Premiere şi abordări unitare
Ajuns la a XIX-a ediţie, Congresul Naţional
de Reumatologie din acest an a reunit peste 500 de specialişti reumatologi şi
150 de asistenţi medicali. Timp de trei zile – în perioada 25–27 octombrie a.c.
– aceştia au participat la discuţii, prezentări, studii de caz şi simpozioane.
Ediţia din acest an a adus o serie de noutăţi, atât în ce priveşte subiectele
abordate (sclerodermia, guta, miozitele şi vasculitele), cât şi în structura
sa. Congresul propriu-zis a fost precedat de cursul postuniversitar sud-est
european de reumatologie pediatrică şi a adultului. „Este pentru prima dată
când organizăm un curs sub patronajul EULAR (Liga Europeană împotriva
Reumatismului); el a fost dedicat reumatologiei pediatrice şi a adultului, cu
scopul unei abordări unitare a bolilor reumatice care afectează atât copiii,
cât şi adulţii“, a declarat prof. dr. Ruxandra Ionescu, preşedinta Societăţii
Române de Reumatologie (SRR).
În echipă cu medicii de familie
O altă premieră a congresului a fost
reprezentată de sesiunile dedicate asistenţilor medicali cu preocupări în
reumatologie. „Este evident că suntem o echipă: pacient, medic şi asistent
medical, deci trebuie să şi acţionăm ca o echipă. Peste 150 de asistenţi
medicali din ţară au sosit la Bucureşti pentru sesiuni dedicate lor“, explică
prof. dr. Ruxandra Ionescu. Potrivit acesteia, intervenţia promptă, în faze
incipiente, asupra inflamaţiei unei articulaţii este esenţială. Dacă nu se
intervine la timp, se poate ajunge chiar la dizabilitate, dar nu numai: fiind
vorba de o afecţiune sistemică, boala inflamatorie reumatică poate afecta şi
alte organe – plămâni, inimă, rinichi, ochi. „Practic, în afecţiunile
articulare, de multe ori avem nevoie de ajutorul ortopezilor, ne sfătuim cu
specialiştii în cardiologie, nefrologie etc., pentru ca pacientul să primească
tratamentul corespunzător“, mai precizează specialistul. Din păcate însă, la
noi, pacienţii cu boli inflamatorii reumatice ajung destul de târziu la medicul
reumatolog. „Va trebui să ne orientăm foarte mult spre educarea pacienţilor şi,
de asemenea, spre formarea unei echipe cu medicii de familie, ca atunci când
aceştia văd un pacient cu o suferinţă reumatică să îl trimită imediat la reumatolog“,
completează preşedinta SRR.
Registrul român de boli reumatice
Conform datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii,
afecţiunile reumatice reprezintă cea mai frecvent raportată cauză de boală în
rândul populaţiei adulte. Aproape jumătate dintre adulţi prezintă în
antecedente simptome osteoarticulare sau anomalii musculoscheletice evidenţiabile
prin examen clinic, iar 10% din populaţie prezintă, din această cauză, un grad
de dizabilitate.
Peste 200 de afecţiuni sunt înglobate în
categoria bolilor reumatice. Potrivit conf. dr. Cătălin Codreanu, directorul
Centrului de Boli Reumatismale „Dr. Ion Stoia“ Bucureşti şi vicepreşedinte al
SRR, în ultimii ani, frecvenţa bolilor reumatice este în creştere, mai ales
pentru că asistăm la un proces de îmbătrânire a populaţiei.
„Iniţiativa
SRR, privind înfiinţarea Registrului român de boli reumatice, a venit ca urmare
a intenselor solicitări ale autorităţilor sanitare, care ne cer să prezentăm
date reale, din populaţia ţării noastre, privind afecţiunile reumatice, în
primul rând artrita reumatoidă“, precizează conferenţiarul bucureştean.
Potrivit acestuia, Registrul va permite o evidenţă corectă a situaţiei pacienţilor
cu artrită, dar va şi facilita activitatea specialiştilor reumatologi. Se va şti
astfel cu exactitate câţi bolnavi sunt diagnosticaţi în ţara noastră, de ce
formă de boală suferă aceştia, tipurile de articulaţii implicate, evoluţia
naturală a bolii pe termen lung, precum şi răspunsul la tratament (inclusiv
reacţiile adverse, toleranţa şi siguranţa terapiei pe termen lung).
Prevenţie şi diagnostic precoce
Atunci când vorbim despre prevenţie, spune
dr. Cătălin Codreanu, în cazul acestor afecţiuni trebuie să avem în vedere
recunoaşterea lor la timp – prevenţia secundară, a complicaţiilor, care nu
poate fi făcută decât de medicul reumatolog. Acesta are la îndemână metode
moderne de investigaţie (imagistică şi de laborator), ce trebuie efectuate
diferenţiat, cu discernământ, în funcţie de forma bolii.
„În funcţie de informaţiile pe care le obţine,
reumatologul va alege şi modalitatea corectă de tratament: posologie, schema
cea mai eficientă etc. Toate acestea nu pot fi şi nu trebuie făcute după ureche
sau după bunul plac al pacientului, stabilirea tratamentului fiind strict
atributul medicului reumatolog“, precizează conf. dr. Cătălin Codreanu.
O altă latură a specialităţii, ce nu trebuie
omisă, este patologia pediatrică. Cea mai frecventă afecţiune reumatologică
întâlnită la copil este artrita reumatoidă juvenilă, care, dacă nu este
depistată şi tratată din timp, poate produce dizabilitate severă. Dar, „În ţara
noastră, specialiştii pediatri specializaţi în boli musculoscheletice, în
domeniul afecţiunilor reumatismale, au făcut progrese majore şi pot să asigure
consultaţii de înaltă calitate“, ne asigură vicepreşedintele SRR.
Dan Dumitru MIHALACHE
Progrese reale în diagnostic şi terapie
Puţine sunt specialităţile medicale care au
beneficiat de progrese reale în înţelegerea mecanismelor patogenice ale bolilor
şi în terapeutică, aşa cum s-a întâmplat, în ultimii ani, cu reumatologia. Adevărata
dimensiune a acestor noutăţi, generatoare de multiple subiecte şi discuţii ştiinţifice,
s-a reflectat şi la a XIX-a ediţie a Congresului Naţional de Reumatologie,
organizat la Muzeul Naţional de Artă, în perioada 25–27 octombrie a.c.
În premieră, în acest an a fost organizat
cursul postuniversitar sud-est european în reumatologia pediatrică şi a
adultului (23–25 octombrie), cu scopul de a-i informa pe mai tinerii
reumatologi asupra noutăţilor din domeniu, dar şi de a le oferi ocazia de a
discuta liber cu lectorii despre cazurile dificile şi problemele cu care se
confruntă. Cursul a beneficiat de prezenţa a numeroşi experţi în reumatologie,
din ţară şi din străinătate, printre care îi amintim pe prof. dr. Nemanja
Damjanov, secretarul general EULAR, şeful Institutului de Reumatologie din
Belgrad şi preşedintele Asociaţiei de Reumatologie din Serbia, prof. dr.
Maurizio Cutolo (Genova), prof. dr.
Czirják László (Pécs), vicepreşedinte al Societăţii Maghiare de Reumatologie,
dr. Vanessa Smith (Ghent), prof. dr. Dimitrios Boumpas (Heraklion). Din România
au participat importanţi specialişti reumatologi din centrele mari ale ţării:
prof. dr. Ruxandra Ionescu, conf. dr. Cătălin Codreanu, conf. dr. Denisa Predeţeanu,
conf. dr. Andra Bălănescu, conf. dr. Mihai Bojincă (Bucureşti), prof. dr. Lia
Georgescu (Tg. Mureş), prof. dr. Simona Rednic (Cluj-Napoca), cărora li s-au alăturat
specialişti pediatri (prof. dr. Doina Pleşca, conf. dr. Nicolae Iagăru) şi
oftalmologi (prof. dr. Liliana Mary Voinea).
Congresul şi-a deschis porţile într-un
amestec de emoţii, care au atins toate simţurile, de la bucuria de a fi împreună
în aventura cunoaşterii, la mirosul de levănţică şi atingerea de catifea, până
la imaginile îndrăzneţe ale unor locuri unde numai temerarii pot ajunge, toate
învăluite de muzica lui Vivaldi. Amfitrioana evenimentului, prof. dr. Ruxandra
Ionescu, preşedinta Societăţii Române de Reumatologie (SRR), a ţinut să le mulţumească
acelora din seva cărora au reuşit să crească generaţii de reumatologi
profesionişti. Dsa, în numele SRR, a acordat două premii de excelenţă, dlor
prof. dr. Eugen Popescu şi prof. dr. Ştefan Şuţeanu, pentru contribuţia adusă
în domeniul reumatologiei.
În ceea ce priveşte lucrările congresului,
simpozioanele, comunicările orale, sesiunile de postere, toate acestea şi-au
propus actualizarea informaţiilor ştiinţifice, precum şi un reuşit schimb de
experienţă, într-un domeniu în care noutăţile sunt la ordinea zilei.
Astfel, apariţia, în ultimii 20 de ani, a
agenţilor biologici, obţinuţi prin inginerie genetică, a schimbat prognosticul şi
perspectiva pacienţilor cu boli reumatice inflamatorii. Dacă, de exemplu, până
acum doi ani, aceşti agenţi erau folosiţi numai în poliartrita reumatoidă,
spondilita anchilozantă şi artropatia psoriazică, acest tip de medicamente a pătruns
şi în alte zone ale reumatologiei, astfel încât astăzi sunt disponibili agenţi
biologici şi pentru lupusul eritematos sistemic sau pentru osteoporoză.
Congresul a prezentat şi experienţa românească în domeniu, în ceea ce priveşte
atingerea obiectivelor propuse cu noii agenţi terapeutici, precum şi în obţinerea
efectului maxim dorit, în aşa fel încât tratamentul să fie cost-eficient.
Noutăţile în reumatologie au vizat şi
poliartrita reumatoidă, cea mai frecventă afecţiune reumatismală inflamatorie
(1% din populaţie). Conf. dr. Cătălin Codreanu a afirmat că parte din
progresele înregistrate ţin, în primul rând, de recunoaşterea timpurie a bolii.
Şi acest lucru a fost permis, pe de o parte, prin accesul la investigaţii de
laborator sofisticate, ce au introdus, pe scară largă, utilizarea unor
autoanticorpi (de exemplu, anticorpii antipeptide ciclice citrulinate); pe de
altă parte, s-au introdus şi unele criterii, validate şi recunoscute de societăţile
internaţionale în domeniu, care permit recunoaşterea timpurie a bolii. La
acestea se alătură şi metodele imagistice moderne – ultrasonografia, cu
examinarea sistematică a articulaţiilor mici, pentru identificarea fenomenelor
de sinovită activă, precum şi imagistica prin rezonanţă magnetică. Ambele
metode pot să ajute la un diagnostic precoce al bolii şi, implicit, la
administrarea cât mai rapidă a tratamentului.
Un alt aspect ţine de posibilitatea de
reparare a eroziunilor articulare, odată instalate. Dacă până acum 10–15 ani se
credea că procesul de degradare articulară ar fi ireversibil, în prezent cunoaştem
că acest fenomen poate fi oprit şi chiar inversat, graţie terapiei biologice
iniţiate în faza timpurie a bolii.
Tot sub semnul „noului“ s-a situat şi atenţia
deosebită acordată bolilor musculare – miozite şi miopatii – şi, pentru prima
dată, acest subiect a fost dezbătut într-o sesiune plenară. Explicaţia este
simplă: pe de o parte, odată cu stabilirea unor criterii de diagnostic şi cu
îmbunătăţirea tehnicilor pentru diagnosticul pozitiv (detectarea
autoanticorpilor miozitici specifici), s-a constatat că aceste boli nu sunt
atât de rare aşa cum se credea; pe de altă parte, aceleaşi suferinţe musculare
au o importanţă deosebită, întrucât unele dintre ele, la vârsta adultă, pot fi
manifestări paraneoplazice.
Congresul a programat multe comunicări
despre medicamente noi, precum şi despre raportul eficienţă/siguranţă, în
special în ceea ce priveşte un grup foarte utilizat de produse farmaceutice –
antiinflamatoarele non-steroidiene. Conf. dr. Andra Bălănescu a precizat că,
pentru această clasă terapeutică, se vorbeşte atât despre siguranţa
gastrointestinală (efectele adverse incluzând ulcere şi hemoragii digestive),
cât şi despre siguranţa cardiovasculară. Aceasta din urmă este un concept
dezvoltat în ultimii şapte ani, când au fost aprofundate mecanismele ce pot
favoriza trombozele, crescând astfel riscul de accident vascular cerebral şi de
infarct de miocard, sau agrava hipertensiunea arterială şi insuficienţa cardiacă.
Aceste probleme au stat, de exemplu, la baza apariţiei unui nou medicament,
care combină naproxenul, un antiinflamator dovedit a avea cel mai mic risc
cardiovascular, şi esomeprazolul, un bun inhibitor de pompă protonică.
Nu doar medicamentele noi s-au luat în discuţie,
ci şi cele mai vechi, dar deosebit de utile în practica reumatologilor. A fost şi
cazul vitaminei D (mai noul „hormon D“), care nu numai că rămâne în
actualitate, dar pare să fie implicată în apărarea antiinfecţioasă, iar
deficienţa de vitamină D a fost corelată cu afecţiuni autoimune.
Fără a putea epuiza temele de discuţie şi
noutăţile pe care Congresul Naţional de Reumatologie le-a oferit anul acesta,
ar mai trebui amintit că, în reumatologia românească, se vorbeşte cu bucurie
despre echipă, atunci când se are în vedere îngrijirea pacienţilor. Astfel, cu
ocazia aceluiaşi eveniment, s-au făcut auziţi şi asistenţii medicali în
reumatologie, care şi-au lansat oficial societatea profesională proprie
(Societatea Română a Partenerilor Medicali pentru Reumatologie) şi au organizat
prima lor reuniune.
Dr.
Claudia LASLO