La cursul „Actualităţi în pediatrie“ de la Oradea, ajuns la a 36-a ediţie, renumiţi specialişti din România şi Ungaria au conferenţiat pe subiecte din cele mai variate, relevând, adesea, lipsurile sistemului medical de la noi. Detalii, în relatarea semnată de dl dr. Sebastian Nicolau şi dna dr. Adriana Szilágyi.

 "> Expertiză şi îndemnuri în pediatrie - Viața Medicală
Diverse

Expertiză şi îndemnuri în pediatrie

Expertiză şi îndemnuri în pediatrie

La cursul „Actualităţi în pediatrie“ de la Oradea, ajuns la a 36-a ediţie, renumiţi specialişti din România şi Ungaria au conferenţiat pe subiecte din cele mai variate, relevând, adesea, lipsurile sistemului medical de la noi. Detalii, în relatarea semnată de dl dr. Sebastian Nicolau şi dna dr. Adriana Szilágyi.

 

Recent, la Oradea, s-a desfăşurat a XXXVI-a ediţie a cursului „Actualităţi în pediatrie“, manifestare onorată de numeroşi specialişti de renume din ţară, dar şi din Ungaria.
O primă parte a manifestării a fost rezervată invitaţilor din Timişoara. Dna dr. Andrea Militaru a realizat o prezentare practică etiopatogenetică şi clinicoterapeutică a artritei cronice juvenile. Dsa a inserat, în timpul prelegerii, prezentări de caz din experienţa proprie, captând astfel atenţia auditoriului. Cele mai noi recomandări ale American College of Rheumatology (din 2011) propun înlocuirea clasificării ILAR a artritei juvenile cu grupe de tratament în care se ţine cont de istoricul artritei (până la patru, respectiv peste cinci articulaţii implicate), dar şi de formele de artrită sistemică cu simptome sistemice active sau cu artrită activă. Enumerarea factorilor de prognostic nefavorabil clinic şi radiologic a fost urmată de descrierea tratamentului individualizat, cu menţiunea că steroizii trebuie folosiţi doar topic intraarticular şi intraocular, excepţie făcând formele sistemice, în care subdozarea nu aduce rezultate decât tranzitorii.
Dl prof. dr. Szatmári András, şeful Institutului Inimii din Budapesta, renumit cardiolog pediatru, a expus tendinţele actuale în cardiologia pediatrică din Ungaria, cu extrapolarea acestora în ţările europene. De-a lungul a trei decenii şi jumătate, au avut loc schimbări majore în acest domeniu, astfel că rata de supravieţuire a copiilor cu cardiopatii congenitale operate este în continuă creştere, ajungând, de regulă la vârsta de adult, unde cardiologii nu dispun de abilitatea şi experienţa tratării lor. Ponderea intervenţiilor cardiace prin cateterizare a crescut semnificativ în perioada menţionată, ajungând de la 10%, la începutul intervalului, la peste 30% în zilele noastre. Intervenţiile cardiace se realizează într-un singur timp la pacienţii cu vârste şi greutăţi tot mai mici, care suferă de anomalii tot mai complexe. Profesorul a descris o serie de operaţii şi intervenţii „marker“ al dexterităţii specialiştilor: transpoziţia de vase mari, trunchi arterial comun, sindromul inimii stângi hipoplazice, valvuloplastie pulmonară, aplicarea de stenturi sau realizarea de şunturi, şi, nu în ultimul rând, procedurile „hibrid“ în care cele două categorii de specialişti – cardiologul pediatru intervenţionist şi chirurgul cardiolog – lucrează concomitent pentru tratarea micilor pacienţi. Îmbunătăţirea tehnicii imagistice – angio IRM şi 3D – contribuie major la crearea de noi oportunităţi de tratament.
