Newsflash
Diverse

Civili și militari la congresul chirurgilor români

de Dan Dumitru MIHALACHE - iul. 15 2016
Civili și militari la congresul chirurgilor români
     Peste 1.300 de chirurgi din toate centrele universitare, județene și municipale au participat recent, la Sinaia, la Congresul Național de Chirurgie, organizat de Societatea Română de Chirurgie (SRC). Alături de  români, au fost invitați și chirurgi din străinătate – Germania, SUA, Franța, Italia – care au prezentat noutăți din chirurgia generală și cea laparoscopică, respectiv, robotică, precum și din chirurgia de urgență. În premieră, la congresul SRC de anul acesta a fost organizată și o sesiune comună cu medicii chirurgi militari, despre conduita medicală în războiul modern.
     Manifestarea a început cu o serie de opt cursuri precongres multitematice, adresate studenților, rezidenților și tinerilor specialiști, cu temele: suturile mecanice în chirurgia digestivă, damage control în trauma abdomino-pelvină, colostomiile, metodele chirurgicale moderne în tratamentul cancerului rectal, chirurgia endocrină (tiroidă, paratiroidă, suprarenale), diseminarea modernă a rezultatelor cercetării științifice, investigația IRM în cancerul de rect și profilaxia antitrombotică la pacientul chirurgical.
     Pe parcursul celor patru zile ale congresului, chirurgii români au putut participa la peste 570 de prezentări, susținute în paralel în cinci săli, în cadrul unui program științific complex: conferințe, mese rotunde, prelegeri, video-forumuri, sesiuni de e-postere și lansări de carte. Au fost prezentate tehnologii de avangardă în chirurgie – alternativele la chirurgia robotică, chirurgia de mâine, minilaparotomia și educația chirurgicală, surprize și accidente în chirurgia endoscopică ș.a. Mesele rotunde s-au concentrat în principal pe strategiile chirurgicale ale viitorului, sesiuni pro și contra.

 

IRM în cancerul rectal

 

     Odată cu apariția sistemelor de gradient puternice și cu antene de suprafață de rezoluție ridicată, a crescut și importanța imagisticii cu rezonanță magnetică (IRM) în stadializarea cancerului rectal, a arătat dr. Ferdinand Bauer (Germania) în cursul său despre această problematică. Superioritatea IRM față de ecografia endorectală, modalitatea de stadializare folosită cel mai frecvent la pacienții cu tumori rectale, constă în faptul că aceasta, pe lângă peretele intestinal, vizualizează și anatomia pelvină înconjurătoare.
     Avantajul IRM nu este stadializarea tumorală, ci evaluarea corectă a relației topografice a tumorii cu fascia mezorectală. Această fascie este cel mai important reper anatomic pentru evaluarea fezabilității exciziei mezorectale totale, procedură care a devenit standard operatoriu pentru rezecția cancerului situat în segmentele rectale mediu și inferior. În prezent, IRM este singura modalitate imagistică de acuratețe ridicată pentru prognozarea posibilității de a obține o margine de rezecție liberă de tumori, oferind astfel informații importante pentru planificarea unei strategii terapeutice eficiente, mai ales pentru pacienții cu cancer rectal avansat.
     În cadrul prelegerii sale, medicul din Germania a vorbit despre rațiunea stadializării, stadializarea clasică și cea modernă, restadializarea după RCT și calitatea stadializării.

 

Chirurgia militară

 

     În premieră la congresul SRC, anul acesta a avut loc și o sesiune comună cu chirurgii militari, unde s-au prezentat lucrări bazate pe experiența clinică și practică acumulată pe timpul participărilor în teatrele de operații, dar și din activitatea de cercetare-dezvoltare pe care medicii militari din cadrul Spitalului Universitar de Urgență Militar Central „Dr. Carol Davila“ București o derulează. Specialiștii care au participat la această sesiune au fost din domeniul chirurgiei generale, chirurgiei plastice și microchirurgiei reconstructive, medicinii de urgență, bolilor interne, gastroenterologiei, bolilor infecțioase și patologiei tropicale. Alături de aceștia, s-au aflat și medici care aparțin Forțelor Aeriene Române, care au prezentat subiecte cu un puternic impact emoțional, privind misiunile pe care ei le îndeplinesc.
     Dintre subiectele discutate aici, amintim: plăgile vasculare la răniții din teatrele de operațiuni, experiența forțelor aeriene române din ultimii zece ani în evacuarea medicală aeriană pe distanțe lungi a pacienților critici, experiența escadrilei albe de serviciu medical de urgență în evacuarea medicală aeriană, serviciile de chirurgie în teatrele de operații multina­ționale, triajul medical în urgență versus triajul militar, arme biologice și bioterorism.
     Vorbitorii au evidențiat, totodată, experiența chirurgicală a războiului de gherilă urbană în cadrul spitalului de nivel ROL3, „o experiență unică a spitalului din organizarea Ministerului Apărării Naționale, în cadrul apartenenței României la trupele NATO“, potrivit prof. dr. Ion Georgescu (Craiova), președintele Comisiei de chirurgie generală a Ministerului Sănătății. Este o organizare complexă din toate punctele de vedere, începând de la politraumatologie, cu leziuni diverse, pentru grade diverse ale leziunilor traumatice și de preluare a pacienților de serviciile specializate, „într-un loc foarte restrâns, foarte bine utilat, cu câteva paturi, unde nu au condiții ca într-un spital foarte mare cu clinici“. „Sunt protocoale aparte, care țin de medicina de război, cu care nu te întâlnești în viața civilă“, explică profesorul Ion Georgescu, unul din moderatorii acestei sesiuni.
     „A fost o conferință de foarte mare ajutor pentru chirurgi, pentru că, în acest moment noi nu avem nimic organizat, ca civili, pentru situații de război. Înainte exista o organizare foarte bună în fiecare oraș, existau săli de operație, spitale, de care noi știam, unde regulat veneau în inspecție înalți ofițeri, care controlau peste tot, toate circuitele. Se făceau demonstrații practice cu un bolnav aflat sub iradiații, de exemplu, decontaminarea câmpurilor etc. Dar în prezent nu s-a mai făcut nimic. Armata, în schimb, în colaborare cu NATO, a făcut progrese foarte mari și poate să facă față pe câmpul de luptă. Trebuie însă ca și spitalele civile să fie pregătite pentru cazurile de dezastru“, conchide medicul craiovean.

 

Protocoalele în traumă

 

     Subiectul traumei a fost dezbătut în două sesiuni distincte, fiind unul foarte apreciat de chirurgii prezenți. Au fost  sesiuni rezultate din colaborarea societăților de chirurgie și traumă din Italia și Franța. Au susținut lucrări personalități medicale din cele două țări. În primul rând, este vorba de profesorul Franco Stagnitti de la Universitatea Sapienza din Roma, președintele Societății de chirurgie de urgență din Italia, care a prezentat o lucrare foarte interesantă privind chirurgia de urgență – Ultima frontieră în chirurgie. Cazurile din această sferă pun probleme în primul rând pentru că sunt extrem de grave, motiv pentru care se preferă mai întâi o stabilizare a bolnavului, prin gesturi chirurgicale minime și, ulterior, rezolvarea problemelor lui, din punct de vedere chirurgical.
     A fost prezent cu o lucrare la această sesiune și profesorul Eric Voiglio (Franța), care a prezentat o conferință despre hemoragia postoperatorie și strategiile folosite în aceste situații. Cea mai frecventă hemoragie postoperatorie care, deși pare banală, poate să devină foarte gravă, este hemoragia postamigdalectomie. Poate fi hemoragia postoperatorie malpraxis? Este o întrebare care i-a fost adresată din public profesorului Voiglio, la care acesta a răspuns făcând apel la tratatele de chirurgie, în care hemoragia este trecută ca o posibilă complicație, ce se întâlnește mai rar sau mai frecvent; medicul nu face niciodată un gest ca să facă rău, dar biologia bolnavului este diferită, bolnavul este diferit, iar incidente și accidente apar peste tot în lume. Profesorul francez a venit cu o serie de explicații asupra protocoalelor privind bolnavii cu hemoragie – cum se urmăresc, cum se intervine în cazul lor: „Trebuie intervenit gradual, în funcție de gravitate și teritoriul său“.
     Un alt chirurg cu recunoaștere internațională, profesorul Abe Fingerhut (Austria), fost președinte al Societății europene de chirurgie de urgență, a vorbit despre tratamentul minim invaziv laparoscopic în peritonite. Cele mai frecvente și mai grave peritonite, în Franța, sunt cele prin diverticulitele perforate, în care contaminarea este masivă și au un răsunet important asupra organismului. În timp, și acestea vor fi abordate laparoscopic, pentru că abordul este mai puțin agresiv pentru bolnav. Și aici, protocolul este același – problema se rezolvă în timpi succesivi: întâi se drenează, se oprește sursa contaminării și după aceea se fac operațiile foarte mari. Bolnavul cu o asemenea complicație va fi întâi salvat și după aceea va fi rezolvată problema de bază. Nu se rezolvă amândouă în același timp.
     Profesorul Vincent Dubuisson (Franța) a vorbit despre fistulele aorto-digestive, care sunt „extrem de grave“: anevrismul de aortă se rupe în tubul digestiv și provoacă o hemoragie. Înainte, aceste cazuri erau mortale. Profesorul Dubuisson a prezentat posibilitățile de  rezolvare a acestor complicații, care presupun tot o abordare în etape. El s-a referit în special la reconstrucțiile digestive după anevrism.

 

Dificultăți în chirurgia esofagiană

 

     Complicațiile reprezintă un punct nevralgic în chirurgia esofagiană, care necesită de multe ori un multiplu abord, arată prof. dr. Silviu Constantinoiu, noul președinte al SRC, în cadrul unei mese rotunde dedicate acestei problematici – sunt necesare cunoștințe de chirurgie generală, toracică, ORL, maxilo-facială, vasculară: „Nu facem numai tectomie, facem și reconstrucție aici“, spune el. Este o chirurgie care nu se poate face oriunde: trebuie făcută în centre de excelență sau în centre cu experiență, pentru că „nu se mai acceptă ca mortalitatea în cancerul de esofag să fie peste 5% și, ca să poți afirma că ai o oarecare experiență practică, trebuie să ai minimum 20–30 de esofagectomii pe an“.
Principiile, în general, ale chirurgiei și terapiilor moderne aplicate previn complicațiile. Dar care ar putea fi acestea? Antibioticoterapia profilactică, profilaxia bolii tromboembolice, alimentația parenterală intensivă. „După mine, orice operație în sfera chirurgiei esofagiene maligne trebuie să se încheie cu o jejunostomie de alimentație, care asigură două lucruri esențiale: o alimentație enterală precoce, esențială pentru a preveni necroza mucoasei intestinale în cazul unui șoc hipovolemic, și o eventuală fistulă, care este bine drenată, poate fi tratată conservator, având o cale de alimentare la dispoziție“, adaugă profesorul Constantinoiu. Pe lângă această alimentație enterală precoce, el spune că este nevoie și de o mobilizare precoce a bolnavului, o echipă multidisciplinară cu experiență și în chirurgia abdominală subtoracică și, „desigur, experiența și tehnica chirurgicală ireproșabile“. Păstrând aceste criterii și aplicându-le cu sfințenie, rata complicațiilor va scădea dramatic, inclusiv cele pleuro-pulmonare, care „omoară de obicei acești bolnavi“.
     Prof. dr. Constantin Copotoiu (Tg. Mureș) a ridicat o problemă de care s-a lovit în urmă cu un an – problema morților fără cauză, în chirurgia esofagului. Este vorba de trei bolnavi la care s-a intervenit pentru cancer la esofag. Toți trei au fost supuși unei intervenții de deschidere a toracelui, au fost intubați selectiv, li s-a făcut plastia esofagiană, anastomoza în torace, evoluția postoperatorie a fost favorabilă cinci-șase zile, după care au apărut semne de insuficiență respiratorie. A trebuit ca bolnavii să fie intubați, dar după trei-patru zile de intubație au decedat.
La autopsie nu s-au găsit modificări în special la nivelul plămânului, anastomozele erau integre „și noi nu am depistat cauza acestor decese“, arată profesorul Copotoiu: „Ridic această problemă, în speranța că poate cineva a găsit răspunsul, eu nu am deocamdată acest răspuns și cred că este o temă de meditație în special pentru anesteziști, ca să evităm aceste situații“.
 Un posibil răspuns l-a încercat profesorul Constantinoiu, moderatorul acestei dezbateri: „Uneori se confundă sindromul de răspuns inflamator sistemic (SIRS) cu complicații de tip septic, cum este MPM, pneumonia, bronho­pneumonia. Probabil că acești bolnavi au avut un SIRS nerecunoscut, care nu răspunde la antibiotice și la antiinflamatori. Nu antibioticul este soluția“.

