Conferinţa Naţională Zilele Medicale „Vasile
Dobrovici“,
ediţia a XI-a, a fost organizată la Iaşi, sub egida Societăţii de Obstetrică şi
Ginecologie din România, a Colegiului judeţean al Medicilor, respectiv a
Universităţii de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa“ Iaşi. Preşedinte onorific
al congresului a fost dna prof. dr. Zenovia Florentina Pricop, iar vicepreşedinţi
– prof. dr. Mircea Onofriescu, prof. dr. Ştefan Buţureanu, prof. dr. Florin
Dumitrache, prof. dr. Ivona Lupaşcu, conf. dr. Iolanda Blidaru.
După 20 de ani
‑La deschiderea evenimentului, am stat de
vorbă cu dna prof. dr. Zenovia
Florentina Pricop, preşedinte
onorific al reuniunii, totodată şi cea care, cu douăzeci de ani în urmă, a iniţiat
la Iaşi acest eveniment de tradiţie.
– Ne puteţi contura o retrospectivă a Zilelor
Medicale „Vasile Dobrovici“?
– În
1992 a avut loc prima manifestare de acest fel. I-am spus manifestare pentru că nu ştiam cum să încadrăm această acţiune, între
conferinţă şi congres. A fost prima după 1989, prima încercare de acest fel, când
încă lucrurile – în toate specialităţile – erau într-o libertate totală. Dr.
Emil Gheorghiţă a fost cel care a iniţiat şi a militat pentru ca reuniunea să
aibă loc şi, în primul rând, pentru a omagia opera unei personalităţi medicale,
lucru care, până în perioada respectivă, nu ar fi fost posibil. La prima ediţie
au participat peste două sute de specialişti din toată ţara, la vremea aceea
neexistând mai mult de o mie şi, de precizat, a fost prezent şi un grup din
Republica Moldova. A fost primul moment când am venit în contact cu colegii din
Republica Moldova iar, de atunci, în fiecare an, au participat într-un număr
din ce în ce mai mare. Noi, în toţi aceşti ani, l-am omagiat pe profesorul
Vasile Dobrovici, o personalitate medicală marcantă, care şi-a adus contribuţia
în specialitatea obstetrică-ginecologie şi a creat Şcoala de specialitate ieşeană,
pe care a impus-o pe plan naţional.
– Cine a fost Vasile Dobrovici?
–
Profesorul Vasile Dobrovici era un om cu totul special, deosebit de ferm, de
onest, de curajos… Şi un bun specialist. Făcând chirurgie generală în timpul războiului,
a devenit un ginecolog chirurg, ceea ce, la vremea respectivă, era o raritate.
Acest lucru a făcut ca, la Şcoala de specialitate din Iaşi, în plus faţă de
celelalte centre din ţară, să se impună specializarea ginecologului în
chirurgie. Un alt aspect a fost acela că profesorul Vasile Dobrovici a militat
pentru faptul că sânul este al ginecologilor şi trebuie să fie diagnosticat şi
operat de ginecologi. Din păcate, la ora actuală, sunt puţini ginecologi care
mai fac chirurgia sânului.
– Care era argumentul principal?
– Sânul
face parte din organele genitale şi nu este numai al obstetricianului, pentru că
sânul este organul care aduce lapte. Are un rol deosebit. Dar, în patologia
ginecologică, aceasta, de obicei, ne-au luat-o chirurgii mari şi, după aceea,
oncologii. Profesorul Vasile Dobrovici a fost cel care ştia să opereze sânul,
i-a învăţat şi pe elevii lui, pe medicii care au devenit apoi profesori – Gh.
Teleman, Gh. Lupaşcu, Corneliu Gavrilescu, mari chirurgi ginecologi.
– Eraţi în sistemul medical şi în urmă cu douăzeci
şi cinci de ani. Sunt schimbări, cu siguranţă. Evoluţii?
–
Mari, foarte mari. Eu am intrat în specialitate în 1963. În aceşti ani,
domeniul a evoluat foarte mult, atât din punct de vedere uman, cât şi datorită
posibilităţilor de investigaţie, de diagnostic şi de tratament. Evoluţia a fost
din ce în ce mai accelerată şi am ajuns ca de la an la an să fie nişte acumulări
cărora le este foarte greu să le ţii pasul. De aceea, asistăm – nu numai în
specialitatea noastră – la împărţirea în mici segmente şi specializarea pe
subspecialităţi, în sensul că nu mai poţi face faţă să le ştii pe toate, să le
faci pe toate, nu se mai poate.
„Profesorul
profesorilor“
‑Prezent la Iaşi, dl dr. Andreas Chrysostomou, de la Johannesburg Hospital University of
the Witwatersrand (Africa de Sud), a avut amabilitatea de a ne răspunde la câteva
întrebări. Dsa l-a avut pe Vasile Dobrovici profesor în cadrul UMF Iaşi şi, la
foarte multe operaţii, i-a fost alături.
– Ce înseamnă
Zilele Medicale „Vasile Dobrovici“ pentru dv.? – Pentru mine este un eveniment foarte
important, pentru că am avut ocazia şi norocul de a lucra cu profesorul Vasile
Dobrovici, de a-l urmări la toate contravizitele pe care le făcea săptămânal,
la spital, vreme de doi ani, până la moartea lui. Aveam şi am o admiraţie
deosebită pentru cunoştinţele lui, modul de a gândi practic şi rezolvarea unor
probleme pe care ceilalţi profesori nu le puteau soluţiona. Era, într-adevăr,
„profesorul profesorilor“, cel puţin în faţa mea, căci eu eram un simplu
rezident, printre ultimele locuri… Şi nu exagerez – erau treizeci şi cinci de
doctori care mergeau după profesorul Vasile Dobrovici.
Titlu de la regina Angliei
– Cum
era omul Vasile Dobrovici?
– Am
fost foarte impresionat când mi-a arătat pozele lui. Era, în acea perioadă,
singurul român care obţinuse titlul de fellowal Royal College of Obstetricians and
Gynaecologists. Diploma i-a fost înmânată de regina Angliei, Elisabeta a
II-a, în 1946. Am văzut o fotografie care imortalizase acel moment. Titlul era
unul foarte mare, atunci erau acordate de către rege sau de regină aceste
calificări şi nu se dădeau oricui. Am trecut, după aceea, prin examenele
respective şi sunt nişte probe foarte dificile. Ca om, era foarte serios,
foarte plăcut, niciodată nu a refuzat să te ajute. Pe mine m-a chemat numai ca
să mă înveţe. El opera după ce terminau toţi, sala era liberă, intra el şi făcea
operaţiile lui.
–
Cariera dv. observ că este încununată acum de serviciul în Africa de Sud. Sunteţi
originar de acolo?
– Nu, eu sunt cipriot. Am terminat UMF Iaşi şi
am făcut specializare la Spitalul Clinic de Obstetrică şi Ginecologie „Cuza Vodă“
din Iaşi. În noiembrie 1991, am plecat şi de atunci sunt şeful Clinicii de
endoscopie ginecologică chirurgicală din Johannesburg.
– Aţi prezentat,
la acest congres, actualităţi în tratamentul chirurgical al incontinenţei
urinare de efort. Oferiţi-ne mai multe detalii…
– Este o boală tăcută. Femeile nu vorbesc
despre problema aceasta şi mă refer la femeile care au născut natural, care
atunci când urcă scările pierd puţină urină şi, ca urmare, poartă mereu
tampoane. Ceea ce facem noi astăzi este o operaţie simplă şi astfel le putem
ajuta. Femeile vin la consultaţie şi-mi spun că nu mai pot râde, atunci când se
fac glume, pentru că le este frică să nu urineze. Eu mă ocup cu această
chirurgie simplă – e simplă pentru mine că am căpătat experienţă. Concret, este
o operaţie care durează în jur de 15 minute, se poate face cu anestezie locală şi
rezultatele sunt bune. Imediat după operaţie, 94,5% din paciente nu mai
utilizează tampoanele. Astfel, operaţiile reuşesc şi avem, în acest context,
foarte puţine eşecuri.
– Pentru
medicii români, ne puteţi da drept exemplu o operaţie dificilă, pe care aţi
efectuat-o cu succes?
– Trebuie să-ţi cunoşti limitele. Pacienta
trebuie să fie tot timpul în centrul atenţiei şi, dacă începi operaţia şi vezi
că un lucru nu este în regulă, atunci poţi să o scapi. Vă dau un exemplu: dacă începi
o operaţie de laparoscopie chirurgicală şi apar probleme neanticipate, nu
trebuie să-ţi fie frică să deschizi pacienta şi să faci intervenţia pe cale
abdominală, nu laparoscopică. Am avut foarte multe cazuri dificile, mai ales în
Africa de Sud, unde este o patologie diferită, sunt foarte multe femei de
origine africană cu fibroame uterine. La spitalul unde lucrez avem 27.000 de naşteri
pe an, deci vă puteţi imagina numărul de cezariene şi de complicaţii ce apar…
Noutăţile reuniunii
‑La finalul lucrărilor prezentate în cadrul
Conferinţei Naţionale Zilele Medicale „Vasile Dobrovici“, ne-am adresat dlui prof. dr. Mircea Onofriescu, directorul
Spitalului Clinic de Obstetrică-Ginecologie „Cuza Vodă“ Iaşi. Dsa ne-a
prezentat temele abordate, dar şi concluziile ştiinţifice desprinse în 
urma
dezbaterilor.
– Ce aduce nou
evenimentul organizat la Iaşi?
–
Practic, au fost două subiecte mari: unul de obstetrică şi unul de ginecologie.
Cel de obstetrică a permis punerea la punct şi actualizarea datelor privind diagnosticul
şi tratamentul întârzierii de creştere intrauterină. Faptul că s-au strâns
reprezentanţi ai tuturor centrelor universitare medicale din România, că şi-au
spus părerea despre acest subiect este foarte important. S-au înregistrat
progrese, în ultima perioadă, privind diagnosticul precoce şi exact al restricţiei
de creştere intrauterină. Au existat discuţii între medicii obstetricieni,
anestezişti şi neonatologi. Un alt element de noutate a fost faptul că s-a
discutat mult mai mult despre chirurgia minim invazivă în ginecologie, punându-se
accentul pe noutăţile în laparoscopie şi histeroscopie. Dar cred că prezentările
care au fost urmărite cu real interes au fost cele care s-au referit la
chirurgia vaginală şi la tratamentul prolapsului genital şi al incontinenţei
urinare de efort. Calitatea acestui subiect a crescut considerabil pentru că
invitaţii din străinătate sunt specialişti în domeniu. Este vorba de dl dr.
Andreas Chrysostomou, specializat în România, la Maternitatea „Cuza Vodă“ din
Iaşi, actualmente şef de serviciu la Johannesburg, Africa de Sud; familia
Corneleac, de asemenea, şi-a făcut specializarea la Maternitatea „Cuza Vodă“
din Iaşi şi, în prezent, lucrează în Franţa, unde experimentează cu succes
histerectomia vaginală şi tratamentul patologiei pe cale vaginală. Alături de
aceştia au participat două echipe de medici – una de la Oradea, condusă de dl
prof. dr. Gheorghe Bumbu, cealaltă de la Spitalul Militar din Bucureşti, condusă
de dl dr. Ovidiu Nicodim – care, practic, au expus experienţa lor privind
chirurgia vaginală. Ei reprezintă echipele cele mai performante şi toţi cei
care au asistat la prelegerile lor au fost impresionaţi de rezultatele
deosebite prezentate.