În prezentarea sa, dna prof. dr. Margit Şerban a pornit de la enumerarea indicatorilor demografici şi epidemiologici, care reflectă localizarea ţării noastre pe unul din primele locuri în Europa în privinţa mortalităţii infantile, a mortalităţii sub vârsta de cinci ani şi a incidenţei tuberculozei. Una din provocări, în atare condiţii, este reprezentată de bugetul insuficient şi inadecvat folosit, fiind necesare construirea de noi sedii medico-sanitare, dotarea cu echipament pentru diagnostic şi tratament, remunerarea motivantă a personalului medical. Sistemul sanitar trebuie optimizat prin acoperirea mai omogenă cu personal medical a teritoriului ţării, mai ales în mediul rural, cu medici de medicină de familie specializaţi în pediatrie. Nu sunt de bun augur încurajarea naşterii prin operaţie cezariană, renunţarea la alimentaţia naturală, neadresarea la medic, extinderea homeopatiei, precum şi apelarea la practici nemedicale. Pe de altă parte, polipragmazia trebuie şi ea limitată. Asistenţa medicală secundară devine deficitară prin dispariţia ambulatoriului policlinic şi supraîncărcarea consecutivă a unităţilor de primiri urgenţe. Nu în ultimul rând, asistenţa medicală terţiară, care ar trebui să fie sediul medicinii de înaltă performanţă, suferă din cauza dotărilor şi politicii de personal insuficiente şi a lipsei posibilităţii de supraspecializare în pediatrie. O problemă sensibilă este refuzarea bolnavilor cu patologie complexă de către specialişti, care nu se mai angajează la asistenţa medicală a acestora. Alte neajunsuri ale actualului sistem sunt centralizarea excesivă, cu repartiţia inegală a fondurilor din programele naţionale între Capitală şi provincie, lipsa de transparenţă, ignorarea comisiilor de specialitate, cooperarea insuficientă cu casa de asigurări şi direcţiile sanitare, nereglementarea relaţiilor dintre instituţiile publice şi cele private: lipsa de concordanţă între calitatea şi cantitatea muncii face ca medicii să emigreze în ţări unde remuneraţia este concordantă cu specializarea practicată. Un alt factor important al stării sănătăţii în ţara noastră este dat de corpul medical insuficient, supraîncărcat, hăituit, nemotivat pentru medicina de performanţă: neglijarea examenului clinic în favoarea investigaţiilor paraclinice costisitoare contribuie la obţinerea unui raport cost–eficienţă nesatisfăcător. Clinica timişoreană de oncopediatrie a fost reprezentată şi de dna conf. dr. Smaranda Arghirescu, în lucrarea căreia a fost abordată tema transplantului de celule stem hematopoietice, cu indicaţiile şi limitele ei în pediatrie, enumerând criteriile de tratament în funcţie de tipul bolii. În ultimii ani, s-au realizat progrese semnificative în această categorie terapeutică, procentul de copii transplantaţi crescând cu 9–10% în fiecare an; totuşi, transplantul de celule stem hematopoietice are indicaţii restrânse în pediatrie, limitându-se, ca aplicare de primă intenţie, la anemia aplastică şi deficienţe imune. Recidivele în cazurile de leucemii şi limfoame cu risc înalt sunt o altă indicaţie de transplant. În încheiere, dsa a adresat auditoriului rugămintea de a limita „exportul“ de pacienţi în alte ţări europene, la acele cazuri care nu se pot trata în clinicile noastre.
Directorul medical al Spitalului Judeţean Cluj-Napoca, dl conf. dr. Călin Lazăr, specialist pediatru cu preocupări în reumatologie, descrie durerile musculo-scheletale la copil ca o provocare pentru medicul pediatru. Autorul a făcut o pledoarie pentru înfiinţarea centrelor de reumatologie pediatrică, având în vedere multitudinea de afecţiuni musculare şi osteoarticulare care se află la limita dintre ortopedie şi pediatrie. A propus, de asemenea, stabilirea unui registru naţional pentru artrita cronică, lansând totodată mesajul către medicii de familie şi pediatri că orice durere articulară care durează mai mult de trei-patru săptămâni, însoţită sau nu de anomalii ale examinărilor de laborator, trebuie consultată de către un specialist.
Decanul Facultăţii de Medicină şi Farmacie din Oradea, dl prof. dr. Gheorghe Bumbu, prestigios specialist urolog, a fost invitat să prezinte experienţa Clinicii de Urologie a Spitalului Clinic Judeţean Oradea în patologia pediatrică urologică.
