Sub patronajul Societăţii Române de Medicină
Internă, în parteneriat cu Asociaţia română a medicilor fitoterapeuţi şi
Asociaţia naţională pentru promovarea medicinelor neconvenţionale din România,
la Braşov s-a desfăşurat, în premieră, Conferinţa naţională de fitoterapie şi
medicină neconvenţională. Evenimentul a reunit medici de familie, specialişti
şi personalităţi reprezentative pentru medicina convenţională precum prof. dr.
Ion Bruckner, prof. dr. Adrian Restian, prof. dr. Cristian Băicuş, dar şi
pentru fitoterapie: prof. dr. Pavel Chirilă, prof. dr. farm. Ursula
Stănescu.
Cu titlul „Fitoterapia în practica medicală.
Dovezi ştiinţifice şi studii clinice“, conferinţa
se doreşte a fi un prim pas în demolarea zidului de neîncredere ridicat între
„cele două feţe ale medicinii contemporane“: medicina complementară şi cea
convenţională.
Din cauza lipsei unor studii clinice
dublu-orb placebo controlate care să analizeze un număr mare de bolnavi,
fitoterapia trezeşte îndoieli printre partizanii medicinii clasice. Pe de altă
parte, medicii fitoterapeuţi denunţă multitudinea efectelor adverse ale
medicamentelor de sinteză, remarcând faptul că în urma studiilor post marketing, unele medicamente sau
vaccinuri s-au dovedit atât de nocive, încât au fost retrase de pe piaţă.
Fitoterapia este o medicină orientată către pacient, tratamentul este
individualizat într-o modalitate holistică, plantele acţionând asupra
întregului organism, nu numai asupra unei ţinte precise, precum a
medicamentelor de sinteză. Totuşi, pentru a dovedi eficacitatea unui preparat
vegetal, nu sunt suficiente simplele prezentări de caz. Acestea au, în ochii
unui for ştiinţific competent, un caracter mai degrabă anecdotic sau
„miraculos“.
La conferinţă s-au prezentat câteva studii
clinice de tip observaţional desfăşurate în clinici universitare. Acestea au
vizat mai ales patologia de tip digestiv şi respirator, hepatita cronică de
etiologie virală şi steatohepatita nonalcoolică, fitoterapia antiinfecţioasă.
Astfel, la 20 de pacienţi cu infecţie cronică cu Helicobacter pylori, diagnosticaţi endoscopic cu gastrită cronică
şi ulcer duodenal, în urma tratamentului cu un preparat vegetal, testul fecal
s-a negativat la 16 pacienţi (80% eradicare) procent comparabil cu cel obţinut
cu tripla terapie convenţională. De remarcat lipsa efectelor adverse, produsul
vegetal constituit dintr-un fitocomplex (extract de Hydrastis canadensis, gumă de mastic, ulei volatil de cuişoare,
lemn dulce, muguri de plop şi lichen de
piatră), fiind foarte bine tolerat (conf. dr. I. Copaci şi colab., Clinica de
Medicină internă – Institutul Clinic Fundeni, Bucureşti).
Deşi efectul antiinfecţios al uleiurilor
esenţiale este cunoscut din Antichitate, medicina modernă solicită dovezi
ştiinţifice. În acest sens, s-a readus în atenţia medicilor tehnica
aromatogramei, metodă fiabilă şi reproductibilă ce permite studierea
sensibilităţii germenilor la acţiunea uleiurilor esenţiale, după modelul
antibiogramelor. Asocierea de uleiuri esenţiale cunoscute ca având efect
antibacterian puternic, cuişoare şi cimbru, a dovedit efect de inhibare de 100% a creşterii suşelor de Staphylococcus aureus, Klebsiella
pneumoniae, Candida albicans, streptococ beta-hemolitic de grup A izolate
din exsudate faringiene şi a Escherichia
coli, Pseudomonas aeruginosa, din uroculturi (dr. Dalia Faur, dr. Carmen
Nonn). Eficienţa terapeutică a capsulelor cu uleiuri esenţiale în tratamentul
afecţiunilor pulmonare cronice a fost investigată de un colectiv de pneumologi:
la 32 pacienţi cu patologie infecţioasă bronhopulmonară cronică acutizată s-au
administrat capsule cu uleiuri esenţiale de cuişoare şi cimbru, la 97% din
pacienţi acesta fiind tratamentul unic suficient pentru remisiunea acutizării,
fără efecte adverse (dr. Maria Zlatev Ionescu, Spitalul Clinic „Victor Babeş“,
dr. Alina Halpern, Policlinica Vitan, dr. Lavinia Butum, Institutul „Marius
Nasta“, Bucureşti).
Situaţia incertă a pacienţilor cu hepatită
cronică de etiologie virală non-responderi la terapia convenţională sau care nu
întrunesc criteriile de includere în program constituie o preocupare pentru
fitoterapeuţi. Schimbarea de paradigmă „de la administrarea de interferon la
stimularea producţiei endogene a acestuia“ s-a materializat în studii
observaţionale pe sute de pacienţi care au fost trataţi cu un fitocomplex
alcătuit din armurariu, aloe, agaricus, ganoderma, schizandra, astragalus,
noni, cu remiterea simptomatologiei clinice, normalizarea transaminazelor şi
chiar reducerea încărcăturii virale (dr. Monica Muntean, dr. Doina Tătulescu,
conf. dr. Liana Gheorghe, dr. Constantin Tudor şi colab., Institutul Clinic
Fundeni, Clinica de Gastroenterologie, Bucureşti). Fitocomplexul a fost
administrat şi la copii, cu aceleaşi rezultate (dr. Oana Belei, Spitalul Clinic
de Urgenţă pentru Copii „Louis Ţurcanu“ Timişoara, UMF Timişoara). Totuşi, în
lipsa studiilor dublu-orb placebo-controlate, un adept al medicinii bazate pe
dovezi ar putea pune rezultatele bune obţinute pe seama evoluţiei fluctuante a hepatitei cronice
virale, ceea ce nu poate fi decât o provocare pentru continuarea cercetărilor.
Din comunicările de interes general,
menţionăm următoarele: s-a dovedit că produsele BIO au o încărcătură de fungi producătoare
de aflatoxine îngrijorătoare (dr. V. Necula, dr. Mihaela Babii); mierea, un
remediu străvechi pentru tratamentul plăgilor şi arsurilor, este redescoperită
în tratamentul rănilor infectate (dr. Andrei Zbuchea); gemoterapia este utilă
în dislipidemii (dr. chimist Daniela Raiciu); flavonoizii sunt utili în
tratamentul bolilor cardiovasculare (dr. Alexandrina Petrea).
În concluzie, deşi în domeniul
neconvenţional nu se poate vorbi de dovezi în sensul nivelurilor de evidenţă
din ghidurile de practică, fitoterapia este un adjuvant valoros în actul
medical. Medicina convenţională şi fitoterapia nu se exclud, ci conlucrează la
îngrijirea optimă a bolnavului, cu condiţia ca preparatele vegetale să fie
administrate sub supravegherea unui medic avizat care să cunoască acţiunea
farmacologică, interacţiunile medicamentoase şi efectele adverse ale acestora.