Amfiteatrul mare al Spitalului Universitar de Urgență București
(SUUB) a devenit neîncăpător pentru publicul numeros de la la cea de-a patra
ediție a Conferinței Colegiului Medicilor din Municipiul București (CMMB).
Peste 1.300 de medici bucureșteni au participat, în perioada 5–7 mai, la
manifestarea științifică anuală dedicată întregului corp medical din Capitală,
dar cu precădere medicilor de familie.
De această dată, organizatorii au optat pentru o structură puțin
diferită de cea din anii anteriori, sesiunilor științifice pe teme medicale li
s-au adăugat un curs de comunicare medic–pacient și o sesiune de legislație și
jurisdicție. Cursul de comunicare medic–pacient, potrivit prof. dr. Cătălina
Poiană, președinta CMMB și a conferinței, reprezintă o avangardă pentru
acțiunile viitoare pe care colegiul și le-a propus – de a merge la toate
spitalele din București și, în condiții de gratuitate, de a organiza asemenea
cursuri.
La baza inițiativei stau rezultatele studiului realizat de Fundația
CMMB privind agresiunile față de personalul medical, care au arătat că cea mai
importantă cauză în ceea ce privește creșterea acestora este comunicarea dintre
medic și pacient. De data aceasta, cursul a vizat conflictul medic–pacient,
principiile comunicării interpersonale, analizarea, interpretarea și
anticiparea pacientului, precum și elementele comunicării de criză.
Accidentul vascular cerebral
Una din patologiile cu care se întâlnesc frecvent medicii de
familie este boala cerebrovasculară, „de altfel, cea mai frecventă patologie
neurologică întâlnită în practica medicală“, spune prof. dr. Bogdan Ovidiu
Popescu, vicepreședinte al CMMB și șeful clinicii de neurologie de la Spitalul
Colentina. Acesta este unul din motivele pentru care una din sesiunile
conferinței a avut ca temă accidentul vascular cerebral (AVC), sesiune în
cadrul căreia s-au prezentat noțiuni legate de diagnosticul și tratamentul
bolii, dar și modalități de urmărire a acestor pacienți.
Un alt motiv al alegerii acestei teme a fost faptul că în
ultimii ani au apărut mai multe studii care „repoziționează opțiunile
terapeutice în AVC“, arată profesorul Bogdan Popescu. Există mai multe tipuri
de AVC, care se împart în două mari categorii: ischemice și hemoragice. Cele
ischemice, la rândul lor, sunt cauzate de fibrilația atrială (FA), o patologie
cardiacă foarte frecvent întâlnită, dar și de boala aterosclerotică. Mai există
însă un procent destul de important de accidente vasculare cerebrale care încă
rămâne fără demonstrarea unor cauze – așa-numitele AVC criptogenice –, explică
Bogdan Ovidiu Popescu.
Prof dr. Ovidiu Alexandru Băjenaru, șeful Secției Neurologie a
Spitalului Universitar de Urgență București (SUUB) a vorbit, în prezentarea sa,
despre actualitățile în FA și AVC, referindu-se în primul rând la ghidurile de
tratament în această patologie emise de Societatea europeană de cardiologie,
preluate apoi și de cea de neurologie. Acesta a vorbit despre indicațiile de
tratament în raport cu vârsta pacientului, sexul lui, comorbiditățile,
antecedentele personale patologice, clearance-ul la creatinină, greutatea
corporală, scorurile CHA2DS2-VASc și HAS-BLED, posibilitatea
monitorizării INR etc.
Din punctul de vedere al identificării FA, s-au făcut pași
importanți în ceea ce privește modalitatea prin care se monitorizează
activitatea cardiacă. A apărut, de asemenea, o întreagă clasă de anticoagulante
noi, așa-numitele anticoagulante non-vitamina K, ce inhibă factorul X (apixaban
sau rivaroxaban) sau factorul II (dabigatran), cu risc hemoragic mai mic (în
special risc de hemoragie cerebrală) decât al anticoagulantelor clasice de
tipul antivitamina K, și acțiune rapid instalată, dar cu efect limitat în timp,
fără a fi însă necesară monitorizarea INR.
Profesorul Băjenaru a vorbit și despre momentul
introducerii/reintroducerii terapiei anticoagulante după un AVC ischemic
constituit, cât și despre atitudinea terapeutică în caz de hemoragie
intracerebrală. Recent a intrat în România și antidotul pentru dabigatran, care
ar putea limita, dar nu anihila, hemoragia cerebrală indusă medicamentos.
Prof. dr. Bogdan Ovidiu Popescu a discutat despre riscul
instalării tulburării cognitive asociată cu AVC multiple, silențioase
(lacunare), în special la persoanele în vârstă, cu factori de risc vasculari
asociați. Acestea se pot suprapune și peste un alt tip de tulburare cognitivă,
conducând la demențe mixte, frecvent întâlnite. Afectarea substanței albe
cauzatoare de întreruperea circuitelor cortico-strio-talamo-corticale poate fi
evidențiată imagistic. Se poate asocia atrofia lobilor temporali mediali. Se
impune monitorizarea și tratarea factorilor de risc vasculari: FA, ateromatoza
vaselor cervicale (Doppler vase cervicale), diabet zaharat, HTA, dislipidemie,
hiperhomocisteinemie și verificarea aderenței la tratament.
Prevalența obezității pediatrice
Dr. Iuliana Gherlan, medic endocrinolog la Secția de
endocrinologie pediatrică a Institutului Parhon, a prezentat o sinteză a
datelor din literatură și din experiența secției în care lucrează privind
obezitatea pediatrică. Conform OMS, obezitatea reprezintă o acumulare în exces
sau anormală de țesut gras care pune în pericol starea de sănătate.
Se pare că, la nivel mondial, există din ce în ce mai mulți
copii cu IMC mare, dar prevalențele variază considerabil între diversele
regiuni ale lumii, situându-se între mai puțin de 5% în țările subdezvoltate,
peste 20% în Europa și peste 30% în America și în unele țări din Orientul
Mijlociu. Pentru Europa, ultimele date, centralizate în 2013, arătau că
prevalența obezității și a supraponderalității însumate erau maximale la țările
de origine mediteraneană – Malta, Sicilia, Spania, Creta, Portugalia, Italia –
erau intermediare în țările dezvoltate de tipul Suediei, Greciei, Franței și
Marii Britanii, iar cele mai mici prevalențe ale obezității la copii erau în
țările nordice – Danemarca, Olanda, Ungaria, Germania.
Pentru România, dr. Iuliana Gherlan s-a referit la datele
colectate din două studii efectuate în școli din București și împrejurimi.
Primul a fost efectuat în 2010–2011 de medicii de la Spitalul Elias, și a
arătat că, potrivit definiției OMS, există o prevalență a obezității de 11,4%,
iar a greutății în exces, care însumează excesul ponderal și obezitatea, de
20,2%.
Al doilea studiu, desfășurat prin intermediul Secției de
endocrinologie pediatrică de la Institutul Parhon, în școli și grădinițe din
București, în primăvara anului trecut, a arătat o prevalență totală a
obezității de 7,3%, deci în scădere comparativ cu standardele OMS, respectiv, o
prevalență a excesului ponderal la modul absolut de 17,6%, prevalențe
superpozabile ale excesului ponderal la ambele sexe cu datele din 2010.
Concluzia, potrivit doctoriței de la Institutul Parhon, ar fi că „probabil
asistăm la o oarecare tendință de stopare a avântului de creștere a prevalenței
obezității pediatrice“.
Durerea toracică
O sesiune cu un caracter interdisciplinar pronunțat, care a adus
la un loc gastroenterologia și cardiologia, i-a avut ca moderatori pe prof. dr.
Dragoș Vinereanu, prorector pentru cercetare științifică al UMF „Carol Davila“,
și pe conf. dr. Lucian Negreanu, vicepreședinte CMMB și șeful secției de
medicină internă a SUUB. Problemele discutate în această sesiune s-au referit
la durerea toracică, o patologie dintre cele mai frecvente în practica clinică
și probabil unul dintre cele mai frecvente simptome de prezentare la camerele
de gardă.
În 50% din situații, durerea toracică este generată de cauze
cardiologice, restul fiind din cauze gastroenterologice. Problema este că,
spunea profesorul Vinereanu, atunci când cauza este de natură cardiacă, durerea
toracică poate fi, de fapt, un infarct miocardic, „iar dacă este infarct de
miocard, un diagnostic rapid și un tratament cât mai precoce sunt extrem de
importante“.
S-a prezentat, cu această ocazie, un caz clinic de esofagită
eozinofilică, o boală relativ rară, dar care devine din ce în ce mai frecventă
în ultimul timp atât în patologia adultului, cât și în cea a copilului. Au fost
relatate aspecte referitoare la diagnosticul și tratamentul acestei boli.
Poziția gastroenterologului în fața durerii toracice de cauză
neprecizată a fost reliefată de dr. Andreea Benguș, specialist în
gastroenterologie și medicină internă la Spitalul Clinic Colentina, care a
prezentat patologia de reflux gastroesofagian și rolul acesteia în generarea
durerii toracice. Este unul dintre diagnosticele gastroenterologice cele mai
frecvente în durerea toracică. De asemenea, s-a mai referit la metodele de
diagnostic modern, cu precădere la manometrie – noua manometrie digitală,
pentru că aceasta este standardul de aur în prezent, fiind totuși puține centre
în țară care o folosesc.
Conf. dr. Bogdan Mateescu, medic primar de medicină internă, cu
competențe în endoscopie digestivă la Spitalul Clinic „N. Gh. Lupu“, a
prezentat tulburările de motilitate esofagiene și posibilitățile terapeutice
actuale atât din punctul de vedere al medicamentelor, cât și al diferitelor
proceduri chirurgicale și, mai nou, procedurile intervenționale care se fac în
acest sens.
Sesiunea a fost încheiată de conf. dr. Lucian Negreanu, cu
interacțiunea dintre medicația nouă antivirală a hepatitelor virale C și cea
cardiovasculară. În acest sens, el a prezentat un algoritm care poate fi
utilizat, algoritm care este disponibil pe site-ul Universității din Liverpool.
Doctorul Lucian Negreanu spune că a insistat pe interacțiunea cu medicamentele
de cardiologie, pentru că „aceste medicamente nu trebuie oprite, deoarece
interacțiunile lor cu noua medicație antivirală a hepatitei C nu sunt atât de
grave cum se bănuia, sunt bine cunoscute și ușor controlabile“.
Tumorile osteoarticulare
Prof. dr. Cătălin Cîrstoiu, managerul SUUB și decanul Facultății
de Medicină a UMF „Carol Davila“, a prezidat sesiunea despre neoplaziile
musculo-scheletale. Este foarte important ca medicul ortoped, traumatolog sau
din specialitățile conexe care tratează aparatul locomotor să aibă o imagine
despre ceea ce înseamnă patologia tumorală osteoarticulară. Având în vedere
faptul că această patologie este „aparent“ extrem de rară, medicul s-ar putea
afla oricând în fața unei formațiuni tumorale la nivelul sistemului osos, pe
care trebuie s-o interpreteze. Asta, când vorbim de tumorile cu caracter de
malignitate. Totodată, profesorul Cîrstoiu atrage atenția că tumorile
osteoarticulare ar trebui tratate în centre specializate pe această patologie:
„Nu trebuie să cădem în derizoriu de a construi clinici care tratează patologie
osoasă tumorală în fiecare spital din țară – trebuie să existe unul, două, trei
centre care să poată să trateze tumorile osului“. Sunt țări care și-au creat o
rețea proprie de oncologie osteoarticulară, unele chiar în vecinătatea României:
în Ungaria există un întreg spital destinat patologiei tumorale
osteoarticulare. La fel și în Italia, spune managerul SUUB.
Tratamentul unei formațiuni tumorale osoase este unul complex,
un tratament de echipă, la care participă mai multe specialități: ortopedie,
urologie, chirurgie generală, chirurgie plastică, precum și chimioterapeuții,
uneori radioterapeuții. În general, tumorile osoase sunt radiorezistente.
Există o singură tumoră osoasă radiosensibilă – sarcomul Ewing. Chimioterapia,
în schimb, precede orice tip de intervenție chirurgicală în cancerul osos.
În prezentarea sa, profesorul Cîrstoiu a mai vorbit despre
diversitatea tratamentului în această patologie, referindu-se la metode de
reconstrucție a unui membru, insistând pe funcționalitatea membrului respectiv.
Nu au lipsit nici referirile la recidivele locale, metastazele, care în această
patologie sunt pulmonare sau hepatice.
Sesiunea a continuat cu alte prezentări ale echipei de la SUUB,
dr. Adrian Cursaru vorbind despre incidență și patogenie în această patologie,
dr. Răzvan Ene despre planningul preoperator, iar dr. Mihai Nica despre
recuperarea postoperatorie și atitudini în cazul determinărilor secundare.
Proceduri legislative
O practică tot mai frecvent uzitată este acuzarea medicilor de
orice. Unele sunt acuzații extrem de complexe. Pacientul, când are un
prejudiciu suferit în urma unui act medical, are trei căi de depunere a unei
plângeri împotriva medicului: calea disciplinară, la colegiul medicilor, în
care este analizat actul medical, comisia de malpraxis de la direcția de
sănătate publică, în care se repară prejudiciul și calea instanței de judecată.
Dr. Sorin Păun, directorul departamentului de jurisdicție
profesională și litigii din cadrul CMMB, a explicat audienței care este rolul
acestui departament și care este procedura disciplinară a organizației
municipale a medicilor în cazul reclamațiilor împotriva medicilor și a
litigiilor dintre aceștia.
Prof. dr. Cătălina Poiană a atras atenția că există foarte multe
confuzii pe care medicii le fac între Comisia de jurisdicție și Departamentul
de jurisdicție ale colegiului medicilor (acestea analizează problemele legate
de actul medical) și Comisia de disciplină, care este independentă de structura
colegiului medicilor.
În continuarea discursului doctorului Păun, avocata Raluca
Simion, specializată în drept medical, a expus o serie de sfaturi practice,
care să-i ajute pe medici atunci când sunt acuzați disciplinar, civil, penal
sau în orice alt mod de pacient. Unul dintre cele mai importante sfaturi,
asupra căruia avocata a insistat, este cel legat de declarațiile medicilor
acuzați: „Să nu dați niciun fel de declarații pe cont propriu și nu vă adresați
unui avocat care spune că le cunoaște pe toate, ci unuia care se ocupă doar de
drept medical“.
Apoi, indiferent de tipul acțiunii, fie ea și disciplinară,
Raluca Simion îi sfătuiește pe medici să-și notifice asiguratorul de răspundere
civilă, imediat ce află de ea, deoarece multe din reclamații conțin solicitări
pecuniare, iar asiguratorul va putea refuza plata de despăgubiri dacă nu este
notificat la timp: „În condițiile generale atașate poliței de asigurare,
condiții pe care nu prea le citește nimeni, se scrie că asiguratorul trebuie
notificat imediat sau la două–trei zile, de la caz la caz, de la asigurator la
asigurator, după ce medicul află că împotriva sa a fost depusă o acțiune de
orice natură, sau că s-au solicitat anumite despăgubiri pentru producerea unui
prejudiciu“.
Președinta CMMD a încheiat manifestarea științifică spunând că
aceste conferințe anuale se vor dezvolta: „Conferința, în actuala structură, se
va adresa cu precădere medicilor de familie, dar ne propunem să facem încă
una-două manifestări probabil cu caracter interdisciplinar – una-două
specialități medicale sau una-două specialități chirurgicale – încare se vor aborda probleme legate de
specificul unei anumite specialități, pe durata unei zile“. Aceasta adaugă că
de fiecare dată va exista și componenta de comunicare medic–pacient și cea de
jurisdicție și că intenționează ca la viitoarele conferințe să implice mai mult
medicii de familie, care să vină și să prezinte cazurile lor clinice,
problemele și dificultățile pe care le-au întâmpinat în activitatea lor de
asistență medicală primară.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.