Prezentarea dlui prof. dr. Radu Spineanu, din Oradea, a abordat subiectul diferitelor regimuri alimentare vegetariene. Dsa a enumerat avantajele acestor diete: prelevarea unei cantităţi reduse de grăsimi saturate şi colesterol, aport ridicat de fibre vegetale, grăsimi polinesaturate, vitaminele C şi E, betacaroten. Aceşti copii înregistrează o rată redusă a incidenţei HTA, diabetului zaharat, litiazei biliare, obezităţii, a mortalităţii (care are o cauzalitate diferită). Pe de altă parte, survin câteva probleme legate de creştere, care este întârziată în cazul copiilor cu regimuri vegetariene pure, extrem de restrictive, cea mai sensibilă fiind perioada de înţărcare, între 6 şi 18 luni. Dezvoltarea somatică, sexuală, intelectuală a copiilor nu este totuşi modificată dacă regimul alimentar este lacto-ovo-vegetarian. Valoarea calorică redusă a alimentelor vegetariene impune administrarea unei cantităţi aproximativ duble faţă de alimentaţia obişnuită, pentru a acoperi nevoile nutritive. Suplimentarea cu vitamina B12, vitamina D, fier, calciu şi zinc este obligatorie dacă dieta este exclusiv vegetariană.
Dl prof. dr. Marius Bembea, pediatru genetician al clinicii orădene, a captat atenţia cursanţilor printr-o animată prezentare, din cauzistica proprie, a anomaliilor urechii externe ca marker al bolilor genetice. Dna conf. dr. Lenuţa Popa a redat o amplă descriere a tiroiditei autoimune, pornind de la bazele sale genetice. Excesul de iod din dieta zilnică, notată mai ales în ţările dezvoltate, unde mâncarea procesată este mai la îndemână, acţionează pe mai multe căi în amorsarea şi perpetuarea reacţiilor autoimune. Una din acestea este reprezentată de agresiunea tisulară determinată de radicalii liberi de oxigen; iodul induce autoimunitatea tiroidiană prin noi epitopi care, prin prezenţa lor, vor determina producţia de anticorpi antistructură proteică pe care aceşti epitopi se dezvoltă şi activează limfocitele T citotoxice. Astfel, excesul de iod contribuie la exacerbarea inflamaţiei imune, ducând la creşterea prevalenţei tiroiditei autoimune în ţările industrializate: deficitul de iod ar avea, în consecinţă, rol protectiv pentru această afecţiune. Alţi factori de mediu care au acţiune nespecifică în inducerea tiroiditei autoimune sunt deficitul de vitamina D şi seleniu, radiaţiile ionizante în scop diagnostic, terapeutic sau accidentale, unele medicamente (amiodarona, betablocantele, litiul, antiretroviralele, anticorpii monoclonali), unele infecţii virale şi bacteriene, dar şi absenţa infecţiei. Numărul crescut al bolilor alergice şi autoimune se explică prin ridicarea standardului de viaţă, scăderea expunerii la factorii infecţioşi şi a incidenţei bolilor infecţioase, care stimulează sistemul imun. Absenţa activităţii antiinfecţioase duce la distorsionarea răspunsului imun, cu o producţie de limfocite Th2 şi reacţii mediate de anticorpi. Patogeneza tiroiditei autoimune este un model de boală autoimună mediată celular şi umoral.
Dl prof. dr. Marin Burlea, preşedintele Societăţii Române de Pediatrie, a prezentat alternativele terapeutice în sindromul de intestin iritabil. Acesta este dificil de controlat în pediatrie, fiind un diagnostic de excludere, în care investigaţiile au relevanţă limitată şi factorul timp este important în etichetarea cazurilor. În acelaşi timp, pacientul trebuie încurajat dacă progresul spre vindecare durează săptămâni sau luni de zile. Intervenţiile endoscopice în patologia gastrointestinală a copilului reprezintă cea de-a doua temă abordată de către dsa. Endoscopia intervenţională a fost efectuată în premieră naţională la clinica ieşeană, unde experienţa în domeniu este, aşadar, semnificativă. Dezvoltarea endoscopiei permite rezolvarea eficace, rapidă a unor afecţiuni abordabile anterior doar chirurgical. Dotarea cu un endoscop flexibil a unei echipe bine antrenate duce la obţinerea unor rezultate foarte bune, cu complicaţii rare în condiţiile respectării tuturor etapelor de lucru. Profesorul a subliniat necesitatea introducerii supra­specializării în gastroenterologie pediatrică, pentru a se putea înfiinţa centre judeţene de endoscopie digestivă cu scop diagnotic şi terapeutic.
