bază, atât în procesul de stabilire a diagnosticului, cât și în urmărirea răspunsului terapeutic la acești pacienți. Doctorii Mara Carșote și Cristian Claudiu Țupea au arătat că există molecule comune celor mai multe NET (cromogranina A, enolaza neuron specifică) și markeri specifici pentru tumorile funcționale (gastrină, metanefrine și normetanefrine, insulina, peptidul vasoactiv intestinal, glucagonul, somatostatină, calcitonină).
   În cazul tumorilor funcționale, măsurarea în sânge a produsului de secreție sau a metaboliților acestuia oferă medicului confirmarea tipului tumoral suspectat pe baza manifestărilor clinice, dar și o apreciere a dimensiunilor și extensiei procesului neoplazic. Cât despre markerii nespecifici, titrul acestora se poate corela cu răspunsul la diferite tipuri de tratament.

  

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe