Celebrată anul acesta în perioada 28 iunie - 4 iulie, Săptămâna Mondială a Alergiei este o bună oportunitate de a aduce în discuţie o afecţiune complexă cu mecanism alergic, dermatita atopică.
Alergiile au dobândit la ora actuală proporţii epidemice. În acest context, educarea comunităţii medicale, alături de creșterea conștientizării asupra afecţiunilor alergice sunt perfect justificate. World Allergy Organization (WAO) abordează, cu această ocazie, tema alergiilor în contextul pandemiei de COVID-19. Datele oferite de WAO pot fi găsite aici.
Ne vom concentra atenţia, în acest an, asupra dermatitei atopice (DA), denumită și eczemă atopică, o afecţiune inflamatorie cutanată cronică prevalentă la nivel mondial. Conform estimărilor, numărul de pacienţi cu DA ajunge la 30 de milioane în Statele Unite ale Americii, în timp ce numărul indivizilor afectaţi la nivel european este în prezent necunoscut, prin lipsa unui registru european privind această afecţiune.
DA este cea mai frecventă boală inflamatorie cutanată cronică, recidivantă, intens pruriginoasă, care afectează atât copiii, cât și adulţii, cu o prevalenţă estimată de la 20% până la 30% dintre copii și de la 7% până la 10% dintre adulţi (Saini S, 2019). Ultimul deceniu aduce o creștere a ratei incidenţei DA, mai cu seamă în ţările industrializate. Studiile asupra incidenţei DA oferă date ce variază în limite largi în raport cu zona geografică și cu perioada de observare (de la 2.150/100.000 de ani/persoane în Danemarca în 1997-2011, la 17.600/100.000 de ani/persoane în Germania în 1997). Deși nu s-au efectuat studii epidemiologice asupra DA în România, un număr tot mai mare de persoane, copii și adulţi, afectaţi de DA, se adresează serviciilor de Alergologie.
Sub aspectul evoluţiei naturale a bolii, deși majoritatea copiilor prezintă forme ușoare, aceștia pot continua să prezinte dermatită persistentă sau recurentă la vârsta adultă. Anumite cazuri se vor confrunta, însă, cu forme severe, persistente, refractare la tratament. Mai mult, în comparaţie cu anii anteriori, severitatea DA urmează un tipar ascendent, demonstrat prin formele mai severe de boală observate la persoanele care solicită ajutor medical. DA devine o problemă majoră de sănătate publică, prin povara substanţială pe care le-o aduce atât individului, cât și societăţii (Silverberg JI, 2019).
Progresele în înţelegerea impactului DA au redefinit conceptul de boală. Astfel, deși iniţial aceasta a fost privită drept boala ce afectează exclusiv bariera cutanată, argumentele recente pledează pentru natura sistemică a DA (Oliveira C, 2019). DA se asociază frecvent și după un tipar insuficient elucidat, cu boli atopice multiple (astm, rinită alergică, alergie alimentară, esofagită eozinofilică), precum și cu boli ne-atopice, precum dermatita de contact alergică, infecţii cutanate și extracutanate, boli autoimune. Totodată, DA asociază un risc crescut pentru boli cardiovasculare. Interacţiunea dintre DA și aceste comorbidităţi, cel mai probabil bidirecţională și multifactorială, reprezintă un subiect de studiu și interpretare.
Studii recente arată că o proporţie alarmantă de pacienţi, respectiv 80% dintre aceștia, dezvoltă în timp o boală respiratorie alergică, în cadrul unui fenomen denumit „marș atopic”. Acesta din urmă definește evoluţia naturală a bolilor atopice, începând cu primii ani din viaţă și include dermatita atopică, alergia alimentară, rinita alergică și astmul bronșic. Astfel, prevenirea sau încetinirea evoluţiei bolii către asocierea cu alte afecţiuni mediate imunologic ar aduce reale beneficii pentru individ și pentru societate. Unele comorbidităţi sunt consecinţe ale DA, în timp ce altele relevă diferite mecanisme sau mecanisme patologice comune cu sau declanșate de DA.
Din cauza cursului imprevizibil al bolii, gravităţii și impactului leziunilor cutanate, precum și a suprapunerii unor comorbidităţi potenţiale severe, DA afectează semnificativ toate aspectele calităţii vieţii și bunăstarea emoţională a pacienţilor. Studiile asupra impactului psiho-emoţional al DA au arătat rate mai mari de depresie clinică (14,9%), de consum de antidepresive (29,3%) și rate semnificativ mai mari de suicid la adulţii cu DA (12,2%). Mai mult, a fost observată o prevalenţă mai mare a depresiei la părinţii copiilor cu DA (Patel CR, 2019).
DA aduce un impact economic substanţial, apreciat la cinci miliarde de dolari anual în Statele Unite (Adamson AS, 2017). Costul pe care îl implică tratarea DA în Europa nu este cunoscut. Această sarcină socioeconomică suplimentară deloc de neglijat este parţial legată de lipsa unor strategii eficiente pe termen lung pentru controlul bolii și pentru prevenirea agravărilor, precum și de tendinţa recentă de evoluţie a bolii către forme clinice mai severe. Abordarea terapeutică optimă ar include, pe lângă terapia de fond a bolii, strategii de prevenţie și diagnostic precoce precum și tratamentul comorbidităţilor. Elucidarea factorilor care conduc la boală persistentă, recidive frecvente și la suprapunerea comorbidităţilor reprezintă piesa lipsă a unui puzzle care nu a fost, încă, rezolvat.
Sub aspectul mecanismelor imune incriminate, DA este o boală profund heterogenă. În ciuda manifestărilor clinice comune, de dermatită eczematiformă, pruriginoasă, endotipurile bolii variază în limite largi. Endofenotiparea DA a condus la descrierea a două forme principale de boală: intrinsecă (forma ne-atopică) și extrinsecă (forma atopică). Un număr mare de auto-alergene au fost identificate până în prezent, care par a fi specifice pentru DA și care au potenţialul să inducă și să întreţină un răspuns inflamator cronic, arătând încă un posibil endotip, cel al autoimunităţii (Roesner, 2019). Colonizarea leziunilor acute ale pielii cu agenţi patogeni, cum ar fi Staphylococcus aureus și Malassezia symoidialis, exacerbând cursul inflamaţiei, este o altă trăsătură caracteristică a DA (Nowicka 2018, 2019).
DA are determinism genetic, studiile în acest sens au documentat mutaţii ale filaggrinei drept instrumentale în disfuncţia barierei epidermice (Palmer CN, 2006; AD Irvine, 2016). Filaggrina este o proteină de diferenţiere epidermică tardivă, cu rol pivot în funcţia de barieră a pielii. Factorii genetici de risc asociaţi cu persistenţa DA și cu incidenţa mai mare a complicaţiilor severe prin DA sunt reprezentaţi de mutaţiile cu pierderea funcţiei, cele mai frecvente fiind R501X și 2282del4 (Gao, 2009). Testarea mutaţiilor filaggrinei reprezintă o provocare în România.
Toate aceste date subliniază complexitatea dermatitei atopice și nevoia abordării acesteia din perspectiva multiplelor sale faţete. Devine, totodată, necesară implementarea medicinei personalizate, care nu se poate construi altfel decât pe studiul bolii la nivel molecular.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Află mai multe informații despre oferta de abonare.
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe
