Un supliment al revistei Romanian Journal of Physical and Rehabilitation Medicine (vol. 19, nr. 2, 2009), distribuit participanţilor, a inclus, în 145 de pagini format A4, date esenţiale din lucrările prezentate în sesiunile congresului.

   Dl prof. dr. Mihai Berteanu, preşedintele Congresului, a avut amabilitatea să ne ofere într-un interviu, detalii despre această reuniune.
   – Dle prof. dr. Mihai Berteanu, pe elegantul program al manifestării: al 32-lea Congres Naţional de Medicină Fizică şi de Recuperare, organizat de Societatea Română de Medicină Fizică şi de Recuperare, nu apare şi termenul din nomenclatorul MS, anume cel de Balneologie. Putem începe cu o explicaţie?
   – Termenul „Reabilitare medicală“ exprimă mai clar unde ne poziţionăm, unde intervenim… Oficial, specialitatea noastră a păstrat denumirea Recuperare, Medicină fizică şi Balneologie. Noi insistăm încă în ideea de aliniere la denumirea europeană, în engleză: Physical and Reabilitation Medicine – Medicină fizică şi de recuperare –, în fine, „de reabilitare“. Acoperă şi conţinutul şi o întreagă filosofie privind abordarea omului în totalitatea lui. Ce poate fi mai fascinant decât să ai o abordare holistică asupra persoanei… Este marele minus al celorlalte specialităţi. Medicina de familie este ceva mai aproape, însă doar încearcă să integreze părerile medicilor specialişti privind diferitele boli. Noi integrăm şi tratăm din punctul de vedere al bolilor cronice, al dizabilităţii… De aici şi dorinţa noastră de a schimba termenul din „Recuperare“ în „Reabilitare“. Nu avem un organ, o funcţie pe care o tratăm, tratăm pacientul în integralitatea lui. Şi scopul nostru, în afară de a vindeca bolile cu medicaţie, cu tehnici de infiltraţii şi aşa mai departe, este să-l facem să şi funcţioneze bine. Nu-i totuna să-şi rupă un tânăr de 20 de ani sau un adult de 50 de ani un… femur. Abordarea e diferită. Şi până la urmă, pacientul nu e neapărat interesat cât de bine şi cât de frumos s-a consolidat femurul. El doreşte să funcţioneze în parametrii normali pentru vârsta lui. Şi mai este ceva. Sunt atât de mulţi pacienţi care au nevoie de noi încât, dacă ar fi să ne ocupăm numai de ei, nu ne-ar mai rămâne timp de nimic… Estimările arată că 10 la sută din populaţia Europei are o dizabilitate… Este foarte mult. Dizabilitatea, în general, vine după o boală cronică, după un traumatism, după o leziune… Nu toate bolile cronice sunt vindecabile, nu toate traumatismele dau restitutio ad integrum. Pe terenul unui traumatism sau al unei intervenţii chirurgicale, oricât s-ar spune că este „minim invazivă“, sunt necesare intervenţii specializate de reabilitare.
   – Ce rol au avut lucrările prezentate: au fixat acest concept, l-au contestat?...
   – Avem documente ale OMS şi ale Uniunii Europene care arată importanţa reabilitării, avem, de exemplu, clasificarea internaţională a funcţionării dizabilităţii şi sănătăţii, un document OMS, emis încă din 2001. Privirea holistică este o necesitate, recunoscută, iată, şi de OMS, recunoscută şi de organismele europene… Putem spune că toate lucrările prezentate de Congres s-au subordonat acestui concept… Clasificarea aceasta – ICF (CIF, în traducere) este un document esenţial.
   – Sesiuni paralele?
   – Nu, n-am avut… Toate lucrările au fost într-o singură sală, tocmai în această idee: mesajele transmise şi experienţa unor colective să poată constitui un liant pentru toţi participanţii. Printre preocupările noastre se află şi cele legate de viitorul staţiunilor balneare. Din păcate, medicii tineri nu se înghesuie să se ducă acolo … (...)
Articolul integral îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.