Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  Evenimente  »  Diverse

Mai ieftin să tratezi acum

Viața Medicală
Prof. dr. Mihai VOICULESCU joi, 6 noiembrie 2014
Viața Medicală
Dr. Raluca PAIS joi, 6 noiembrie 2014
Viața Medicală
Dr. Mugur GRASU joi, 6 noiembrie 2014
Viața Medicală
Dr. Diana ZILIŞTEANU joi, 6 noiembrie 2014

În perioada 2–4 octombrie 2014, s-au desfăşurat, la Bucureşti, al XXIV-lea Congres naţional de hepatologie, al cincilea Curs balcanic precongres de hepatologie şi al patrulea Congres româno-francez de hepatologie. La acest triptic ştiinţific au participat numeroşi specialişti din ţară şi din străinătate şi s-au dezbătut cele mai importante subiecte pe teme de actualitate, precum hepatitele virale, steatoza hepatică, transplantul hepatic şi cancerul hepatic.


 

   La deschiderea congresului au participat ministrul sănătăţii, Nicolae Bănicioiu, prof. dr. Adrian Streinu-Cercel, preşedintele Senatului UMF „Carol Davila“, conf. dr. Carmen Orban, managerul Institutului Clinic Fundeni, prof. dr. Irinel Popescu, şeful programului de transplant hepatic din România, prof. dr. Stephanos Hadziyannis, preşedintele de onoare al Asociaţiei Balcanice de Hepatologie şi prof. dr. Mihai Voiculescu, din postura de preşedinte al Asociaţiei Române pentru Studiul Ficatului (ARSF).

 

Screening şi programe terapeutice

 

   La conferinţa de presă care a urmat deschiderii manifestării, ministrul Nicolae Bănicioiu a răspuns întrebărilor ce subliniază preocuparea populaţiei privind prevenirea, diagnosticul şi tratamentul bolilor hepatice în România. Cele mai multe întrebări au vizat situaţia infecţiei VHC în România, ca depistare, diagnosticare şi tratament. Aici, ministrul a reamintit înfiinţarea Registrului naţional al infecţiilor acute şi cronice virusal hepatitice, precum şi începerea acţiunilor de screening populaţional, în cadrul unei metodologii propuse de profesorul Streinu-Cercel. În ceea ce priveşte tratamentul infecţiei cu VHC, vorbitorii au precizat că până la sfârşitul acestui an arsenalul terapeutic împotriva infecţiei VHC se va îmbogăţi cu noi molecule, urmând ca principala problemă pe care o are de soluţionat lumea medicală, problema costurilor, să fie abordată într-o manieră specială, ţinându-se seama de binomul cost-volum ca principal criteriu în alegerea noilor molecule anti-VHC. S-a accen­tuat ideea că, la fel ca în cazul infecţiei VHB, nu se va scoate de pe listă niciun produs, cel puţin deocamdată, până când nu vom avea preţuri şi garanţii bugetare ferme, urmând ca din resursele financiare actuale să fie propuse cele mai bune programe terapeutice, cu răspunsuri virusologice stabile (RVS), de cel puţin 75–80%, cu efecte secundare controlabile şi cu durate de tratament cât mai scurte, fără a compromite RVS. În acest sens, ARSF propune utilizarea criteriilor şi recomandărilor europene pentru a putea face faţă cât mai eficient atât cerinţelor populaţiei, cât şi resurselor bugetare disponibile.

 

Este nevoie de unitate în acţiune

 

   Este de remarcat că în cadrul acestor întâlniri de experţi de la Bucureşti, printre ei numărându-se şi Achim Kautz, preşedintele Asociaţiei de Boli Hepatice din Europa (ELPA), a existat o unanimitate a punctelor de vedere privind ghidurile terapeutice pentru infecţia VHC. În faţa condiţiilor financiare impuse de piaţa internaţio­nală, singurul răspuns logic al beneficiarilor îl reprezintă unitatea de acţiune. Este clar că nu se vor mai putea impune puncte de vedere personale sau locale ale unor grupuri de medici. Va fi necesar, aşa cum a reliefat conferinţa de con­stituire a consorţiului celor 14 ţări europene, ca ghidul să fie unic, iar preţul moleculelor să fie negociat – eventual, parte din el să fie suportat de Comunitatea Europeană.
   Deci este clar că avem nevoie de o negociere centralizată la nivel european pentru a beneficia de preţuri decente şi corespunzătoare bugetelor, chiar şi celor cu resurse financiare limitate. Prof. dr. Stephanos Hadziyannis a arătat că în Grecia, deocamdată, terapia anti-VHC se sprijină pe IFN, ribavirină, boceprevir şi telaprevir. Aceeaşi situaţie o regăsim şi în majoritatea ţărilor europene, precum şi în Israel, ţară reprezentată la congres prin prof. dr. Rifaat Safadi, preşedintele Societăţii Israeliene pentru Studiul Ficatului.
 Dintre participanţii de peste hotare prezenţi la cele trei manifestări, îi menţionăm şi pe: Emanuel Manesis (Grecia), George Papatheodoridis (Grecia), Luciano de Carlis (Italia), Antonio Rampoldi (Italia), Lawrence Serfaty (Franţa), Peter Ferenci (Austria), Tarik Asselah (Franţa), Raluca Pais (Franţa), Cihan Yurdaydin (Turcia), Azra Husic Selimovic (Bosnia şi Herţegovina), Mona Munteanu (Franţa), Zahary Krastev (Bulgaria), Koray Acarli (Turcia).

 

VHB şi NUC

 

  Sesiunea privind infecţia VHB a reunit cele mai prestigioase nume din hepatologia europeană – prof. dr. George Papatheodoridis, prof. dr. Emanuel Manesis şi prof. dr. Stephanos Hadzyiannis, toţi din Grecia,  prof. dr. Cihan Yurdaydin (Turcia), dr. Azra Husic Selimovici (Bosnia-Herţegovina), prof. dr. Rifaat Safadi (Israel). Subiectul biterapiei în infecţia VHB – asocierea dintre interferon şi NUC (analogi nucleozidici/nucleotidici) – a fost prezentat de prof. dr. Emanuel Manesis ca posibil tratament de viitor. Profesorul Papatheodoridis a dezvoltat problema infecţiei VHB la categorii speciale de populaţie, în timp ce profesorul Hadzyiannis s-a referit la probleme de diagnostic şi tratament încă nerezolvate în infecţia VHB. Profesorul Safadi a făcut o amplă analiză a modalităţii de transmitere verticală a infecţiei VHB şi a celor mai eficiente metode de prevenire.
   În ceea ce priveşte experienţa românească privind infecţia VHB şi tratamentul acesteia, prof. dr. Anca Trifan a susţinut o conferinţă referitoare la beneficiile tratamentului anti-VHB pe termen lung – problema crucială în tratamentul infecţiei VHB cu NUC; prof. dr. Coman Tănăsescu a trecut în revistă, pe baza celor mai recente achiziţii ştiinţifice, problema reactivării infecţiei VHB, iar prof. dr. Dan Olteanu a prezentat date actuale referitoare la apariţia rezistenţei VHB la NUC – consecinţe, prevenire şi soluţii terapeutice.

 

VHC, statistici îngrijorătoare

 

    Sesiunea de virus C, care s-a desfăşurat pe parcursul a două zile, a atras atenţia asupra faptului că în prezent 170–180 de milioane de oameni sunt infectaţi cu VHC. De altfel, hepatita VHC depăşeşte ca importanţă hepatita VHB. În 2012, în Europa s-au raportat 30.607 cazuri de infecţie VHC, în timp ce pentru infecţia VHB s-au raporat numai 17.329 de cazuri, probabil şi ca urmare a introducerii vaccinului anti-VHB. Se remarcă faptul că peste jumătate din cazurile de hepatită VHC s-au înregistrat în intervalul de vârstă 25–44 de ani, ceea ce înseamnă că noile cazuri sunt mai frecvente la grupele tinere de vârstă. Prevalenţa infecţiei VHC variază între 0,4 şi 5,6%, astfel că studiile epidemiologice efectuate de prof. dr. Mihai Voiculescu au găsit 5,6%, iar studiul profesorului Adrian Streinu-Cercel – 5,38%. Rezultatele diferă faţă de valorile de 3,5% obţinute în urma unor studii mai vechi, cu defecte de metodologie la nivelul eşantionului, prin ignorarea populaţiei sub 18 ani. ECDC, prin intermediul dr. Andrew Amato-Gauci, atrage atenţia că cea mai ridicată dinamică a creşterii incidenţei VHC se observă la tineri, acolo unde rata administrării intravenoase de droguri, a tatuajului, percingului este cea mai ridicată.
  Astfel apar anual 3–4 milioane de noi infecţii, dintre care 80% se cronicizează, iar între 350.000 şi 500.000 de pacienţi mor prin ciroză hepatică sau cancer hepa­tic. Dintre persoanele cu VHC, 5–20% dezvoltă ciroza hepatică, iar 2–3%, cancer hepatic. În acest context, în majoritatea ţărilor europene, precum şi în America, infecţia VHC a devenit principala cauză de transplant hepatic. După cum a prezen­tat Achim Kautz, preşedintele ELPA, studiile legate de cost-eficienţă efectuate de diverse echipe de cercetători, care au cuprins situaţia din România, demonstrează că este mai ieftin să tratezi acum infecţia VHC, cu o rată de eradicare de 95–98%, decât să amâni tratamentul până la apariţia formelor simptomatice şi avansate de ciroza sau de cancer hepatic. În cadrul aceloraşi sesiuni, prof. dr. Carol Stanciu a exemplificat uriaşul impact biologic, social şi economic al infecţiei VHC, impact care justifică pe deplin tratarea şi eradicarea infecţiei. 

 

Când tratăm

 

   Ar fi posibil ca până în 2030, infecţia VHC să fie eradicată cel puţin în Europa şi America. Pentru realizarea acestor deziderate, în absenţă, pentru moment, a unui vaccin eficace, la congres s-au propus mai multe scheme de regimuri terapeutice anti-VHC. Lista combinaţiilor terapeutice anti-VHC este în continuă creştere, iar principalele ţinte ale terapiei sunt genotipurile 1 şi 3, cele mai frecvente în Europa. În România, tipul 1b este responsabil de 98% din cazurile de infecţie cu VHC, iar în ultima vreme, s-au semnalat anecdotic şi genotipurile 3, 4 şi 1a. În prezentările profesorilor Peter Ferenci, Tarik Asselah şi Lawrence Serfaty am remarcat următoarele tendinţe în regimurile terapeutice: eficacitate crescută, de cel puţin 75–80%, RVS cu ţinta finală 98–100%; durată cât mai scurtă de tratament, sub şase luni, cu ţintă finală de trei luni; efecte secundare cât mai reduse şi pe deplin controlabile; efect pe cât mai multe genotipuri; risc scăzut sau zero de apariţie a rezistenţei; costuri cât mai reduse. Este evident că întrunirea tuturor acestor calităţi este extrem de dificilă şi conduce la recomandarea de combinaţii terapeutice de două sau de trei antivirale, care în acest fel să ofere cel puţin şansa unor RVS de 98–100%, cu risc de rezistenţă zero. Recent, FDA a aprobat produsul Harvorin, care este o combinaţie între sofosbuvir şi ledipasvir.
Prof. dr. Mihai Voiculescu  Atingerea acestor obiective înseamnă creşterea costurilor şi poate genera efecte adverse importante, astfel încât organizatorii de sănătate se văd puşi în faţa unei dileme: tratăm acum infecţia VHC cu resursele concrete de care dispunem sau aşteptăm posibile ieftiniri ale moleculelor de generaţii 2 şi 3. La aceste întrebări au răspuns şi au adus clarificări prof. dr. Carol Stanciu şi Achim Kautz. Gabriela Oprişan a prezentat comunicarea „HCV mutants and treatment consequences. Romanian experiences“, în care, pentru prima dată în România, a analizat, împreună cu colectivul prof. dr. Mihai Voiculescu, mutaţiile la nivelul genomului VHC la pacienţii cu eşec terapeutic la bi- şi triterapie.

 

Steatoza hepatică non-alcoolică

 

  Steatoza hepatică non-alcoolică (NASH), denumită şi „ficatul gras“, este o afecţiune hepatică ale cărei prevalenţă şi incidenţă sunt în continuă creştere la nivel mondial, devenind una din cauzele cele mai frecvente de boală hepatică cronică. Sindromul metabolic şi rezistenţa la insulină sunt nu numai factori implicaţi în patogeneza şi progresia bolii la nivel hepatic (cu evoluţie posibilă spre ciroză, cancer hepatic), dar explică şi riscul crescut de complicaţii extrahepatice (mai ales cardiovasculare şi renale).
  Asocierea dintre NASH şi bolile cardiovasculare a fost demonstrată în numeroase studii transversale la nivelul populaţiei generale. Pacienţii cu NASH au o prevalenţă crescută a aterosclerozei carotidiene sau calcificărilor coronariene. Doctorii Salvatore Petta şi Raluca Pais au subliniat faptul că NASH este un factor de risc cardiovascular emergent şi independent de factorii de risc clasici cunoscuţi. Dr. Raluca Pais a subliniat faptul că steatoza hepatică non-alcoolică este un factor de risc independent pentru progresia aterosclerozei carotidiene.
   Puţin recunoscută acum 20 de ani, când aceşti bolnavi erau etichetaţi ca având „ciroză criptogenetică“, NASH este recunoscută astăzi ca fiind o cauză din ce în ce mai frecventă de transplant hepatic. Dr. Pascal Lebray a prezentat diferite aspecte legate de transplantul hepatic la aceşti bolnavi (majoritatea cu risc anestezic cres­cut, ca urmare a vârstei mai avansate, obezităţii sau multiplilor factori de risc cardio­vas­culari asociaţi); a subliniat, de asemenea, că pacienţii transplantaţi hepatic prezintă risc crescut de a dezvolta sindrom metabolic şi steatoza hepatică posttransplant, din cauza efectelor metabolice ale tratamentului corticoid şi imunosupresor.
   În încheierea sesiunii dedicate ficatului gras, prof. dr. Lawrence Serfaty a prezentat aspecte practice legate de diagnosticul şi tratamentul acestei afecţiuni. Au fost subliniate rolul benefic al exerciţiului fizic şi al dietei, precum şi noile alternative terapeutice cu potenţial pentru această afecţiune.

 

Cancerul şi transplantul hepatic

 

    În cadrul simpozionului dedicat cancerului hepatic s-au prezentat date despre riscul cancerului hepatic în infecţia VHB şi VHC, evaluarea imagistică a cancerului hepatic, precum şi epidemiologia acestuia; au participat dr. Radu Dumitru, dr. Eugenia Mîndruţ, prof. dr. Monica Acalovschi şi dr. Mugur Grasu. În a doua sesiune de terapie a cancerului hepatic s-au prezentat materiale privind experienţa interna­ţională şi personală în chimioembolizarea hepatică cu microparticule (dr. Mugur Grasu) şi radioembolizarea transarterială (dr. Antonio Rampoldi, Italia) – toate acestea în contextul unor noi direcţii terapeutice în cancerul hepatic (prof. dr. Mihai Voiculescu), cu modificări importante în prima linie terapeutică, în stadiile intermediare şi avansate ale cancerului hepatic (prof. dr. Zahary Krastev, Bulgaria).
   De un interes deosebit s-au bucurat conferinţele privind evaluarea non-invazivă a fibrozei hepatice în infecţiile VHB şi VHC (dr. Mona Munteanu) şi rolul biomarkerilor în predicţia progresiei fibrozei NASH (dr. Manuela Neuman).
   În sesiunea de transplant hepatic, prof. dr. Luciano De Carlis şi prof. dr. Irinel Popescu au dezbătut experienţa în domeniu a Centrului Niguarda Milano şi Centrului Fundeni Bucureşti. S-a remarcat numărul ridicat de transplanturi hepatice care se efectuează în prezent – peste 100 pe an, cu o rată de reuşită de peste 95% la un an. În cadrul aceleiaşi sesiuni, colectivul Centrului de Medicină Internă Fundeni a prezentat materiale privind tratamentul infecţiei VHB pre- şi post­trans­plant (dr. Laura Iliescu) şi în infecţia VHC pre- şi posttransplant (dr. Laurenţiu Micu).

 

TIPS şi MARS

 

   Cea mai recentă sesiune a Cursului balcanic de hepatologie a pus în lumină realizări deosebite ale diferitelor echipe de medici din Institutul Clinic Fundeni, care subliniază importanţa abordării multidisciplinare a pacienţilor cu boli hepatice. Astfel, dr. Mihai Toma, de la Clinica de Radiologie şi imagistică medicală, a prezentat experienţa echipei de radiologi intervenţionişti din Fundeni privind efectuarea procedurii TIPS (transjugular intrahepatic portosystemic shunt). Această procedură, care se putea efectua numai în clinici din străinătate, poate salva viaţa a numeroşi pacienţi cu ciroză hepatică complicată prin prezenţa de varice esofagiene şi ascită refractară. Dr. Camelia Achim a prezentat noutăţi în afectarea hepatică din boala renală polichistică cu transmitere autozomal dominantă, precum şi experienţa personală privind această patologie. Dr. Elena Rusu a descris în detaliu experienţa echipei condusă de domnia sa în efectuarea dializei hepatice tip MARS (molecular absorbent recirculating system), cea mai bogată din România până în acest moment. Aceasta terapie poate contribui în mod esenţial la recuperarea funcţiei hepatice în cazul intoxicaţiilor cu medicamente sau ciuperci şi poate constitui o punte până la efectuarea transplantului hepatic în cazul pacienţilor cu insuficienţă hepatică severă. De asemenea, a fost subliniat rolul profesorului Mihai Voiculescu şi al echipei de la Fundeni în promovarea Programului naţional de terapii suportive hepatice. În finalul sesiunii, o temă extrem de actuală a fost prezentată de dr. Diana Zilişteanu – afectarea renală la pacientul cu ficat gras non-alcoolic. Au fost discutate mecanismele fiziopatologice şi legăturile între ficatul gras, afectarea cardiovasculară şi renală, considerate drept faţete interconectate ale sindromului metabolic, afecţiune a lumii moderne ce tinde să capete proporţii epidemice.

 

În loc de concluzii

 

   Al XXIV-lea congres ARSF a fost un succes din punct de vedere ştiinţific, reuşind să reunească la Bucureşti cei mai recunoscuţi şi importanţi specialişti în infecţiile virusal hepatitice. Pentru VHB s-a cristalizat rolul tratamentului pe termen lung cu entecavir şi tenofovir sau de scurtă durată cu interferon pegilat. În infecţia VHC s-au propus mai multe protocoale terapeutice pentru diverse situaţii întâlnite în practica medicală – bolnavi netrataţi; bolnavi trataţi, dar cu eşec terapeutic; pa­cien­ţi cu fibroză avansată (F3) sau cu ciroză hepatică (F4); pentru diferite geno­tipuri (în ţara noastră – 1b); nu în ultimul rând, în funcţie de resursele financiare. S-au identificat cele mai eficiente criterii de monitorizare a tratamentului, de scurtare a duratei tratamentului şi de minimizare a efectelor adverse. Pentru ficatul gras non-alcoolic (NASH) s-au stabilit categoriile de pacienţi cu risc crescut, de evoluţie spre ciroza hepatică sau/şi cancer hepatic, mecanismele patogenice şi soluţiile terapeutice pentru stoparea fibrozei hepatice. În ceea ce priveşte cancerul hepatic, s-a acceptat stadializarea propusă la Barcelona şi, pentru fiecare stadiu în parte, s-au recomandat cele mai eficiente procedee, subliniindu-se ideea îngrijirii multi­disci­plinare a pacientului. S-a subliniat faptul că în urma depistării tot mai pre­co­ce, a crescut numărul bolnavilor care sunt trataţi prin rezecţie chirurgicală sau transplant hepatic. Totodată, s-au propus proceduri mixte în care chimioemboli­za­rea să fie asociată cu tratamentul medicamentos de tip molecule inteligente (sorafenib).
   La următorul congres, care se va desfăşura în perioada 1–3 octombrie 2015, şi-au anunţat participarea experţi din Franţa, Anglia, Italia, Germania, Austria, Canada.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.