Belgrad a fost, între 19 şi 22 mai 2012,
gazda Congresului European de Insuficienţă Cardiacă (European
Congress of Heart Failure), organizat de Asociaţia de Insuficienţă Cardiacă a
Societăţii Europene de Cardiologie (HFA-ESC), împreună cu Annual Congress of the European Section of the International Society
for Heart Research şi ESC Working
Group on Myocardial Function. Alegerea capitalei Serbiei ca loc de desfăşurare
se datorează politicii HFA-ESC de a facilita participarea cardiologilor din ţările
Europei de Est la această importantă manifestare ştiinţifică. Pentru a atrage
un număr cât mai mare de participanţi locali, au fost organizate şase sesiuni
de lucrări ştiinţifice în limba sârbocroată.
Tema principală a congresului din acest an
a fost integrarea farmacologiei şi tehnologiei în epoca managementului
personalizat al insuficienţei cardiace, cu dispozitive ca defibrilatoare
implantabile, terapie de resincronizare cardiacă, monitorizare prin telemedicină.
Piotr Ponikowski (Polonia), preşedintele HFA, a afirmat încă de la deschidere că
„Deşi mijloacele farmacologice rămân o parte esenţială a managementului, este
necesară integrarea noilor tehnologii; în era medicinii personalizate,
provocarea este de a identifica pacienţii care pot avea beneficii maxime în
urma diferitelor forme de tratament“.
În 1933, sir Thomas Lewis afirma că „Esenţa
cardiologiei constă în recunoaşterea precoce a insuficienţei cardiace“, afirmaţie
încă valabilă şi în zilele noastre, în pofida dezvoltării de noi metode
diagnostice. Printre evenimentele remarcabile ale acestui congres se numără
lansarea noilor ghiduri actualizate de diagnostic şi tratament al insuficienţei
cardiace, ca şi a unui document de consens asupra terapiei antitrombotice a
pacienţilor cu insuficienţă cardiacă în ritm sinusal. Cele mai aşteptate au
fost, bineînţeles, noile ghiduri 2012, prezentate în prima zi a manifestării, în
cadrul unei sesiuni speciale, în care John Mc Murray (Marea Britanie) a făcut o
prezentare de ansamblu a ghidurilor, după care Frans Rutten (Olanda) a oferit
un update al diagnosticului insuficienţei cardiace, Aldo Maggioni (Italia) a
discutat despre ultimele tratamente farmacologice indicate, iar Kenneth
Dickstein (Norvegia) despre dispozitivele implantabile. Secţiunea ghidurilor
referitoare la diagnostic recunoaşte rolul din ce în ce mai important al
rezonanţei magnetice nucleare în evaluarea pacienţilor cu insuficienţă cardiacă,
precum şi al anumitor biomarkeri (mid-regional proANP) în excluderea
diagnosticului de insuficienţă cardiacă acută. Referitor la terapia
farmacologică, una dintre noutăţile ghidului din 2012 constă în indicaţia
antagonistului receptorilor de mineralocorticoizi, eplerenona, la pacienţii cu
insuficienţă cardiacă sistolică (fracţie de ejecţie scăzută) cu simptome uşoare,
extinzând indicaţia pentru aceşti antagonişti la toţi pacienţii cu insuficienţă
cardiacă sistolică la care simptomele persistă în ciuda terapiei cu betablocant
şi inhibitor de enzimă de conversie. De asemenea, se recomandă adăugarea
ivabradinei la inhibitorul de enzimă de conversie, betablocant şi antagonistul
mineralocorticoid la pacienţii cu insuficienţă cardiacă sistolică în ritm
sinusal care au o alură ventriculară persistent crescută, în pofida dozei
optime de betablocant. În secţiunea de dispozitive non-chirurgicale, se
recomandă utilizarea pe scară mai largă a terapiei de resincronizare (CRT) la
pacienţii în ritm sinusal şi cu simptome uşoare. Noile ghiduri afirmă, totuşi,
rolul incert al terapiei de resincronizare în cazul pacienţilor cu fibrilaţie
atrială. Înlocuirea transcateter a valvei aortice se recomandă ca modalitate
nouă de tratament pentru pacienţii cu stenoză aortică severă la care nu se
poate efectua înlocuirea convenţională chirurgicală a valvei.
Ghidurile noi dedică un spaţiu generos
comorbidităţilor, datorită importanţei lor în adoptarea deciziei terapeutice şi
stabilirea prognosticului. Din păcate, în domeniul insuficienţei cardiace
acute, nu există date noi, motiv pentru care secţiunea ghidurilor dedicată
acestei teme a fost redusă.
