Mecanisme moleculare şi
strategii de tratament în cancer
Sub egida UMF „Iuliu Haţieganu“ Cluj-Napoca,
în perioada 10–12 septembrie, a avut loc workshopul internaţional: Molecular
Profiling and Innovation in Cancer,prezidat de conf. dr. Alexandru Irimie, rectorul UMF, el însuşi chirurg
oncolog cu preocupări în sfera cercetării cancerului şi deschizător de drum
pentru mulţi tineri. Evenimentul a reunit o serie de personalităţi ale cercetării
în oncologie, atât din SUA (George Călin, Muller Fabbri), cât şi din Europa
(Enzo Medico, Vladimir Lazăr, Leonard Gârniţă, Jean Christophe Sabourin, Roxana
Ola), cărora li s-au alăturat medici şi cercetători din ţară – Ioana
Berindan-Neagoe, Carmen Socaciu, O. Bălăcescu, R. Buiga, Gabriela Morar Bolba,
M. Zdrenghea, Virag Piroska, E. Radu, B. Petruţ, S. Şuşman.
Reuniunea s-a desfăşurat în mai multe
sesiuni, vizând atât aspecte teoretice ale abordării moleculare la nivelul
progresiunii tumorale, cât şi prezentări practice şi de metodologie pentru
realizarea unor studii de cercetare de vârf, în vederea validării rezultatelor
experimentale. Un aspect important a fost invitarea lectorilor nu numai din
rândul cercetătorilor dedicaţi, ci şi din cel al clinicienilor implicaţi în
luarea unor decizii competente şi profesioniste în ceea ce priveşte tratamentul
pentru bolnavul de cancer. Această alăturare a clinicii şi a cercetării
fundamentale deschide multiple oportunităţi nu doar de colaborare, dar şi de
identificare a unor posibilităţi de investigare la nivel molecular a acelor
procese şi mecanisme care blochează răspunsul pacientului, respectiv al tumorii
la terapia urmată de acesta.
Workshopul a prilejuit întâlnirea cu prof.
asoc. dr. George Călin, stabilit în SUA, o personalitate pe plan mondial în
oncologie, cercetările sale fiind cotate printre cele mai valoroase în înţelegerea
mecanismelor moleculare şi a căilor de semnalizare celulară în fiecare din
etapele transformării tumorale a unei celule normale. Recunoscut datorită
studiilor şi publicaţiilor în domeniul microARN, George Călin a descoperit, în
urmă cu mai mulţi ani, lucrând în laboratorul lui Carlo Croce, la Kimmel Cancer
Center din Philadelphia, legătura între cancerul uman şi microARN. Ulterior, şi-a
dezvoltat propriul grup de cercetare la MD Anderson Cancer Center, la Houston,
unde studiază o nouă clasă de ARN non-codificant, gene cu secvenţă
ultraconservată şi rolul acestora în cancer. Cu peste 200 de publicaţii în
ultimii zece ani (factorul de impact cumulat depăşind 1.600), George Călin ne
onorează nu doar prin cariera sa de excepţie, ci şi prin colaborarea pe care a
iniţiat-o cu colegii din ţară, susţinuţi să dezvolte relaţii ştiinţifice
dincolo de orice graniţe.
Abordarea modernă a terapiei antitumorale
face tot mai mult referire la medicina
personalizată – concept definit în urmă cu puţini ani, ca urmare 
a înţelegerii
genomului uman. Cunoaşterea fundamentală a biologiei celulare şi moleculare,
a funcţiilor normale ale creşterii şi reproducerii celulei au condus la
descoperiri esenţiale despre mecanismele ce participă la transformarea malignă.
Cancerul este rezultatul unei cascade de
evenimente la nivel molecular, ce alterează comportamentul şi funcţionarea
normală a celulei. Definit ca o boală a aberaţiilor genetice, el se dezvoltă pe
măsură ce mutaţiile la nivelul ADN se acumulează în celulă, aceste mutaţii
fiind transmise şi celulelor-fiice. Un număr de gene din întreg genomul uman
sunt cunoscute a avea un rol important în cancer: protooncogenele, oncogenele şi
genele supresoare de tumoră. Cu toate acestea, heterogenitatea la nivelul unei
singure tumori are, adesea, ca rezultat eşecul terapeutic. Sistemul imun
reprezintă un important sprijin pentru celulele tumorale în etapele invaziei şi
metastazării. Celulele tumorale se comportă ca celule independente, cu
proliferare necontrolată şi capacitate de invazie a ţesuturilor şi organelor la
distanţă.
Aşa cum reiese din succinta prezentare a
unor mecanisme şi etape ale validării fenotipului malign, realizarea de studii
interdisciplinare şi angajarea unor echipe de diferite specialităţi în domeniul
oncologiei vor reprezenta, în viitorul nu foarte îndepărtat, modelul cel mai
pertinent în identificarea unor soluţii terapeutice adecvate pentru fiecare
pacient sau grup de pacienţi cu cancer şi/sau identificarea unor noi molecule
cu valoare de biomarkeri, ce pot detecta precoce şi neinvaziv alterarea funcţionării
celulare normale.
Iată câteva din titlurile prezentărilor: • A
non-coding RNA revolution in the cancer society (George Călin) • Cell to cell
communication mediated by micro RNAs (Muller Fabbri) • Molecular screening and
profiling of small molecules with anticancer potential (Carmen Socaciu) • Microarray-based
mRNA expression profiles in colon cancer (Enzo Medico) • Breast cancer:
molecular profile – methods and implementation (Ioana Berindan-Neagoe).
Toate conferinţele susţinute din diferite
domenii de expertiză – cancer de sân, prostată, col uterin, colorectal – au
avut ca principal scop o aducere la zi a celor mai noi descoperiri şi
tehnologii în domeniu, un prilej pentru participanţi să pună întrebări şi să
vină cu noi propuneri de colaborare.
Un
eveniment desfăşurat paralel cu acest workshop internaţional a fost acordarea
titlului de visiting professor al UMF „Iuliu Haţieganu“ Cluj-Napoca pentru prof. asoc. dr. George Călin, care, în
discursul său, a mărturisit cu emoţie legătura puternică – profesională, dar şi
afectivă – cu lumea ştiinţifică românească şi dorinţa de a se implica şi mai
mult în cercetări comune. Astfel, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu
Haţieganu“, cu o largă deschidere pentru cercetarea ştiinţifică, a câştigat în
prestigiu prin desemnarea unui profesor de reală anvergură mondială. Prin
cooptarea unor profesori tineri, valoroşi, asemenea lui George Călin, Şcoala de
medicină clujeană are şansa de a creşte în vizibilitate pe plan internaţional,
spre cinstea şi folosul mediului universitar românesc.
Conf. dr. Ioana
BERINDAN-NEAGOE,
director ştiinţific,
Institutul Oncologic
„Prof. dr. Ion Chiricuţă“ Cluj-Napoca
Perspective în terapia genică
Oamenii
de ştiinţă îşi pun mari speranţe în microARN (miARN), care ar putea contribui
la o înţelegere superioară a cancerului. Descoperirea din 2002 a rolului miARN
în cancerogeneză – considerată chiar piatra de hotar din ultimele două veacuri
pentru studiul acestei maladii – aparţine în primul rând medicului George A. Călin, actualmente profesor
asociat la MD Anderson Cancer Center (Houston, Texas). De altfel, în acest
domeniu, medicul format în România este apreciat nu numai ca un expert internaţional,
ci şi ca un genetician de primă mărime, care a deschis orizonturi noi, nebănuite,
atât în biologie, cât şi în medicină. Sigur, un talent de vârf, despre care se
poate spune că a intrat deja în istoria medicinii, fiind citat de numeroase
personalităţi – un exemplu recent, profesorul Vincent DeVita, în New England Journal of Medicine.
Cancerul nu mai poate fi etichetat ca o boală
exclusiv a genelor codificante – deci, a proteinelor. S-a înţeles că este şi o
maladie a genelor non-codificante, care reglează cantitatea de proteine dintr-o
celulă – îmi sublinia profesorul George Călin, într-un scurt interviu pe care
mi l-a acordat cu câteva luni în urmă, după reîntoarcerea în România de la o
reuniune ce se organizează periodic la Amsterdam, convocând, ca într-un club
select, vârfurile cercetătorilor din întreaga lume preocupaţi de leucemia
limfatică cronică. „Fragmente foarte mici de ARN non-codificant (ncARN)
blochează funcţiile genelor codificante de proteine, care nu sunt totuşi
singurele cu rol deosebit în cancer, pentru că mai există o pletoră de alte
gene, neluate până acum în considerare. Aşa s-a schimbat şi punctul de greutate
al interesului cercetătorilor, majoritatea focalizându-se azi asupra miARN,
spre a le stabili importanţa şi modul în care reglează funcţia genelor
codificante. S-a întâmplat ca... în Revoluţia franceză, când de la rege s-a
trecut la republică.“
Deja
comunitatea ştiinţifică se află „în alertă“, căutând să identifice zonele cele
mai promiţătoare în miARN, iar impactul descoperirii acestora pentru îngrijirea
bolnavilor va fi semnificativ. Vom identifica şi noi markeri diagnostici, ceea
ce va permite o mai bună clasificare a subtipurilor moleculare de cancer. Rămâne
însă deschis răspunsul la o întrebare-cheie: „Vor fi miARN de un real folos în
tratamentul cancerului?“.
Şi profesorul George Călin perseverează în
optimism: „La un moment dat, miARN vor contribui la îmbunătăţirea tratamentului
cancerului. Dar aceasta nu va fi nici uşor, şi nici rapid de aflat“, completând
apoi: „Chiar în prezent, ncARN ajută la stabilirea prognosticului şi la
controlul răspunsului terapeutic. Cercetările curente se concentrează pe
markerii de diagnostic în diverse afecţiuni şi cancere, încât se poate afirma că
tratamentul genic cu miARN se află doar la o aruncătură de băţ“. Deja îl întrezărim
la orizont.
Iată
câteva provocări lansate de George Călin pentru următorii ani, în domeniul ARN:
•
Înţelegerea reţelelor de ncARN, în care miARN sunt implicate, pentru că este
clar că acelea identificate până acum nu sunt singurele ncARN, ceea ce sugerează
probabilitatea interacţiunii specifice între ncARN;•
Înţelegerea modului în care miARN funcţionează în semnalizarea căilor
intracelulare, prin ţintirea genelor codificatoare de proteine;
•
Livrarea, în mod specific, de miARN la nivelul unei anumite celule maligne, al
unui anumit pacient, într-un anumit moment.
Înalta
valoare profesională a cercetătorilor şi a colaboratorilor clinicieni de la MD
Anderson Cancer Center i-au permis profesorului George A. Călin să înceapă urmărirea
– în cadrul unui program temerar de cercetare – tocmai a acestor probleme, în
vizor fiind un număr din ce în ce mai mare de pacienţi.
– Ce sfat aţi da cercetătorilor în oncologie
din ţara noastră?
– Să
fie cât mai mult în contact ştiinţific cu cercetătorii români stabiliţi în
Occident. Altfel, progresul nu prea va fi posibil.
– Dacă aţi fi rămas în România?...
– Nu
aş fi putut deschide nicio poartă în cercetare. E prea mult nepotism şi prea
multă politică. Există şi un „totuşi“... De 12 ani am plecat din ţară, dar tot
român mă simt şi nu m-a părăsit dorinţa să-mi ajut cât mai mult – şi pe toate căile
– confraţii „pişcaţi“ de microbul cercetării.
Alice ŢUCULESCU
