Peste 250 de medici au participat la a doua
ediţie a conferinţei „Actualităţi în diagnosticul şi tratamentul cancerului
mamar“, organizată de Societatea de Chirurgie a Sânului (SCS) în colaborare cu
UMF „Carol Davila“ Bucureşti şi desfăşurată în Capitală. Tematica lucrărilor ştiinţifice
s-a adresat în bună măsură medicilor de familie, dar mai ales specialiştilor
care se ocupă nemijlocit cu diagnosticul şi terapia patologiei oncologice a
sânului: imagistică medicală, chirurgie, ginecologie, endocrinologie,
anatomopatologie, oncologie medicală, radioterapie, chirurgie plastică şi
reconstructivă.
În program au fost incluse şi o serie de
cursuri pre-conferinţă specifice, dintre care amintim: indicaţiile
tratamentului conservator al cancerului mamar (conf. dr. Patriciu Achimaş-Cadariu,
Cluj-Napoca), semiologia ecografică a leziunilor mamare (conf. dr. Horia Bălan,
Bucureşti), tehnica ganglionului santinelă (prof. dr. Alexandru Blidaru, preşedintele
SCS, dr. Cristian-Ioan Bordea, Bucureşti) ş.a.
Profesorul Alexandru Blidaru spune că
tehnica ganglionului santinelă, practicată în mod curent la Institutul
Oncologic „Al. O. Trestioreanu“ Bucureşti (este validată începând cu 2003),
foloseşte trasor radioactiv pentru cancerul mamar şi melanomul malign. Ea oferă
posibilitatea conservării ţesutului limfoganglionar sănătos şi reduce complicaţiile
inerente unei intervenţii de mare amploare, de tipul limfadenectomiei complete
(limfedem, parestezii, durere, limforee). Este un instrument eficient pentru a
orienta actul terapeutic în funcţie de rezultatul histopatologic. Tehnica
ganglionului santinelă se adresează cancerelor care diseminează limfatic,
aflate în stadii puţin avansate conform criteriilor de stadializare TNM.
Prof. dr. Nicolae Suciu, managerul IOMC
„Alfred Rusescu“ Bucureşti, a explicat că în România, din 2009 până în 2012, la
cabinetele medicilor de familie s-au înregistrat peste 5.000 de cazuri noi de
cancer al sânului, iar la cabinetele de oncologie, în jur de 6.000. Cu toate
acestea, lucru îmbucurător, numărul deceselor prin cancer de sân – aproximativ
3.000 – nu a crescut 
proporţional cu creşterea numărului de cazuri, ceea ce
înseamnă că multe cazuri sunt diagnosticate în stadii incipiente. Îngrijorător,
consideră profesorul Suciu, este însă faptul că în România, practic, aproape
lipseşte screeningul mamografic. Conform Eurostat, în Franţa fac screening
mamografic aproape 97% din femeile cu vârsta între 50 şi 69 de ani, iar cele
din România ajung în proporţie de 12% să facă acest screening (ultimul loc în
Europa).
Un obiectiv de viitor este crearea bazelor
formării cât mai riguroase a specialiştilor în chirurgia sânului, consideră
prof. dr. Gheorghe Peltecu, managerul Spitalului Clinic de Obstetrică şi
Ginecologie Filantropia din Capitală. Acest domeniu trebuie să impună condiţii
mult mai stricte de specializare şi mai ales de echipă. Este important ca
echipa care tratează cancerul de sân să aibă o filozofie comună care pleacă de
la anatomie patologică la radioterapie, chimioterapie şi, în final, la
psihoterapia pacientului respectiv. Mai mult, tot procesul ar trebui să se poată
derula în aceeaşi instituţie, în acelaşi serviciu, ceea ce nu e la îndemâna
oricui: „Sunt puţine instituţii care fac acest lucru într-un mod responsabil şi
unde munca de echipă este importantă“.
Terapia personalizată, despre care se tot
vorbeşte în ultimii ani în oncologie, devine o realitate, poate chiar o
prioritate, afirmă dr. Dan Corneliu Jinga, de la Spitalul Universitar de Urgenţă
Bucureşti. În prezent, încă suntem tributari chimioterapiei clasice, în proporţie
de 50–60%, potrivit dr. Jinga, care consideră că poate cei mai dezvoltaţi în
această direcţie sunt francezii. De câţiva ani, ei au înfiinţat un institut naţional
de cancer care se ocupă nu cu tratamentul bolilor, ci cu asemenea testări
genetice. De altfel, lucrul nu-i foarte nou, semnătura genetică este utilizată
pe continentul nord-american, în decizia terapeutică pentru cancerul mamar, de
aproximativ cinci ani. Terapia ţintită este utilizată şi în ţara noastră, dar
numai pentru medicamentele care sunt în lista CNAS. Iar noi, românii, avem
posibilitatea să facem aceste identificări, dar „deocamdată doar pe banii
pacientului“.
Despre o tehnică, putem spune că la fel de ţintită,
brahiterapia, a vorbit şi dr. Alina Sturdza, de la AKH Viena. Ea spune că
această tehnică este esenţială în cancerul de col uterin avansat şi în cancerul
anal. Brahiterapia permite aplicarea foarte ţintită pe tumoră a unei doze
crescute de radiaţii (85 Gy), în condiţiile în care prin terapie externă se pot
aplica numai 45 Gy sau maximum 60, în anumite zone. În general, în afară de
cancerul de col uterin, brahiterapia se foloseşte la persoanele care nu au
ganglioni limfatici pozitivi. În cancerul de sân, această terapie are rol
adjuvant. Când a fost comparată terapia externă a întregului sân cu terapia parţială,
a patului operator – brahiterapia –, în stadii incipiente fără noduli pozitivi,
rata de control local a fost de 96% la zece ani, în ambele situaţii. Sunt la
fel de eficiente, dar brahiterapia este mai ieftină în comparaţie cu terapia
externă, a conchis specialista de la AKH Viena.