Nu mai puţin de 14 update-uri ale
trialurilor clinice aflate în desfăşurare şi 1.078 de rezumate au fost
prezentate în cadrul congresului; cele 71 de sesiuni ştiinţifice au oferit
participanţilor multiple oportunităţi de actualizare a cunoştinţelor legate de
insuficienţa cardiacă. În cadrul Late
Breaking Clinical Trials, au fost aduse la cunoştinţa publicului ultimele
noutăţi derivate din studiile ARISTOTLE, SHIFT, TITAN, VITD-CHF. Este de menţionat
prezenţa printre aceste studii, care explorează agenţi şi dispozitive noi de
tratament, şi a unui studiu care cercetează beneficiile unui medicament „vechi“
şi ieftin, bătrânul digoxin, la pacienţii cu insuficienţă cardiacă severă.
Digoxinul are un rol important în tratamentul pacienţilor cu insuficienţă
cardiacă, potrivit ultimei analize a National Health Blood and Lung Institute
din SUA, Digitalis Investigation Group (DIG) trial. Acest studiu a făcut o analiză
a pacienţilor cu insuficienţă cardiacă congestivă clasele III–IV NYHA, fracţie
de ejecţie mai mică de 25% sau indice cardio-toracic mai mare de 55%. Spitalizările
pentru insuficienţă cardiacă se asociază cu rate ale mortalităţii şi respitalizării
de 15%, respectiv 30%, la 60 şi 90 de zile după externare, în pofida utilizării
corecte a terapiilor bazate pe dovezi. Digoxinul a fost aprobat de FDA pentru
tratamentul insuficienţei cardiace, în SUA, în 1998. În ultimii ani, însă,
utilizarea sa a fost din ce în ce mai restrânsă. Mihai Gheorghiade (SUA), care
a prezentat la Belgrad studiul DIG, a susţinut că „Reducerea utilizării
digoxinului se datorează faptului că este un medicament orfan, nepromovat de
industria farmaceutică“. Concluzionând rezultatele studiului DIG, M.
Gheorghiade a afirmat că digoxinul trebuie luat în considerare în tratamentul
pacienţilor cu fracţie de ejecţie redusă şi ritm sinusal sau fibrilaţie atrială,
ale căror semne şi simptome severe persistă după spitalizarea pentru insuficienţă
cardiacă.
Participarea României la Congresul European
de Insuficienţă Cardiacă a fost semnificativă, cu numeroase lucrări sub formă
de postere, dar şi de comunicări orale. Bogdan A. Popescu (Bucureşti) a
prezentat, în cadrul unei sesiuni intitulate „Imaging heart failure – what
clinicians need to know?“, lucrarea „Echocardiography – do we need more than
ejection fraction?“, prin care a confirmat încă o dată valoarea Şcolii româneşti
de ecografie cardiacă de la Institutul „C. C. Iliescu“. De altfel, B. A. Popescu
face parte din colectivul de autori al noilor ghiduri de insuficienţă cardiacă.
Au fost prezentate, într-o serie de postere, rezultate ale registrului român
RO-AHFS, de insuficienţă cardiacă acută, ca şi rezultatele diverselor studii
desfăşurate în alte centre universitare din România.
Gregory Lip (Marea Britanie) a trecut în
revistă „Tromboembolismul şi terapia antitrombotică a pacienţilor cu insuficienţă
cardiacă şi ritm sinusal“, un document de consens al HFA, susţinut şi de ESC
Working Group on Thrombosis.
La Belgrad, prof. dr. Stefan Anker
(Germania) a devenit noul preşedinte HFA, în urma Adunării generale din data de
21 mai 2012. S. Anker a fost implicat în numeroase trialuri clinice de
insuficienţă cardiacă desfăşurate în ultimii ani, fiind binecunoscut pentru
cercetările sale în legătură cu fiziopatologia insuficienţei cardiace. Unul
dintre obiectivele declarate ale mandatului său este de a dezvolta platforma
educaţională online a HFA. De asemenea, se doreşte sensibilizarea opiniei
publice în legătură cu insuficienţa cardiacă, problemă majoră de sănătate, care
necesită diagnostic precoce şi tratamente inovatoare.
Viitorul congres european de insuficienţă
cardiacă va avea loc la Lisabona, între 25 şi 28 mai 2013.