Prezentarea susţinută de prof. dr. Doina
Cosman în cadrul Atelierului de Filosofie şi Antropologie Medicală din Cluj a
readus în discuţie problema creativităţii, informând publicul despre câteva
dintre cele mai recente studii privitoare la acest fascinant domeniu. Pornind de
la încercarea de definire a creativităţii, vorbitoarea a evidenţiat trei
criterii de bază implicate în constituirea unei astfel de definiţii. Un prim
criteriu, utilizat de numeroşi cercetători, vizează procesul creaţiei. Astfel,
derularea unui proces creator implică cinci etape, mai mult sau mai puţin
liniare şi cronologice: prima etapă, cea de pregătire, care presupune
acumularea de cunoştinţe, este urmată de o perioadă de incubaţie, adică acele
momente de relaxare în care persoana creatoare derulează activităţi care nu au
nicio legătură cu munca sa; urmează a treia etapă, cu siguranţă cea mai
interesantă şi mai misterioasă dintre toate, denumită momentul iluminării, momentul Evrica sau momentul Aha, bine-cunoscuta stare de inspiraţie în care individului creator
i se „înfăţişează“ mare parte din opera sa; ultimele două etape presupun munca
de organizare şi structurare a materialului, urmată de activitatea de
verificare.
Etapa iluminării
a constituit obiectul celor mai numeroase cercetări. Unul dintre aceste studii
a evidenţiat existenţa a patru tipuri distincte de momente de iluminare: deliberat-cognitiv,
spontan-cognitiv, deliberat-emoţional şi spontan-emoţional. Modelul
deliberat-cognitiv, specific mai ales creatorilor ştiinţifici, presupune
existenţa unor bogate cunoştinţe anterioare şi a unui domeniu de expertiză
specializat. Spre deosebire de modelul spontan-cognitiv, în care gândirea
asociativă este inconştientă, aici asocierea de idei presupune un act
deliberativ. Modelul deliberat-emoţional vizează o capacitate sporită de
detectare a emoţiilor sociale, fiind specific mai ales psihoterapeuţilor de
geniu. Ultimul model, cel spontan-emoţional, este caracterizat prin existenţa
unor semnale emoţionale deosebit de puternice, care pătrund din inconştient în
conştient.
În încercarea de elucidare a „misterului“
creativităţii, cercetătorii au iniţiat numeroase studii de specialitate,
pornind de la ipoteze care vizau asocierea creativităţii cu inteligenţa excepţională
sau gândirea divergentă. Niciuna dintre aceste direcţii de cercetare nu a
condus la rezultate definitive, întrucât s-a observat că un nivel foarte
ridicat de inteligenţă nu conduce neapărat la dezvoltarea unei creativităţi de
excepţie.
În cadrul cercetărilor axate pe studiul
biografiilor unor genii recunoscute, s-a observat o agregare pe familii a celor
cu potenţial creator, însoţite însă şi de recurenţa unor tulburări psihice la
membrii acestor familii. Tot astfel, testele psihologice de evaluare a
personalităţii aplicate persoanelor cu o creativitate deosebită au demonstrat o
corelare între potenţialul creator şi scorurile ridicate de psihoticism. S-au
observat, de asemenea, alte câteva trăsături de personalitate asociate cu
creativitatea deosebită: nonconformismul, capacitatea de atenţie defocalizată,
deschiderea la nou şi scoruri înalte la itemii care măsurau tăria egoului şi
autosuficienţa. Pe de altă parte, s-a demonstrat faptul că unele caracteristici
se agregă pe domeniile de creativitate; muzicienii, de exemplu, au o capacitate
sporită de percepţie şi organizare a ritmului, în vreme ce inventatorii au o
inteligenţă figurală ridicată.
Domeniul neurobiologiei percepţiei, aflat în
continuă dezvoltare, a evidenţiat principalele arii neuro-anatomice de proiecţie
a percepţiei. Astfel, s-a observat că imaginile sunt sintetizate în cortexul
vizual din lobul occipital, acordarea de semnificaţie în ceea ce priveşte
obiectul perceput se realizează în lobul temporal, în vreme ce în cortexul
parietal se precizează timpul în care obiectul a fost perceput. Toate aceste
aspecte care ţin de percepţie vor intra apoi în structurile de memorie.
Prin acurateţea
şi precizia informaţiilor comunicate, prezentarea realizată de prof. dr. Doina
Cosman a suscitat interesul publicului, determinându-ne să aşteptăm cu o
curiozitate sporită rezultatele unor cercetări viitoare, care vor elucida
numeroase alte aspecte, încă aparent misterioase, privitoare la procesul
creativ.
