Există ceva mai puternic decât interesul: devotamentul. Ştiam că acesta
este mottoul multora dintre colegii mei, ştiam cât de conştiincioşi sunt, cred
în dăruirea lor, dar m-a uimit să aflu că şi-ar sacrifica şi ziua liberă tot în
numele ştiinţei. Pentru că trebuie să mă credeţi pe cuvânt când vă spun că
sâmbăta e uneori singura şansă pentru destindere şi forţe proaspete. Sâmbăta
lui 23 mai nu a fost însă una obişnuită, tocmai pentru că atunci a avut loc
Gala ştiinţifică a Societăţii Studenţeşti de Chirurgie din România.
Pentru necunoscători, SSCR este o organizaţie studenţească ce îşi propune
să dezvolte metode de pregătire practică a studenţilor prin intermediul
evenimentelor ştiinţifice şi al workshop-urilor organizate pe diverse teme.
Dincolo de asta, SSCR este o echipă de tineri care a trecut prin nenumărate
provocări şi traininguri serioase, au crescut împreună şi formează o adevărată
familie. Ideea lor s-a împletit frumos cu planurile celor de la SOMS
Cardiovascular, materializându-se într-un program cu variate sesiuni de
comunicări ştiinţifice.
Vântul
schimbării în aritmologie
Am ajuns la UMF mai devreme decât am prevăzut din dorinţa de a prinde un
loc bun în sală. Îmi propusesem să fiu cât mai aproape de speakeri şi de ştiinţă.
Nu mică îmi e mirarea când observ că jumătate de amfiteatru e deja ocupat.
În deschidere au vorbit Dinu-Valentin Bălănescu, din partea SOMS
Cardiovascular, Lavinia Iftene şi Mădălina Petrescu, din partea SSCR. Şi-au
exprimat recunoştinţa pentru numărul mare de curajoşi din sală şi ne-au promis
că la sfârşitul zilei vom dori ca experienţa să se repete.
„Cordul ca metronom – Introducere în aritmologia modernă“ este conferinţa
care a dat startul evenimentului. Deşi a participat la un număr impresionant de
congrese naţionale şi internaţionale, prof. dr. Gheorghe Andrei Dan a
mărturisit că se simte onorat şi mult mai bine printre noi. În voce i se citea
nostalgia anilor de facultate. Ne-a trezit interesul cu citate despre
ireversibilitatea timpului, însă, cum ritmul este ceva şi mai complicat, a
decis să vorbească mai mult despre acesta. Drumul până la meseria de aritmolog
e lung şi anevoios, iar „cei care doresc să se ocupe de aritmologie trebuie să
înveţe foarte bine medicină internă şi cardiologie, în această ordine. Noţiunile
de bază se stabilesc, atenţie, încă din liceu“, a explicat profesorul. „Poate
cea mai importantă e legea celor trei P: Passion, Patience, Perseverance.“
Privind în jur, mi-am dat seama că vorbele sale au ajuns acolo unde trebuia:
interesul era palpabil.
Andreea e în al doilea an de facultate, însă nivelul prezentării nu a
împiedicat-o să îşi facă o idee despre ce s-a vorbit. „Mă aşteptam să înţeleg
unul din zece cuvinte, însă proporţia a fost inversată, totul datorită
fiziologiei. “ Se bucură că a venit şi că a avut şansa să asculte modele atât
în domeniul medicinii, cât şi al culturii. „Cu siguranţă nu voi uita comparaţia
pe care profesorul a făcut-o referitor la o imagine de microscopie optică a
nodului sinoatrial: «Vedeţi, arată ca pălăria lui Napoleon Bonaparte»“.
De partea pragmatică a conferinţei s-a ocupat dr. Alexandru Deutsch, de la
Spitalul Clinic Colentina. Am aflat de la el că tratamentele intervenţionale în
aritmologie pot fi împărţite în cele cu dispozitive cardiace implantabile şi
tratamentul ablativ. Ne-a asigurat că, deşi par foarte greu de înţeles,
lucrurile sunt simple. Pe de altă parte, eu cred că nu oricine deţine un
bisturiu este un chirurg strălucit. O întrebare din partea lui Mihai,
coordonator SOMS, şi-a făcut loc printre altele: „Care este viitorul
aritmologiei? Se preconizează tehnologii noi?“. Tehnologii noi există, însă
utilitatea lor din punct de vedere practic stă sub semnul întrebării. Viitorul
aparţine ingineriei genetice, implantării celulelor cu automatism.
Nu
doar prin prisma specialităţii tale
Ştiţi care e partea cea mai frumoasă a conferinţelor? Câştigul de pe urma lor
nu se opreşte la bagajul informaţional. Am învăţat o lecţie importantă în
cadrul sesiunii ţinute de conf. dr. Horaţiu Moldovan, de la Institutul de Urgenţă
pentru Boli Cardiovasculare „Prof. dr. C. C. Iliescu“, şi dr. Lucian Dorobanţu,
de la Spitalul Monza: „Pacientul nu trebuie privit doar din perspectiva
specialităţii pe care ne-o vom alege. E o greşeală pe care nu de puţine ori
medicii specialişti o fac. Primul caz clinic prezentat e despre o tumoră
a rinichiului drept ce dezvolta în mod particular un tromb neoplazic care
invada vena cavă inferioară până la inimă. E o entitate rară, dar care există.
Partea proastă cu un tromb e că nu prea are astâmpăr şi atunci s-ar putea să
plece în circulaţie, să devină embol. Dar asta e altă poveste. Munca în echipă
se termină tot cu muncă în echipă, de la diagnostic până la salvarea
pacientului. Două echipe chirurgicale abordează pacientul: prima se ocupă de
extirparea tumorii, cealaltă de timpul cardiac“.
Pentru Denise, fie că vorbim de tumoră de ventricul drept sau de înlocuire
de valve aortice, cazurile clinice sunt la fel de interesante. E încă în anii
preclinici şi spune că „prezentările mă fac să îmi doresc şi mai mult să ajung
mai repede un doctor extraordinar, ca să pot face şi eu astfel de intervenţii.
Nu înţeleg întreaga complexitate a unei intervenţii. Asta nu înseamnă că m-am
simţit străină de subiect, ci doar uşor depăşită.“
Studenţii
îşi depăşesc profesorii
La ora amiezii încep prezentările studenţilor. E linişte deplină în sală.
Primul este Dinu Valentin Bălănescu, care vorbeşte despre Transcatheter Aortic
Valve Implantation (TAVI), o procedură ce tratează stenoza aortică severă, fără
a elimina valva aortică nativă, care este disfuncţională. Îmbunătăţeşte
calitatea vieţii, nu neapărat o şi prelungeşte. Aflăm de la el că există trei
procedee: transfemural, transaortic, transapical. „Credeţi că TAVI este
viitorul intervenţiilor valvulare aortice? Dacă aţi răspuns da, reconsideraţi.
TAVI este prezentul!“ Aşa îşi termină prezentarea.
Deşi e la început de drum, Emma Ilinca are o imagine bine definită, aproape
geometrică, despre ce vrea să devină: chirurg. „Nu vreau să mă gândesc la
altceva.“ Prezentarea ei ne-a captivat pe toţi, datorită elementului de
noutate: leiomiom retroperitoneal de dimensiuni foarte mari, respectiv 14x9x8 cm.
Ca să vă faceţi o idee: cât o sarcină de 16 săptămâni.
Experienţă
şi efervescenţă
Numai holul de onoare ştie câte campanii de donare de sânge s-au organizat
acolo. De data asta însă, e locul pentru coffee break, dialoguri, schimburi de
impresii. Mă îndrept spre Lavinia Iftene, dornică să aflu câteva „detalii de
culise“. Aflu că Gala e precursorul unui congres SSCR care va fi organizat anul
viitor. Echipa ia în calcul şi o posibilă participare internaţională.
Spre final au loc alte prezentări cu tematică chirurgicală. La
festivitatea de premiere sunt recompensaţi pe rând câştigătorii sesiunilor de
comunicări, ai sesiunii de postere, iar câţiva norocoşi dintre participanţii
pasivi au primit un loc la un workshop Knots&Sutures. Gala ştiinţifică SSCR
a reprezentat rodul muncii unei echipe care a combinat experienţa şi cunoaşterea
ştiinţifică cu inventivitatea şi efervescenţa tinereţii. A fost o zi plină de ştiinţă.