Operaţii în direct şi
interactivitate
– Au fost şi cursuri precongres. Ne puteţi
detalia?
–
Noutatea a fost un curs precongres de chirurgie vaginală şi important a fost că
s-au realizat echipe mixte între invitaţii acestei manifestări ştiinţifice şi
medicii ieşeni. Au fost operate în total zece cazuri cu patologie ginecologică
pe cale vaginală; au fost realizate intervenţii în premieră şi aceste operaţii
au putut fi transmise în timp real în amfiteatru, unde aproximativ 100 de
medici rezidenţi şi specialişti din întreaga ţară au putut vedea cum se rezolvă
acest tip particular de patologie ginecologică. O realizare deosebită a acestei
manifestări ştiinţifice au fost şi discuţiile interactive ale echipelor
operatorii cu cei care au asistat la cursul precongres. Un alt element de
noutate a fost lansarea naţională a unui nou medicament folosit pentru
tratamentul medical al fibromatozei uterine, un modulator selectiv al
receptorilor de progesteron, modalitate terapeutică modernă şi eficientă. Nu în
ultimul rând, aş dori să menţionez schimbul de experienţă dintre medicii
anestezişti şi obstetricieni, cu ocazia acestui congres, în domeniul restricţiei
de creştere intrauterină, ocazie cu care am avut bucuria de a-l avea printre
invitaţi pe dl dr. Şerban Manica, absolvent al Universităţii de Medicină şi
Farmacie din Bucureşti, plecat în urmă cu 25 de ani în SUA, în prezent
anestezist la Tufts Medical Center, la Boston.
Priorităţile
sistemului de sănătate
– Domnule profesor, vă propun să realizăm o
paralelă între anii ’90 şi prezent, în subiectele punctate anterior.
– Evoluţia
este spectaculoasă în domeniul monitorizării fetale, progresele sunt
indiscutabile. În momentul de faţă, putem monitoriza fătul prin ecografie şi
prin alte tehnici, cu o mult mai mare acurateţe şi exactitate. Progresele sunt
deosebite în domeniul neonatologiei, pentru că dispunem în prezent de centre de
terapie intensivă neonatală (inclusiv la Maternitatea „Cuza Vodă“), care fac
adevărate minuni: copii născuţi cu greutatea sub 1.000 de grame sau între 1.000
şi 1.500 de grame pleacă sănătoşi acasă. La Maternitatea „Cuza Vodă“ există un
serviciu de o calitate deosebită şi o dotare extraordinară şi trebuie să
amintesc contribuţia guvernului elveţian, această secţie de terapie intensivă
s-a realizat cu sprijinul financiar şi ştiinţific al guvernului elveţian, iar
medici şi asistente medicale s-au specializat în maternităţile din Elveţia.
Progrese importante în obstetrică şi în neonatologie, dar şi în ginecologie: în
urmă cu 20 de ani, nici pe departe nu se vorbea de tehnicile moderne de corecţie
a incontinenţei urinare de efort, a prolapsului genital. Acum este epoca
bandeletelor, a plaselor care corectează tulburările de statică pelvină şi
progresul este indiscutabil din acest punct de vedere. Centrele universitare
beneficiază de dotări şi realizează intervenţii laparoscopice şi histeroscopice
foarte complexe. Încercăm să ne apropiem de marile centre medicale universitare
europene.
– Concluzii?
–
Aceste zile medicale „Vasile Dobrovici“ continuă tradiţia manifestărilor ştiinţifice
medicale la Iaşi. Practic, s-a realizat o posibilitate de discuţie pe teme de
real interes între specialiştii din toate centrele universitare, dar s-au
purtat discuţii inclusiv privind reforma în sistemul de sănătate publică, în
contextul noii legi a sănătăţii şi importanţa care trebuie acordată domeniului îngrijirii
mamei şi copilului, unul prioritar pentru întregul sistem de sănătate românesc.
