Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  Evenimente  »  Diverse

Demnitatea vârstnicului, între implicarea societății și datoria statului

Viața Medicală
Dr. Simona MELNIC vineri, 12 octombrie 2018
În anii cenușii ai epocii comuniste, găseam raze de lumină, din studierea în școala primară, a basmelor fraților Grimm. O poveste mai puțin cunoscută făcea referire la cazul unei familii care a „retrogradat” bunicul la o măsuță separată, într-un colț al încăperii, pentru că se murdărea și împrăștia mâncarea ce i se servea. Nepotul, care meșterea ceva la o cutie, în alt colț al încăperii, întrebat fiind, spunea că se pregătește pentru bătrânețea părinților, confecționând un fel de troacă mică din care, la rândul său, le va da să mănânce.
 
Am uitat, ani la rând, această întâmplare, dar a ieșit subit dintr-un ungher de memorie, săptămâna trecută, asistând la Conferința „Dreptul la Reveria vârstei”, patronată și găzduită de Comisia drepturilor omului, egalitate de șanse, culte și minorități din Senatul României, organizată joi, 4 octombrie, de MedicHub Media, cu sprijinul Comisiei de sănătate publică a Ministerului Muncii și Justiției Sociale (MMJS), împreună cu Fundația Crucea Alb-Galbenă. Evenimentul și-a propus să aducă la aceeași masă reprezentanți ai statului, furnizori de servicii dedicate vârstnicilor, atât de stat, cât și privați, precum și reprezentanți ai societății civile.
Ca o tendință generală a conferinței, s-a putut remarca disponibilitatea extremă a participanților de a împărtăși experiențe personale din activitatea de zi cu zi; a fost ca și când cei prezenți au găsit „o supapă” de exprimare a multiplelor observații, înțelegeri și sentimente, acumulate în ani, care nu-și găsesc, aparent, în mod uzual, expresie, pentru că societatea noastră grăbită pare că nu mai are timp să asculte asemenea considerații. Entuziasmant a fost sentimentul de convergență a preocupărilor și intereselor celor prezenți, conștienți că sunt poate ultimii care încă nu au abdicat în a se preocupa de persoanele în vârstă din țara noastră.

Căminele pentru vârstnici, mult sub necesar

Conferința a fost deschisa de Dorin Valeriu Bădulescu, președintele Comisiei drepturilor omului din Senat, care a acceptat cu ușurință să modereze această discuție. Uimitoare a fost intervenția Elenei Solomonescu, Secretar de stat în MMJS, care a prezentat situația vârstnicilor, care beneficiază în acest moment de servicii sociale, dar și noutățile pe care le are în vedere executivul cu privire la aceste tipuri de servicii. Aceasta a probat că încă există, ascunși prin meandrele aparatelor birocratice de stat, profesioniști adevărați, care de 20 de ani lucrează în asistența socială și cunosc, înțeleg și acționează cu profesionalism.
Elena Solomonescu a precizat că în prezent în România există 405 cămine acreditate pentru vârstnici, publice și private, care deservesc între 12.000 și 15.000 de beneficiari direcți ai acestor servicii. Evident, la cele 3,5 milioane de vârstnici cât trăiesc astăzi în țara noastră, cu o tendință accelerată de îmbătrânire a populației, nevoia este proporțională cu dimensiunea aisbergului, ascuns sub apă. Ea a menționat că ar exista o preocupare la nivelul guvernului de creștere a alocării din bani publici, per pacient, față de anul 2015.
S-a făcut un apel autentic, către societatea civilă, de a se înrola alături de cei câțiva profesioniști din sistem, în ideea în care o poziție antagonică între ONG-uri și autorități nu ar duce decât la spolierea puținelor resurse disponibile în această direcție. Soluțiile enunțate au fost cele ale parteneriatului public-privat, creșterea ponderii îngrijirilor la domiciliu, precum și solicitarea de a nu se abandona amendarea legislației pusă în transparență decizională, într-o abordare ca de la specialist la specialist – o recunoaștere rară a virtuților societății civile, activă în planul social.
În dialogul experților a intrat cu promptitudine Măriuca Ivan, directorul general al Fundației Crucea Alb-Galbenă, și am asistat la o manieră de a căuta împreună soluții pentru aceste pături sociale dezavantajate, de surmontare a birocrației, cu examinarea riscurilor și avantajelor. Măriuca Ivan a făcut o emoționantă trecere în revistă a anilor de voluntariat și de activitate în planul îngrijirilor la domiciliu: Crucea Alb-Galbenă datează din 1996, dobândind statut de utilitate publică în 2002 și acreditare MS/CNAS în 2003. În prezent, organizația rulează opt programe socio-medicale cu 400 de persoane pe lună. Aceasta a mai menționat dificultățile recente cu care se confruntă, prevalentă fiind criza resurselor umane, prezentă la nivelul întregii societăți, cu reverberații dramatice în activitatea ONG-ului. Cu acest prilej, senatorul Emanuel-Gabriel Botnariu, de la Comisia de sănătate publică, a emis ideea importului de personal, ca perspectivă de soluționare a acestui deficit de forță de muncă, fără precedent. Totodată, el a punctat foarte exact un sindrom general al societății românești, prin care repetatele crize din sistem sunt adresate de mass-media la modul informativ, dar nu primesc contribuții valoroase în timp real de la actorii din sistem, rămânând să treneze până la următoarea criză sistemică: „Nu avem informații la comisii, deși suntem foarte deschiși”. În acest moment, în atenția sa ar exista cel puțin trei domenii legislative: Legea sănătății mintale – unde ne aflăm într-o stare de vid legislativ; Legea prevenției – intens discutată, dar nefinalizată; Legea îngrijirilor la domiciliu – care încă este vagă și nu prevede fonduri relevante. Vârstnicii din România „ajung să își aștepte doar moartea”, conchide Emanuel Botnariu.

