La prima ediţie a Zilelor medicale ale
Colegiului Medicilor Municipiului Bucureşti, reuniune organizată în parteneriat
cu Academia de Ştiinţe Medicale, ţinuta ştiinţifică a lucrărilor prezentate,
centrate pe actualităţi, a fost asigurată de vârfuri ale medicinii bucureştene,
cadre didactice universitare, cercetători sau practicieni cu experienţă. Dar
manifestările ştiinţifice medicale sunt frecvente. Ceea ce vreau să subliniez,
ca un merit al acestei manifestări, este partea programului care se plasează
într-un teritoriu important al misiunii Colegiului: promovarea prestigiului
medicilor, solidaritatea cu acei confraţi aflaţi în dificultate, ca urmare a
vârstei înaintate, a situaţiei materiale, a îmbolnăvirilor însoţite de dependenţă
şi dizabilităţi. Un moment festiv l-a constituit oferirea de diplome de excelenţă
pentru întreaga activitate unui număr mare de medici retraşi din activitate,
cadre universitare binecunoscute în lumea medicală, în opinia publică, dascăli
ai multor generaţii de studenţi şi medici care au preluat ştafeta, continuând
una din cele mai nobile misiuni sociale. Spiritul viu, discursul elevat, plin
de înţelepciune al premianţilor, în ciuda paşilor mai mici şi mai nesiguri şi a
vocii stinse, markeri ai senectuţii octo- şi nonagenare, i-au impresionat pe
cei prezenţi. Printre cei omagiaţi, şi sexa- ori septuagenari, poate prea
devreme condamnaţi la pasivitate, în pofida unui restant activ şi creativ de
experienţă, rămas neîmpărtăşit generaţiilor mai tinere.
O altă iniţiativă, care a încheiat reuniunea
organizată de CMMB şi care ar putea inspira şi alte colegii, a fost Balul de
caritate, fondurile colectate fiind donate programului umanitar „Medici pentru
Medici“, destinat ajutorării şi susţinerii confraţilor noştri aflaţi în
dificultate din motive de vârstă, de sănătate, sociale, economice. Programul
s-a născut la începutul anilor ’90 în laboratorul de iniţiative şi proiecte
medico-sociale şi comunitare care a fost Spitalul de Boli Cronice „Sf. Luca“.
Dat fiind profilul unităţii, mulţi medici vârstnici cu boli cronice, dizabilităţi
ori dependenţe solicitau internări, mărturisind că – nu rareori – erau evitaţi
de alte spitale. S-a decis atunci să fie internaţi şi ajutaţi potrivit nevoilor
(medicamente din donaţiile frecvente la acea dată, îngrijiri la domiciliu cu prioritate).
Subsemnatul, implicat total în demers, am schiţat acest program şi m-am adresat
regretatului prof. dr. Dan Enăchescu, preşedintele de atunci al Colegiului
Medicilor Bucureşti, care l-a acceptat ca parte a activităţilor colegiului. Am
asociat şi alţi parteneri – Fundaţia de Îngrijiri Comunitare, cu programe de
îngrijiri la domiciliu, Asociaţia Medicilor Pensionari. Între timp, programul a
rămas în susţinerea CMMB şi funcţionează şi în prezent, medicii cu nevoi
speciale primind sprijin bănesc şi alimente. Ar trebui lărgit şi diversificat
în direcţia acoperirii nevoilor de îngrijire şi asistenţă medicală; ar trebui
identificate soluţii (şi parteneri) pentru facilitarea internărilor în spitale,
instituţionalizării în cămine pentru vârstnici, procurarea de medicamente,
acordarea de îngrijiri la domiciliu, analize şi investigaţii, acest important
segment de nevoi nefiind acoperit în mod optim. Desigur, este necesar un
program generalizat în toată ţara.
