A şaptea
conferinţă a organizaţiei International
Primary Care Respiratory Group (IPCRG), cea mai importantă reuniune mondială
adresată profesioniştilor din domeniul asistenţei primare, cu interes în aria
bolilor respiratorii, s-a desfăşurat la Atena, între 21 şi 24 mai. Ediţia din
acest an a fost una specială pentru România, deoarece a însemnat primirea ca
membru cu drepturi depline a grupului Respiro, ce funcţionează sub egida Societăţii
Naţionale de Medicina Familiei şi a Centrului Naţional de Studii pentru
Medicina Familiei şi reuneşte medici
de familie cu interes în patologia respiratorie.
În cifre, reuniunea a însemnat peste o mie
de participanţi din 55 de ţări, 12 sesiuni plenare, 15 simpozioane paralele,
opt ateliere, 118 prezentări orale şi 67 de postere. Subiectele acestora s-au
grupat, predominant, în jurul temelor centrale ale conferinţei: morbidităţi
multiple şi integrarea demersului clinic.
Plecând de la premisa că medicul de familie
este cel care realizează sinteza diagnostică şi terapeutică a pacientului, s-a
discutat despre importanţa înlocuirii termenului de comorbiditate, specific asistenţei secundare (de exemplu, pentru
pneumolog, bronhopneumopatia cronică obstructivă a unui pacient este boala
principală, iar hipertensiunea arterială de care suferă acelaşi pacient devine
comorbiditate), cu acela de multimorbiditate
deoarece, din punctul de vedere al medicului de familie, cele două patologii
necesită o abordare egală, cu integrarea demersului clinic. Departe de a fi
doar o chestiune de semantică, problema are implicaţii practice deosebite în
condiţiile în care ghidurile de practică existente ignoră acest lucru, făcând
să crească riscul de polipragmazie şi numărul erorilor medicale, concomitent
cu scăderea aderenţei pacienţilor la tratament şi a calităţii vieţii lor.
Pacienţii cu boli respiratorii fac parte din această categorie la risc, cu atât
mai mult cu cât populaţia pe care ei o alcătuiesc şi cu care interacţionează
medicii de familie este mult diferită de grupurile de bolnavi din studiile în
baza cărora se extrag concluziile medicinii bazate pe dovezi. Lucrările
originale prezentate au vizat importanţa acestui aspect, unul din cele mai
importante proiecte în domeniu fiind studiul UNLOCK, încă în desfăşurare, cu
privire la managementul bronhopneumopatiei cronice obstructive (BPOC) în
asistenţa medicală primară.
Alte subiecte discutate au fost: vaccinarea
pacienţilor cu boli respiratorii cronice; tusea cronică; eficienţa reală a
dispozitivelor inhalatorii în viaţa de zi cu zi a pacienţilor cu astm bronşic şi
BPOC; prescrierea responsabilă a medicamentelor în bolile respiratorii;
diagnosticul şi managementul bolilor pulmonare interstiţiale şi ale cancerului
bronhopulmonar; nevoile copiilor cu astm; importanţa diagnosticului precoce al
BPOC; depresia, anxietatea şi bolile respiratorii; infecţiile respiratorii şi
tuberculoza pulmonară; evaluarea şi managementul dispneei în îngrijirile
paliative; factorii de risc pentru internările repetate; reducerea inechităţii şi
asigurarea unei îngrijiri medicale integrate în populaţiile cu risc crescut faţă
de bolile netransmisibile.
În
acelaşi spirit al integrării, manifestarea s-a bucurat, în premieră, de
participarea unor delegaţi ai Colectivului de lucru pe probleme de sănătate
mintală al WONCA (Organizaţia Mondială a Medicilor de Familie), ai Grupului de
asistenţă primară al Academiei Europene de Alergologie şi Imunologie Clinică
(EAACI), ai Asociaţiei europene a medicilor din zone rurale şi izolate (EURIPA)
şi ai Societăţii europene a medicilor de familie cu interes în domeniul bolilor
cardiovasculare (EPCCS).
Numele lui Hipocrate a fost des rostit de
cei prezenţi, lucru de înţeles dacă se are în vedere locul de desfăşurare a
conferinţei, dar şi actualitatea afirmaţiilor atribuite lui: importanţa
anamnezei şi a examenului clinic, abordarea holistică a pacientului,
comunicarea cu acesta, evaluarea gradului în care boala îi afectează viaţa ş.a.
Ca şi
ediţiile precedente, conferinţa din acest an, dincolo de oportunitatea de a
dezbate aspecte ale patologiei respiratorii cu care se confruntă medicii de
familie din lumea largă, a reprezentat şi ocazia de a încheia noi parteneriate
profesionale, al căror motto îl pot constitui cuvintele lui Benjamin
Franklin: „Spune-mi şi probabil voi uita, învaţă-mă şi poate îmi voi aminti,
implică-mă şi voi şti”.