Lucrarea dlui dr. Marcel Oancea – „Indicaţiile tratamentului chirurgical al supuraţiilor pleuropulmonare la copil“ – este izvorâtă din practica proprie, ce permite prezentatorului să emită nişte concluzii care nu se regăsesc în tratatele de specialitate, dsa fiind singurul chirurg pediatric care efectuează laparoscopic intervenţiile la nivelul toracelui, în ţara noastră.
Dl conf. dr. Ritli Ladislau, specialist pediatru oncolog, cu preocupări de mai multe decenii în managementul sanitar, a prezentat evaluarea tehnologiilor medicale, structură recent creată la nivel de minister. Tehnologia medicală cuprinde aparatura medicală, materialele, medicamentele, dar şi procedurile medicale şi chirurgicale. Evaluarea tehnologiilor medicale este un proces multidisciplinar, legat de folosirea unor tehnologii medicale într-o manieră sistematică, imparţială, transparentă, robustă. Scopul evaluării constă în realizarea unui suport informaţional pentru formularea unor politici de sănătate eficiente, sigure, centrate pe pacient, pentru obţinerea celor mai mari valori adăugate posibil. O tehnologie care urmează să fie evaluată se alege prin cerere publică sau comandă politică, în funcţie de criterii demografice şi de morbiditate, de reglementările şi deciziile privind mecanismele de plată, de beneficii potenţiale. Beneficiarul evaluării tehnologiilor medicale este reprezentat de stat, agenţii de reglementare şi standardizare, furnizorii de servicii medicale, pacienţi, companii producătoare de tehnologie medicală şi finanţatorul serviciilor de sănătate. Etapele evaluării sunt identice cu cele folosite în medicina bazată pe dovezi şi devin obligatorii în condiţiile medicinii actuale, când tehnologia de înaltă performanţă trebuie folosită. Dl conferenţiar a făcut o scurtă radiografie a situaţiei din România, unde nu există instituţii specializate în evaluarea tehnologiilor medicale; se notează absenţa informaţiilor privind costurile serviciilor, a ghidurilor clinice, a studiilor farmaceutice.
Mottoul prezentării dnei prof. dr. Despina Baghiu – „Diagnosticul pozitiv în limfoamele copilului, posibilităţi şi erori“ – este acela că diagnosticul precoce în oncologia şi hematologia pediatrică duce la obţinerea de rezultate deosebit de bune. Dsa descrie cauzele care întârzie diagnosticul în limfoame, în funcţie de tipul malignităţii, înregistrând cauze legate de pacient (întârziere de aproximativ 30 de zile de la debutul simptomelor până la diagnostic), dar şi cauzele medicale, care adaugă în medie încă 57 de zile până la elucidarea cazului, întârzierea globală medie devenind astfel de aproximativ trei luni. O temă de interes practic a fost abordată şi de dna prof. dr. Eva Kiss – „Capcanele hematuriei“, ideea lucrării pornind de la două cazuri atipice recent tratate în clinica mureşeană.
Cu acelaşi interes, au fost urmărite de către cei peste 100 de participanţi, lucrările dlui  dr. Sebastian Nicolau „Medicina românească în faţa provocărilor din anul 2012“ şi „Anul european al îmbătrânirii active şi al solidarităţii între generaţii“ – şi ale dnelor conf. dr. Ligia Burtă – „Aspecte imunohematologice ale transfuziei la copil“ –, dr. Marilena Crişan – „Bronşiectazii – afecţiuni congenitale sau dobândite?“ – şi dr. Felicia Galoş – „Sindromul de malabsorbţie şi alergia alimentară“.
 

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe