Tipuri de durere: nociceptivă – produsă de un răspuns inflamator sau noninflamator faţă de un stimul nociv şi neuropatică – iniţiată sau cauzată de o leziune primară sau disfuncţie a sistemului nervos periferic/central.

    Durerea acută constituie un semnal, adresat creierului conştient, asupra prezenţei unor stimuli noxici sau/şi derulării unor procese de distrugere tisulară. Utilă şi adaptativă, ea avertizează asupra pericolului şi a necesităţii de a fugi sau a căuta ajutor. Durerea cronică nu mai este cauzată de leziunea iniţială sau de condiţia bolii, ci de modificări secundare, inclusiv ale sistemului de detecţie a durerii. Prezentă minimum 3–6 luni, ea creează condiţiile apariţiei modificărilor fizice şi psihosociale: imobilitate, imunodepresie, tulburări de somn, inapetenţă, dizabilităţi, dependenţă de medicaţie, scăderea performanţelor profesionale; izolare, anxietate, frustrare, depresie, suicid, supradependenţă de familie; utilizarea inadecvată a sistemului de asistenţă medicală. (...)