Schimbări legislative optimiste

Senatorul Derzsi Akos, de la Comisia pentru drepturile omului, a intervenit spectaculos întorcând oglinda către public, ca urmare a observației că cetățenii și-au făcut datoria plătindu-și impozitele și trebuie să găsim calea prin care și statul să se achite de obligațiile sale față de cetățean, oferind serviciile necesare. El a expus cazul așezământului Caritas din Oradea, pe care îl cunoaște îndeaproape, unde serviciile pentru pacienți „sunt prietenoase”, acestea fiind evaluate la suma de 2.700 de lei pe lună pentru fiecare pacient, în condițiile în care pacientul plătește doar cât are disponibil (adeseori considerabil sub acest nivel), așezământul fiind într-un continuu deficit financiar, care ar necesita o implicare a statului. „Nu mi-a plăcut niciodată apa călduță... doar rece sau fierbinte (...) Deci, afirm: pentru o politică de stat, sunt necesare și resurse”, a concluzionat senatorul. Elena Solomonescu a precizat, pe de-o parte, că cei din sistemul privat pot solicita subvenție, iar pe de altă parte că vor urma schimbări legislative „interesante” pentru ONG-urile active în sistem.
Un alt moment important a fost creat de reprezentantele Fundației Principesa Margareta – Oana Budiș și Ioana Petrea –, care au trecut în revistă proiectul fundației, „Telefonul vârstnicului”, o linie telefonică națională care are un număr relevant de parteneriate. În decursul ultimilor trei ani, acesta a înregistrat peste 27.000 de apeluri, având atât o componentă socială, cât și una morală. Oana Budiș a menționat că jumătate din vârstnicii României suferă de singurătate (aproximativ 1,5 milioane de persoane peste 65 de ani), în contextul în care țara noastră ocupă locul al doilea în UE în topul ritmului de îmbătrânire. Un alt aspect scos în evidență de Oana Budiș este „Tele-Clubul seniorilor”, care acoperă o nevoie de informare, dar și de activare/implicare socială. Ea a atras atenția asupra dificultății licențierii acestui serviciu, care de altfel a fost premiat la Gala societății civile.
Elena Solomonescu a făcut o invitație la probarea eficienței acestui serviciu – „Arătați rezultatele, iar licențierea va veni” –, precizând că adresarea către MMJS trebuie să fie făcută personal în asemenea chestiuni. Măriuca Ivan a venit prompt cu o propunere de sinergizare a eforturilor celor două ONG-uri, prin care seniorii activi, dar singuri, ai Fundației Principesa Margareta să viziteze seniorii imobilizați de la Crucea Alb-Galbenă, stârnind zâmbete melancolice, dar încrezătoare în audiență.
Alexandru Gerard Pavel, directorul administrativ al Centrului rezidențial „Amalia”, a ridicat problema funcționării ilegale a unor cămine, care ar trebui forțate să intre în legalitate, respectând standardele de îngrijire și igienă (trei beneficiari asistați/îngrijitoare sau cinci beneficiari independenți/îngrijitoare). Altfel, ele ar trebui să fie închise, întrucât creează probleme pentru instituțiile care funcționează în mod legal. Și el a primit asigurări că această chestiune va fi adresată prin legislația care urmează. Acesta a fost momentul în care senatorul Bădulescu a intervenit pentru a repune discuția pe făgașul inițial: problemele punctuale ridicate nu cer numai răspunsuri punctuale, ci, în primul rând, o gândire de ansamblu, o abordare strategică; în afară de aceasta, dacă doar „discutăm despre banii lipsă”, ignorăm nevoia de comunicare socială integrată, în fapt, „coborâm demnitatea vârstnicului”, în contextul în care, „ca parlamentari, trebuie să găsim direcții prioritare, întrucât statul este dator să protejeze vârstnicul”. El a îndemnat la înființarea unui grup de lucru în acest sens, moment în care a intervenit Măriuca Ivan: „Am făcut, de ani buni, pe modelul flamand, dar nu mai cred...”.
În final, părțile au agreat crearea acestui grup de lucru, pentru găsirea unui numitor comun: „Fac un apel către organizațiile nonguvernamentale din toată țara, furnizori de servicii pentru vârstnici, privați și de stat să identifice problematica la nivel național, să le centralizăm împreună și să stabilim într-o întâlnire ulterioară condițiile elaborării și adoptării Pactului pentru îngrijirea persoanelor vârstnice, ca toți factorii responsabili, decizionali și implicați să fixeze obiectivele, iar îndeplinirea lor să ducă la îmbunătățirea vieții”, a precizat Derzsi Akos, secretarul Comisiei drepturilor omului și membru al Comisiei de muncă din Senatul României.

Răsplata pentru timpul acordat

Partea a doua a conferinței a fost moderată de Dan Doroftei, directorul de dezvoltare al Centrului rezidențial Revera. El a punctat, de asemenea, necesitatea existenței unui plan strategic de îngrijire a vârstnicului, care să acopere problematica fără să fie dependent de sursele de finanțare sau de nivelul locului de servire. Totodată, acesta a menționat, pornind de la experiența personală în America, că și alte țări se confruntă cu probleme similare, chiar dacă la alt barem/nivel, nevoia de îngrijire excedând semnificativ posibilitatea de acoperire din fonduri proprii, doar că societatea vestică este mai educată și mai pregătită să facă față aceste problematici.
Nicoleta Voicu, directorul adjunct al Direcției de Asistență Socială Sector 1 din Capitală, admite că statul poate și este obligat să-și protejeze populația vârstnică, vulnerabilă. În acest sens, ea a prezentat exemplul Serviciului de îngrijire pentru persoanele cu dizabilități de pe lângă primăria sectorului 1, „aflat într-o colaborare exemplară cu Crucea Alb-Galbenă”, dar și situația dezolantă în care statul, prin Legea nr. 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice, oferă posibilitatea acoperirii unei jumătăți de normă rudei responsabile cu îngrijirea la domiciliu a pacientului, din bugetul local, posibilitate față de care încă nu există cereri.
Prof. dr. Luiza Spiru, președinta Fundației internaționale „Ana Aslan” și șefa Unității Alzheimer de la Spitalul Clinic Elias, a plasat vârstnicul român în context internațional, menționând că țara noastră nu are un program național de pierdere a memoriei, de fragilitate a vârstnicului, care presupune o armonizare a părerilor specialiștilor. De altfel, unitatea de la Spitalul Elias este singura clinică din țară specializată în evaluarea fragilității. Luiza Spiru a precizat și faptul că Fundația Ana Aslan a fost premiată pentru zece ani de experiență cu vârstnicul și are un loc permanent la UE, dar „în România încă nu am reușit, pentru că este nevoie de o strategie națională”.
Dr. Mircea Mârzan, directorul Fundației „Ana Aslan”, a ridicat problema voluntariatului, menționând ponderea scăzută (cea mai scăzută din UE) a voluntarilor în populația generală din țara noastră, în grupa de vârstă peste 65 de ani. El spune că acest lucru este regretabil atât la nivel individual, cât și societal, întrucât efectele acestui tip de activitate sunt extrem de benefice asupra fizicului, psihicului și stimei de sine. Pentru voluntariat sunt necesare trei caracteristici: bunăvoință, capabilitate, disponibilitate.
Maria Holtzhauser, președinta Asociației Maria Holtzhauser, a trecut în revistă experiența personală în zona îngrijirii vârstnicului, ca voluntar la Căminul de vârstnici de la Hotarele, unde câteva zeci de seniori „se sting de uitare” și afirmă că „nu au nevoie de mâncare sau de multe alte lucruri, cât au nevoie de iubire”. A menționat, totodată, că până la caravana cu medici, organizată la Hotarele împreună cu Spitalul Monza, unele dintre aceste persoane nu fuseseră niciodată văzute de un medic.
Nevoia de colaborare permanentă între aceste ONG-uri, ca alternativă la scotoamele societății sau/și ale statului în această problemă, a creat o emulație între toți participanții față de această categorie socială dezavantajată și nedreptățită în timp, care, cum spunea Maria Holtzhauser, „celui care îi dăruiește timp, îi face plata în îmbrățișarea cea mai caldă”.
În final, s-a impus concluzia conform căreia Comisia drepturilor omului din Senatul României a propus elaborarea și, ulterior, după consultări, adoptarea unui Pact pentru îngrijirea persoanelor vârstnice, care să conțină principalele probleme identificate la nivel național, cu termene de punere în aplicare stabilite între părți – între executiv (Ministerul Muncii, al Sănătății, Finanțelor, Dezvoltării Regionale), legislativ, furnizori de servicii private și de stat, dar și reprezentanții societății civile. Platforma de comunicare și centralizare a fost oferită de Institutul Român pentru Drepturile Omului, așa cum a concluzionat Adrian Bulgaru, reprezentantul acestui for.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC