Newsflash
Diverse

Eterogenitatea în patologia oncologică digestivă

de Stud. Emma Ilinca SBÂRNEA - nov. 17 2017
Eterogenitatea în patologia oncologică digestivă
     Specialiști din Franța și România s-au reunit, în perioada 26–28 octombrie, la București în cadrul Cursurilor Anuale Franco-Române de Oncologie Digestivă, organizate sub egida Asociației pentru Studiul Tumorilor Neuroendocrine din România. Nefiind o specialitate medicală de sine stătătoare, importanța patologiei oncologice din sfera digestivă a dus la constituirea acestui nou domeniu de interfață a medicinei, locul unde colaborarea dintre gastroenterolog, oncolog, chirurg, imagist și anatomopatolog poate fi fructificată în beneficiul pacienților.
     Patologia oncologică digestivă este una agresivă, cu supraviețuire la cinci ani de doar 9%, iar rezecția chirurgicală are efect de ameliorare la cinci ani în doar 15% din cazuri și este posibilă doar în 20% din cazuri, chimioterapia adjuvantă ameliorând rezultatele intervenției chirurgicale.
     Anul acesta, evenimentul și-a propus să atingă trei mari subiecte de interes, respectiv colangiocarcinoamele, hepatocarcinoamele și tumorile neuroendocrine. Interacțiunea dintre lectori și public a fost încurajată prin existența sistemului de votare în timp real, astfel că participanții pasivi au putut alege diverse scheme de tratament sau decizii terapeutice, acestea urmând a fi discutate ulterior.
     Sesiunea dedicată colangiocarcinomului a adus în atenția publicului afectarea extra- și intrahepatică în această patologie și a debutat cu o prezentare de caz susținută de dr. Octav Ginghină (București), care a adus în lumină perspectiva chirurgului. Acesta a vorbit despre cazul unui pacient tânăr, sportiv, la care afectarea hepato-bilio-pancreatică s-a descoperit într-o stare de sănătate aparentă, tânărul fiind ulterior diagnosticat cu tumoră Klatskin tip II cu evoluție către joncțiunea canalelor hepatice. Intervenția chirurgicală a constat în rezecția căii biliare și efectuarea unei anastomoze în Y, realizându-se o reconstrucție hepato-jejunală deasupra joncțiunii canalelor biliare. Suspiciunea invadării tumorale a venei hepatice drepte a dus la decizia echipei operatorii de a efectua o biopsie și anastomozare termino-terminală a venei hepatice drepte, fiind necesară o supraveghere mai atentă a pacientului postoperator.
     Evoluția postoperatorie a fost favorabilă, fără complicații, continuându-se apoi tratamentul chimioterapic și anticoagulant cu heparină cu greutate moleculară mică. Pacientul s-a recuperat și a putut să-și reia activitatea de sportiv semiprofesionist, dovedindu-se încă o dată eficiența intervenției chirurgicale în combinație cu chimioterapia postoperatorie, acesta fiind cazul cel mai favorabil dintre cele prezentate. În continuare, gravitatea cazurilor prezentate a crescut, atrăgând atenția asupra faptului că în medicină nu se poate presupune de la bun început evoluția pacientului. Ni s-a reamintit faptul că fiecare pacient este diferit și astfel și evoluțiile diferă, chiar dacă diagnosticul pre­zumptiv pare a fi același.
    Cel de-al doilea caz a fost al unui pacient de asemenea tânăr și în plină activitate fizică, care s-a prezentat cu o simptomatologie de debut asemănătoare primului caz, dar la care intraoperator s-a descoperit o tumoră Klatskin tip III B, cu extensie pe canalul hepatic stâng. S-a decis efectuarea unei hepatectomii stângi cu anastomoză hepato-jejunală termino-laterală pe ansă în Y. Evoluția postoperatorie a fost grevată de apariția unei fistule biliare remisă ulterior după tratament conservator. Deși intraoperator examenul histopatologic extemporaneu nu a relevat elemente sugestive, examenul anatomopatologic final a arătat o invazie către segmentele 5–8 fără adenopatii sau alte modificări, ulterior continuându-se cu chimioterapie.
     Cel de-al treilea caz a ilustrat o problemă frecventă: o pacientă vârstnică, cu activitate fizică și un status de performanță limitat și cu multiple tare cardiace, s-a prezentat cu icter mecanic adolor, debutat insidios. S-a stabilit diagnosticul de colangiocarcinom și s-a suspectat tipul Bismuth IV. După plasarea a două stenturi, icterul s-a remis, dar s-au diagnosticat multiple adenopatii la nivelul trunchiului celiac și periaorto-cav. S-a intervenit chirurgical printr-o laparoscopie exploratorie convertită ulterior în laparotomie. S-a constatat că tumora era inoperabilă și s-a extras o adenopatie la care, prin examenul histopatologic, nu s-a descoperit nicio modificare patologică. Evoluția postoperatorie a fost dificilă: pacienta a dezvoltat insuficiență hepatică, fiind necesară schimbarea stenturilor în cadrul departamentului de gastroenterologie, această decizie terapeutică ducând la o evoluție favorabilă.
     Seria celor trei cazuri a atras atenția asupra interpretării AST-ului, transaminază care la un pacient care realizează exercițiu fizic intens este augmentată prin citoliza musculară și care nu trebuie neapărat să ridice suspiciunea unei citolize hepatice. De asemenea, s-a încurajat epuizarea investigației blocurilor de parafină cu biopsii de ganglioni sau alte componente histologice înaintea optării pentru alte tipuri de investigații, precum imunohistochimia, care poate suna tentant prin faptul că oferă multe informații. După cum se obișnuiește să se spună în domeniul medical, dar mai ales în cele chirurgical și anatomopatologic – „no tissue, no issue”: cât timp nu se găsește o modificare histolopatologică, patologia nu există, cheia vindecării fiind greu de descoperit. Un alt subiect atins a fost problema asocierii de către pacient a tratamentelor naturiste cu cele oncologice și a comunicării deficitare dintre pacient și oncolog. Complianța pacientului este încă o problemă importantă în România și deloc de neglijat în evoluția vindecării acestuia. Este un adevăr universal valabil faptul că medicina înseamnă muncă în echipă, nicio verigă a acestui lanț neputând fi lăsată la voia întâmplării. La fel de necesară este conștientizarea importanței supraspecializărilor. În cazul anatomiei patologice, de exemplu, diferența dintre histopatolog și citopatolog poate părea discretă din exterior, dar este de fapt uriașă.
     Tema oncologiei digestive rămâne un subiect larg dezbătut de medici din diferite specialități: oncologi, gastroenterologi, chirurgi generaliști și anatomopatologi. Este vorba despre una dintre principalele patologii ale momentului, care afectează într-o măsură importantă individul și societatea. Studiile în curs de evoluție sunt în căutarea tratamentului adjuvant ideal și mai ales a etiopatogeniei bolii, aceasta presupunându-se a fi cheia descoperirii soluțiilor terapeutice eficiente.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe