În perioada 7–9 mai 2015, la Cluj-Napoca,
s-au desfăşurat lucrările celui de al treilea congres naţional de durere,
organizat de Asociaţia de Algeziologie din România (AAR) în colaborare cu
Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu“ Cluj-Napoca. La
conferinţa de presă, care a precedat lucrările primei zile a congresului,
profesorul emerit Ostin C. Mungiu, preşedintele AAR, a trecut în revistă, pe
scurt, câteva dintre realizările colectivului de la Iaşi, unde funcţionează,
încă din 2001, Centrul pentru studiul şi terapia durerii, cu o secţiune
experimentală şi una clinică. Tot la Iaşi a fost introdusă algeziologia ca
disciplină de studiu din 1998, la nivel universitar şi postuniversitar, şi au
fost elaborate ghiduri, manuale şi un tratat de algeziolgie. Arătând că durerea
cronică este o problemă de interes naţional, profesorul Mungiu a subliniat
necesitatea înfiinţării unei specialităţi de algeziologie şi a deplâns exodul
medicilor tineri cu aptitudini de cercetare. În cuvântul său, prof. dr. Anca
Buzoianu, decanul Facultăţii de Medicină a UMF „Iuliu Haţieganu“, a prezentat
cuprinsul sesiunilor dedicate farmaciştilor şi medicilor şi a arătat că
managementul interdisciplinar al durerii este nu numai o provocare, dar şi o
necesitate a medicinii moderne. Arătând că durerea este simptomul omniprezent
în majoritatea afecţiunilor, este firesc ca o manifestare precum cea de la
Cluj-Napoca să se adreseze tuturor profesioniştilor din domeniul sănătăţii,
indiferent de specializare.
Prima sesiune a congresului, adresată în
special farmaciştilor, a debutat cu remarcabila prezentare a profesorului
emerit Marius Bojiţă, intitulată „Durerea altfel“. Expunerea, de fapt un
inspirat eseu, a enumerat tipurile de dureri cu care omul poate „vieţui“
(fizice, sufleteşti, spirituale), subliniind că: „durerea reprezintă mijlocul
prin care înţelepciunea universului ne trezeşte faţă de aspectele în care
suntem adormiţi, favorizând declanşarea unui proces de dezvoltare, de creştere,
de vindecare“. În aceeaşi sesiune, au fost urmărite cu deosebit interes şi
expunerile: „Sarcina, alăptarea şi medicaţia analgezică“ (prof. dr. Camil Vari,
Tg. Mureş), „Repere privind asistenţa farmaceutică a pacientului cu durere în
farmacia comunitară“ (farm. pr. Speranţa
Iacob, preşedinta Colegiului Farmaciştilor
Cluj), „Canalopatiile implicate în patogenia migrenei“ (Monica Neamţu, Iaşi) şi
„Placeboanalgezia: controverse şi realităţi“ (Delia Bulea, Iaşi).
Ultima sesiune a primei zile a congresului a
fost dedicată durerii în reumatologie. Moderată de prof. dr. Simona Rednic,
care, prin expunerea „Durerea în reumatologie – ce trebuie să ştim?“, a trasat
liniile principale de diagnostic şi conduită terapeutică, sesiunea a marcat, ca
vârfuri de atenţie, temele „Fibromialgia“ (conf. dr. Elena Răzuş, Iaşi) şi
„Tratamentul durerii în reumatologie – ce s-a schimbat?“ (dr. Corina Bocşa,
prof. dr. Anca Buzoianu, Cluj-Napoca). Din ultima prezentare am reţinut atenţionarea
că antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) neselective au risc de reacţii
adverse nu numai la nivelul tractului gastrointestinal superior, ci şi la
nivelul tractului inferior, mai ales la populaţia vârstnică. S-a evidenţiat, de
asemenea, şi potenţialul AINS de a creşte valorile tensionale, fapt de care
trebuie să se ţină seama la bolnavii hipertensivi care urmează un tratament
cronic pentru boli reumatismale. De altfel, aceste atenţionări au fost
reiterate şi dezvoltate în ziua următoare în prezentarea realizată de prof. dr.
Anca Buzoianu – „Managementul durerii în geriatrie, o problemă controversată“.
O abordare originală asupra analgeziei
farmacologice a fost expusă de prof. dr. Ioan Fulga (UMF „Carol Davila“ Bucureşti),
care, încercând să identifice o a treia cale (în afară de opioide şi metaboliţii
acidului arahidonic), a prezentat rezultatele obţinute de echipa sa de
cercetare cu molecule de structură diferită, cum ar fi dietilamina sau
gemcitabina, care vădesc mecanisme diferite de acţiune analgezică.
Într-una din expuneri, prof. dr. Ostin C.
Mungiu a reamintit audienţei că anul 2015 a fost declarat de Asociaţia internaţională
pentru studiul durerii (IASP) „anul durerii neuropate“. Vorbitorul a arătat că
durerea neuropată are un impact profund asupra vieţii pacienţilor, însoţindu-se
adesea de depresie, tulburări de somn, precum şi de deteriorarea funcţiilor
fiziologice şi psihice, care afectează semnificativ activităţile cotidiene,
familiale sau sociale. În continuare, profesorul Mungiu a prezentat expunerea
„Durerea cronică: între strategie globală şi realitate naţională“. Adevărat
document programatic, materialul a trecut în revistă progresele realizate la
nivel continental şi global în lupta pentru recunoaşterea durerii cronice ca
boală în sine (Declaraţia de la Bruxelles, 2001), precum şi pentru elaborarea unor
strategii care recunosc faptul că durerea este o problemă majoră de sănătate şi
că pacienţii au dreptul de a beneficia de metodele non-invazive sau invazive de
tratament (Declaraţia de la Montreal, 2010). În contrast cu datele statistice
din ţările europene dezvoltate (şi chiar cu cele din unele ţări vecine), situaţia
consumului de analgezice puternice din România (unul dintre principalii
indicatori ai managementului durerii cronice în lume) denotă (acolo unde poate
fi evidenţiată) valori cu mult mai mici decât media europeană. Acest fapt nu
poate să ne mire, deoarece, în România, durerea cronică nu este recunoscută ca
boală în sine, algeziologia nu este recunoscută ca specialitate medicală şi nu
există clinici sau spitale destinate exclusiv tratamentului durerii cronice (în
afara centrelor de îngrijire a bolnavilor terminali).
Expunerea, atent urmărită, s-a încheiat cu
creionarea unor direcţii strategice ce ar trebui să fie în atenţia factorilor
de decizie: necesitatea organizării de centre medicale şi clinici destinate
exclusiv managementului durerii cronice non-oncologice ca boală în sine, unde
să profeseze specialişti în terapia durerii; deplasarea diagnosticului şi (unde
este posibil) a terapiei durerii acute şi subacute la nivelul medicului de familie,
în scopul prevenirii cronicizării fenomenului dureros; intensificarea
informării în domeniul diagnosticului şi al mijloacelor moderne de terapie a
durerii şi educarea potenţialilor pacienţi pentru a evita condiţiile
generatoare de durere la locul de muncă; identificarea de resurse financiare
(altele decât de la Ministerul Sănătăţii) pentru amplificarea cercetărilor în
vederea descoperirii unor analgezice noi, mai eficiente.
Cum era şi firesc, prezentarea principală,
dar şi cele care au urmat, dintre care amintim: „Neuropatia diabetică – o
paradigmă pentru durerea neuropată“ (conf. dr. I. Vereşiu, G. Inceu,
Cluj-Napoca), „Canabinoizii în durerea neuropată: o evaluare critică“ (conf.
dr. Elena Albu, prof. dr. O. C. Mungiu, Iaşi), „Tratamente topice bazate pe
nanoparticule – o nouă abordare în durerea neuropată“ (dr. Bogdan I. Tamba, Iaşi),
„Modificări genetice la nivelul cornului dorsal într-un model de durere
neuropată experimentală“ (conf. dr. R. Ancuceanu, Bucureşti) au determinat
discuţii aprinse la care au participat nu numai farmacologi de prestigiu
(profesorii Şandor Vlaicu, Ioan Fulga, Anca Buzoianu, Virgil Safta), cât şi
specialişti din alte centre medicale universitare (Oradea, Sibiu, Braşov, Tg.
Mureş). În cuvântul lor, vorbitorii au pledat pentru necesitatea implementării
unor măsuri concrete pentru optimizarea tratamentelor durerilor cronice severe şi
a eliminării acelei „abordări catastrofice“ în privinţa utilizării
analgezicelor puternice.
Un moment inedit în desfăşurarea lucrărilor
congresului a fost oferit de prof. dr. Gabriel M. Gurman (Universitatea „Ben
Gurion“, Israel), care, în expunerea „Serviciul de durere acută în spital: o
necesitate reală sau un lux?“, menţionând experienţele personale (nu lipsite şi
de eşecuri), a pledat pentru necesitatea unui astfel de serviciu, care, corect
organizat, ar evita perioadele de durere intensă petrecute în anticamera
cabinetelor de consultaţii în aşteptarea medicului (în aceste cazuri, calmarea
durerii ar fi o sarcină nonstop a unei echipe multidisciplinare).
Sesiunea „Durerea orofacială“ s-a bucurat de
prezenţa unui cvintet de prim rang de prezentatori din Cluj-Napoca: prof. dr.
Mihaela Băciuţ, prof. dr. Ioan Mărginean, prof. dr. Silviu Albu, prof. dr. Radu
Septimiu Câmpean şi conf. dr. Horaţiu Rotaru, care au prezentat unui numeros
auditoriu diversele aspecte ale durerii orale şi craniofaciale.
În colaborare cu Societatea Română de Medicină Psihosomatică (preşedinte –
prof. dr. Dan L. Dumitraşcu), a urmat sesiunea „Durerea psihosomatică“, din care
au fost remarcate prezentările: „Perspective etico-culturale în abordarea
durerii în practica medicală“ (prof. dr. Liliana Rogozea, Universitatea
„Transilvania“ din Braşov), „Durerea funcţională abdominală“ (prof. dr. Dan
Dumitraşcu, Cluj-Napoca) şi „Durerea în tulburările din spectrul autismului“
(prof. emerit dr. Vlaicu Şandor, Cluj-Napoca). Sesiunea a prilejuit vii discuţii
între medici şi psihologi referitoare la tehnicile de control şi ameliorare a
durerii.
„Durerea la mamă şi copil“ a constituit tema primei sesiuni a celei de a
treia zi a manifestării. Prezentatorii, din centrele universitare Cluj-Napoca şi
Iaşi, au abordat variate aspecte ale durerii, de la durerea la naştere (prof.
dr. Dan Mihu, Cluj-Napoca), „Durerea la prematur şi nou-născut – o provocare
pentru neonatolog?“ (prof. dr. Gabriela Zaharie, Cluj-Napoca), până la „Durerea
la copil“ (dr. Alina Murgu, dr. Bogdan Stana, Iaşi).
Ultima sesiune a oferit posibilitatea studenţilor şi medicilor tineri de a
se evidenţia prin prezentări orale şi comunicări tip poster. Cele câteva zeci
de lucrări au fost urmărite cu atenţie de studenţi – care, de altfel, au avut
intrare liberă la toate sesiunile congresului şi i-au aplaudat, cum se cuvenea,
pe colegii lor premiaţi.
Lucrările s-au desfăşurat
conform programului şi datorită unei remarcabile echipe organizatorice
coordonate de dr. Bogdan I. Tamba, din care au făcut parte dr. Corina Bocşan,
farm. Rodica Aluaş, dr. Teodora Alexa şi alţi tineri inimoşi.
În final, apreciem că a fost o manifestare reuşită şi utilă, din care se
poate desprinde concluzia că sunt necesare în continuare eforturi susţinute
pentru ameliorarea stării de sănătate din ţara noastră, în privinţa atât a
diagnosticului, cât şi a managementului durerii cronice. Pentru că, după cum
arăta profesorul Mungiu, „în România există încă multă durere insuficient sau
inadecvat tratată“.
|
Foarte multă durere
Discuţiile din cadrul congresului naţional
de algeziologie au vizat utilizarea deturnată a analgezicelor, durerea
psihosomatică, produsele naturale utilizate în tratamentul durerii, terapia
durerii la vârstnic, durerea în reumatologie, durerea generalizată, durerea
cronică între strategie globală şi realitate naţională, neuropatia diabetică,
managementul durerii în geriatrie, cefaleea rinogenă, durerea orală şi
cranio-facială, mecanismele psihologice ale durerii, durerea funcţională abdominală,
tehnici psihologice de control şi ameliorare a durerii, durerea la naştere,
durerea la prematur şi nou născut, evaluarea durerii musculo-scheletale la
copil, prescrierea analgezicelor majore la pacienţii cu afecţiuni oncologice.
Congresul a avut substanţă
Prof. dr. Anca Buzoianu: „Abordarea
terapeutică a durerii s-a făcut interdisciplinar, evenimentul ştiinţific în
sine fiind gândit şi materializat pe mai multe paliere. Primul a fost al
colegilor de la Facultatea de Farmacie, al doilea al colegilor stomatologi, al
treilea fiind dedicat medicilor de mai multe specialităţi, care au avut ocazia
să aleagă între mai multe workshopuri de strictă specialitate. Congresul a avut
substanţă, în primul rând datorită temelor abordate, toate actuale, de interes
imediat. A avut substanţă datorită specialiştilor care au condus lucrările sau
au avut lucrări în plen, şi mă refer la profesorii Andrei Tica, Carmen
Cristescu, Dan Dumitraşcu, Marius Bojiţă, Ostin Mungiu, Felicia Loghin, Marin
Burlea, Simona Rednic, Vlaicu Şandor, Radu Oprean, Dafin Mureşanu... Un punct
de interes major a fost şi sesiunea dedicată studenţilor şi medicilor rezidenţi.
Ca idee generală, trebuie subliniat faptul că avem specialişti, cărora trebuie
să li se acorde atenţia cuvenită. Tratamentul durerii trebuie recunoscut ca
disciplină independentă. La Cluj-Napoca, un centru de tratament al durerii a
fost gândit în spaţiile noului spital judeţean de urgenţă“.
De unde sănătate?
Prof. dr. Ostin C. Mungiu: „În
România există durere – foarte multă durere – prost tratată, din păcate. Acesta
este şi motivul pentru care ne-am întâlnit la Cluj-Napoca, pentru a găsi cele
mai bune remedii de alinare a durerii. Trebuie acordată atenţie durerii
cronice. Multe guverne au făcut şi fac acest lucru, dar nu şi cel al României.
Suntem foarte departe de existenţa unor clinici axate pe durerea cronică. Avem
biserici, dar ele tratează durerea sufletească, nu şi durerea fizică. Ca să
ajungem la cele dorite, trebuie voinţă politică. Problema noastră este găsirea
fondurilor necesare, totul e să vrei să le cauţi şi să le găseşti. La o recentă
întâlnire cu ministrul Bănicioiu, am fost rugaţi să ne spunem păsurile, dorinţele,
totul cu o singură condiţie: să nu cerem bani! Atunci, de unde cercetare, de
unde rezultate, de unde sănătate?“.
Demostene ŞOFRON |
