La final de 2013, Ateneul Român a găzduit
prima Conferinţă de Crăciun de la Bucureşti, la 125 de ani de la deschiderea sa
ca „palat al ştiinţelor şi artelor“. Lectura conferinţei a fost susţinută de
invitatul special, profesorul emerit Tom W. B. Kibble de la Colegiul Imperial
din Londra, unul din cei şase cercetători ale căror lucrări au dus la
descoperirea bosonului Higgs. Tema conferinţei: „Din ce este făcută lumea?/What
is the world made of?“
Tradiţia Conferinţelor de Crăciun datează în
Marea Britanie din 1825. Este vorba de Conferinţele de Crăciun ale Royal
Institution, care au fost inaugurate de
fizicianul Michael Faraday, cu scopul de a contribui la educaţia ştiinţifică a
tinerilor şi a populaţiei, în general. Începând din 1966, conferinţele de Crăciun
au fost televizate de BBC. În spiritul acestor manifestări publice, România
devine prima ţară în afara Marii Britanii care organizează Conferinţe de Crăciun.
Cea de la Bucureşti s-a desfăşurat sub Patronajul Principesei Margareta a României
şi este organizată de Academia Română, Filarmonica „George Enescu“, Institutul
de Fizică Atomică şi Clubul Rotary Bucureşti-Curtea Veche.
125 de ani de Ateneu
Prima Conferinţă de Crăciun de la Bucureşti
a marcat şi aniversarea a 125 de ani de la deschiderea Ateneului Român pentru
public, societatea „Ateneul Român“ născându-se din dorinţa unor români de a
stimula dezvoltarea conştiinţei naţionale prin arte şi ştiinţe. Conferinţe
deschise publicului au mai avut loc în Capitală în cea de-a doua jumătatea a
secolului al XIX-lea şi în perioada interbelică.
La Prima Conferinţă de Crăciun de la Bucureşti
au luat cuvântul Andrei Dumitriu, directorul general al Filarmonicii „George
Enescu“, vădit emoţionat, şi Nigel Townsend, preşedintele British Council România,
care, printre altele, şi-a exprimat speranţa că manifestările vor invita ca
lectori şi personalităţi feminine. Academicianul Ionel Haiduc, preşedintele
Academiei Române, a susţinut un laudatio
pentru Tom Kibble, iar profesorul Sorin Ciulli de la Universitatea Montpellier
a trecut în revistă teoriile fizicii, precum ruperea spontană a simetriei. După
momentul muzical din Bach, susţinut de Cristina Anghelescu (vioară) şi Viniciu
Moroianu (pian), a venit rândul profesorului Tom Kibble să prezinte
auditoriului paşii care au dus la emiterea teoriei despre bosonul Higgs:
particulele elementare (electroni, quarci, bosoni) şi modul în care interacţionează.
Thomas Walter Bannerman Kibble are 81 de ani şi predă fizica teoretică la
Imperial College din Londra din 1960. Fellow al Royal Society şi Comandor al
Imperiului Britanic, este membru al Societăţii Europene de Fizică al Royal
Institution şi altor entităţi, iar în perioada 1985–1991 a fost preşedinte al
Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă Împotriva Armelor Nucleare. La 8 august anul
trecut, Tom Kibble a fost unul dintre cei trei cercetători laureaţi cu Medalia
Dirac, numită după fizicianul Paul Dirac, pentru lucrările sale din 1964 şi
1967.
Particula ce conferă masă şi Nobel
Confirmarea existenţei bosonului Higgs şi,
deci, a Modelului Standard al fizicii este, probabil, cea mai importantă
descoperire a secolului XXI în fizică. Anunţul emis de CERN, Geneva, la 4 iulie
2012 şi confirmat câteva luni mai târziu, după analizarea altor milioane de
ciocniri de particule generate în Large
Hadron Collider, a încheiat cu succes o căutare de aproape 60 de ani.
Confirmarea a făcut posibilă decernarea Premiului Nobel pentru Fizică în 2013
scoţianului Peter Higgs şi belgianului FranÎois Englert. Şase oameni au
publicat lucrări pe tema bosonului Higgs în 1964, iar profesorul Tom Kibble
este unul dintre ei. În 1964, primii care şi-au publicat teoria legată de
bosonul dătător de masă au fost britanicul Peter Higgs, pe de o parte, şi, în
Belgia, FranÎois Englert şi Robert Brout. Echipa din care făcea parte Tom
Kibble, alături de americanii Gerald Guralnik şi Richard Hagen, şi-a publicat
lucrările câteva luni mai târziu. Deoarece regula spune că premiul Nobel pentru
o categorie poate fi împărţit între cel mult trei persoane, distincţia a fost
acordată echipei britanico-belgiene. Fizicianul Robert Brout a murit în 2011,
astfel că Nobelul a fost înmânat doar profesorilor Higgs şi Englert. Cu o lună în
urmă, Peter Higgs declara unui reporter al publicaţiei „The Telegraph“ că
premiul Nobel pentru fizică ar fi putut şi ar fi trebuit să ajungă la trei
persoane în viaţă, una dintre ele fiind Tom Kibble. Iar asta nu doar pentru
rezultatele pe care le-a publicat în 1964, ci mai ales pentru lucrarea sa din
1967, în care aducea completări importante privind teoria existenţei unui câmp
care umple întregul univers şi interacţionează cu particulele fundamentale. Cu
cât mai puternică este interacţiunea, cu atât particulele capătă mai multă masă.
De pe scena
Ateneului Român, profesorul Tom Kibble a primit aplauzele celor prezenţi.
Succesele din ştiinţă şi tehnologie şi inegalitatea punerii lor în practică de
la o zonă la alta fac tot mai necesară comunicarea marilor schimbări care ne
marchează epoca, într-un mod accesibil celor mai largi audienţe. Astfel că
ideea lui Michael Faraday redevine extrem de acutală, estimează organizatorii
primei Conferinţe de Crăciun de la Bucureşti.