Chiar dacă nu de prea multe ori, la
reuniunile ştiinţifice ale unor supraspecializări se abordează şi lucrări de
cercetare fundamentală şi de teoria neuroştiinţelor. Un exemplu a fost oferit
de Conferinţa Naţională de Epilepsie, organizată şi în acest an de dr. Radu
Rogozea, preşedintele Asociaţiei Române de Luptă împotriva Epilepsiei. Aici,
investigaţiile reţelelor neuronale prin modelare şi teorii de avangardă
aplicate la funcţionarea creierului au suscitat interesul unei audienţe nu prea
numeroase, dar pregătite să primească informaţii recente în domeniu.
Ca şi în anii precedenţi, Şcoala de electroneurofiziologie
de la Craiova, patronată de mulţi ani de prof. dr. Valeriu Neştianu, alături
de care au fost conf. dr. Bogdan Amuzescu şi conf. dr. Adrian Neştianu, s-a
afirmat printr-o serie de comunicări ce au suscitat interesul participanţilor,
detaliind metodele electrofiziologice şi morfologice în modelarea reţelelor
neuronale implicate în epileptogeneză, dar şi actualităţile din terapia cu
celule stem în afecţiunile neurodegenerative. Asistenţa a avut ocazia să se
familiarizeze cu actualităţi venite din cercetare: modelele reţelelor
neuronale, începând cu cel mai simplu, compus doar de câţiva neuroni, creat de
Hodgkin şi Huxley, până la proiectul Blue
Brain. Discuţiile au fost pe măsura importanţei comunicărilor, „ostilităţile“
fiind conduse de dr. Dan Psatta, care le-a reproşat autorilor că, în expunere,
s-au bazat în prea mare măsură pe datele din literatură, trecând prea uşor
peste experienţa personală. În acelaşi timp, nu s-a arătat convins de faptul că
modelarea, bazată în principal pe idei, poate fi de mult ajutor în experimentările
care urmăresc o fundamentare faptică. O altă discuţie a fost suscitată de preocuparea
privind celulele stem în neurobiologie şi în alte domenii. Părerea unor
clinicieni (acad. Constantin Popa, dr. Radu Rogozea ş.a.) a fost că rezultatele
sunt descurajatoare, pentru că parcursul „orb“ al celulelor stem este
imprevizibil; mai mult, există riscul ca o anumită parte din implant să se
malignizeze.
Suita primelor comunicări privind eforturile
de înţelegere prin modelare a fenomenelor ce se petrec în reţelele neuronale a
fost întrerupt de comunicarea privind modificările de excitabilitate corticală
la pacienţii cu boala Parkinson prin stimulare magnetică transcraniană (dr.
Livia Popa, prof. dr. C. D. Popescu), ce conţine rezultatele preocupărilor
constante ale cercetătorilor ieşeni în aplicarea unei tehnici ale cărei
beneficii au fost comparate de unii cu electroşocul, fără însă a implica
riscurile acestuia.
Acad. Constantin Popa a expus problemele pe
care le implică asocierea dintre epilepsie şi contracepţie. Oferind
auditoriului un cadou ştiinţific neaşteptat, dsa a făcut un excurs privind
teoria localizărilor cerebrale. După perioadele în care a fost fie absolutizată,
fie negată, tehnica ştiinţifică modernă a pus la punct metode de identificare in vivo a leziunilor cerebrale discrete,
care repun în drepturi neurologia localizaţionistă şi ridică vălul peste
simptome la care până acum nu se decela un substrat anatomic. Epilepsia,
întrunind multe cazuri în care focarul epileptogen nu poate fi întotdeauna
evidenţiat, beneficiază de această neuroanatomie funcţională.
Reuniunea ştiinţifică a beneficiat de două
conferinţe de mare suprafaţă: „Creierul între clasic şi cuantic“ (prof. dr.
Dumitru Constantin) şi „Contribuţia anatomiei comparate la cunoaşterea
sistemului nervos central“ (prof. dr. Constantin Bălăceanu-Stolnici). Prima a
construit o punte între fizică şi neurofiziologie, convingând că acestea se
întâlnesc prin dezvoltarea pe care o cunosc astăzi cele două domenii. S-a
demonstrat că în Univers nu există elemente disparate, ci totul este
interconectat într-un câmp cuantic numit hiperspaţiu. Prof. dr. D. Constantin a
venit în prelegerea sa cu numeroase exemple care demonstrează existenţa unei
inteligenţe a materiei. Termenul nu este chiar aşa de surprinzător, dacă ne
gândim că, în anii ’30 ai secolului trecut, un scriitor-medic francez, Léon
Daudet, numea un fenomen somato-psihologic „inteligenţa corpului“. A doua
conferinţă a avut un conţinut clasic.
Pe agenda conferinţei au mai fost înscrise
numeroase teme, dintre care menţionăm: Controverse în diagnosticul epilepsiei
(G. Popa, Monica Nisipeanu), Cercetări de biofeedback în epilepsie (D. Psatta,
Mihaela Matei), Aspecte clinico-evolutive şi EEG în traumatismele craniocerebrale
(Ileana Geană), Epilepsia şi crizele neepileptice (R. Rogozea), Epilepsia şi
AVC (Claudia Mariş şi colab.), Modificări ale activităţii corticale induse de
stimularea nociceptivă în timpul anesteziei (B. Pavel).
Cum epilepsia idiopatică este frecventă în
copilărie şi adolescenţă, neuropsihiatrii antematurităţii au fost reprezentaţi
prin comunicări precum: Concepte actuale în diagnosticul epilepsiei la copil
(Sanda Măgureanu, Diana Bârcă), Asocierea între crizele epileptice şi sindromul
Down (Oana Tarţă-Arsene şi colab.), Dificultăţi de diagnostic în epilepsia
sugarului (Niculina Butoianu), Aspectul epilepsiei în malformaţiile cerebrale
(Diana Bârcă).
Ca program instructiv, dr. Radu Rogozea,
reputat epileptolog şi organizatorul celor 21 de conferinţe naţionale de
epilepsie, a susţinut un curs de electroencefalografie, urmărit cu interes de o
numeroasă asistenţă de tineri profesionişti.