 

Complicații în practica chirurgicală

 

     Ziua de vineri a prilejuit o seamă de discuții, în cadrul unei mese rotunde, privind dificultățile în chirurgie, într-o manieră, „poate puțin cam bizară“, spunea prof. dr. Silviu Constantinoiu. O primă parte a vizat variantele anatomice ale pediculului biliar, de care s-a achitat exemplar prof. dr. Eugen Târcoveanu (Iași).
     Leziunile biliare iatrogene reprezintă „marota“ chirurgului care operează în acest teritoriu, spune profesorul Târcoveanu. Ele pot fi simple, dar multe pot fi foarte grave. Incidența lor este diferită, în funcție de abordul laparoscopic sau deschis. Pentru abordul laparoscopic, metaanalizele dau cifre între 0,8 și 1%, iar pentru cele deschise între 0,1 și 0,2%.
     Referitor la gravitate, se pare că leziunile produse după abordul laparoscopic sunt mai grave, pentru că se asociază cu leziuni termice, care conduc mai frecvent la stenoze, decât în abordul deschis.
     În privința factorilor favorizanți, inflamațiile sunt pe primul loc. Urmează fibroza, reintervențiile (modifică anatomia), intervențiile făcute în urgență (predispun mai frecvent la apariția leziunilor iatrogene decât condițiile lor în oglindă), folosirea excesivă a electrocoagulării, iatrogenie instrumentală, abordul, expunerea, lumina și anestezia inadecvate, chirurgi sau echipe chirurgicale cu experiență redusă ș.a.
     Anatomia căilor biliare este dominată de prezența multiplelor variante bilio-vasculare, explică profesorul ieșean. Jumătate din bolnavi prezintă astfel de variante anatomice, ceea ce face ca, în cazul lor, distribuția așa-numită modală să nu existe. Multe dintre ele nici nu se observă, fapt ce poate conduce la leziuni biliare grave în cursul colecistectomiei laparoscopice. De aceea, înainte de a începe o intervenție laparoscopică în acest teritoriu este necesară cunoașterea anatomiei normale, a variantelor și, mai ales, a modificărilor patologice din cursul evoluției litiazei biliare.
     Momentul următor al acestei sesiuni a pus față în față chirurgia clasică și pe cea laparoscopică, sub „bagheta“ prof. dr. Ion Georgescu (Craiova). Acesta a încercat să scoată în evidență ponderea în timp a chirurgiei laparoscopice, care sunt accidentele posibile și care mai este locul chirurgiei clasice în prezent: „Pentru că tehnica vine peste noi și pentru că poți să faci duodenopancreatectomie laparoscopic, cu robotul, trebuie știut că nu întotdeauna avantajul bolnavului este foarte mare. Robotul s-a localizat strict la câteva operații care țin în special de chirurgia prostatei, a rectului, acolo unde spațiul este îngust“.
     A urmat o expunere privind problematica leziunilor iatrogene ale căilor biliare, prezentată de prof. dr. Traian Pătrașcu (București). El spune că leziunile laparoscopice ale căilor biliare sunt mai complexe și mai grave decât cele din chirurgia deschisă, cauza reprezentând-o de obicei confundarea unor segmente anatomice ale căilor biliare, ligaturarea și angularea căii biliare principale, alteori, lezarea canalului cistic, în tentativa de hemostază a arterei cistice, modificarea anatomiei locale din colecistita acută sau ciroza hepatică ș.a.m.d. „Și experiența grupului contează, dar nu este determinantă“, afirmă acesta.
     Prof. dr. Marcel Tanțău (Cluj-Napoca) a vorbit despre endoscopia intervențională în patologia biliară, iar dr. Vasile Fotea (Iași) – despre radiologia intervențională. Acesta din urmă s-a referit la posibilitățile pe care radiologia intervențională le are pentru a ajuta, în anumite momente dificile ale terapeuticii chirurgicale, în abordul căilor biliare. Astfel, cu ajutorul acestei tehnici, se poate ajunge la căile biliare, percutanat, prin ficat, pentru drenaj. Tuburile prin care bila este drenată la exterior se aplică prin ficat: unul este introdus prin tubul digestiv, deci endoscopic, iar altul se pune percutanat transparietohepatic.
     Acestea sunt alternative în cazurile complicate, prin care se mai asigură o supraviețuire a bolnavului și se mai ameliorează calitatea vieții lui, conchide doctorul ieșean. Sunt situații dificile pe care uneori chirurgia nu le poate rezolva, sau dacă le rezolvă, o face cu riscuri.
     Această masă rotundă a încercat să răspundă întrebărilor de genul: „De ce se ajunge la asemenea complicații? Care este tratamentul preventiv, iar în cazul în care ele apar, cum se tratează?“.

 

Pro și contra

 

     O sesiune pro și contra a vizat o patologie complexă întâlnită în practica chirurgicală, și anume duodeno-pancreatectomia. Disputa a avut loc în jurul finalizării intervenției: să se realizeze printr-o anastomoză pancreatico-gastrică sau printr-una pancreatico-jejunală. Avocați au fost prof. dr. Mircea Beuran, care a pledat pentru anastomoza pancreatico-jejunală, și dr. Adrian Bartoș (Cluj-Napoca), în susținerea anastomozei pancreatico-gastrice.
     Spitalul de Urgență Floreasca este un centru cu o experiență mare în chirurgia pancreatică, spune profesorul Beuran, anastomoza pancreatico-jejunală fiind o tehnică standard acum. În ceea ce privește anastomoza pancreatico-gastrică, ea este o tehnică ce trebuie cunoscută totuși de toți chirurgii, pentru că sunt evidențe care dovedesc echivalența între cele două tipuri de anastomoză, „dar nu superioritatea“, însă această tehnică este mai pretențioasă și are o rată semnificativă de complicații, mai frecvente în perioada curbei de învățare.
     După ce a prezentat avantajele și dezavantajele tehnicii pentru care a pledat, dr. Adrian Bartoș spune că echipele chirurgicale ar trebui să utilizeze tehnica pe care o stăpânesc cel mai bine, pentru că acest lucru va duce la o îmbunătățire globală a rezultatelor: „Rezultatele optime pot fi obținute, după o anastomoză pancreatico-gastrică, dacă aceasta este aplicată standard și de rutină la pacienții cu duodeno-pancreatită.“
     „Sesiunea din acest an a congresului național de chirurgie a fost o reușită“, a conchis noul președinte al SRC, „atât prin numărul mare de participanți, cât și prin calitatea lucrărilor“.

 

Echipe mixte la Floreasca

 

     Cu ocazia congresului național de chirurgie de la Sinaia, o echipă de chirurgi americani a prezentat o nouă tehnică de chirurgie transorală endoscopică pentru boala de reflux gastroesofagian. În continuarea prelegerilor teoretice din timpul congresului, în zilele de 6 și 7 iunie, la Spitalul Clinic de Urgență Floreasca au fost operați, în echipe mixte, doisprezece pacienți. Aceste echipe au fost formate din dr. Adrian Lobonțiu, dr. Peter Janu și dr. Reginald Bell, de la EndoGastric Solutions – SUA, și prof. dr. Mircea Beuran, conf. dr. Gabriel Constantinescu, dr. Mihaela Vartic și dr. Bogdan Diaconescu, de la Spitalul Floreasca (foto). Intervențiile s-au realizat, în unele cazuri, exclusiv transoral cu dispozitivul Esophyx Z, iar în altele prin abord combinat laparoscopic și transoral.
Echipa americană condusă de dr. Adrian Lobonțiu, alături de echipa de la Spitalul Floreasca, condusă de prof. dr. Mircea Beuran
 
     Boala de reflux gastroesofagian este o boală frecventă în populație, dar este subdiagnosticată din cauza autotratamentului. Refluxul gastroesofagian apare ca urmare a modificării permanente sau tranzitorii a barierei dintre stomac (unde există un pH acid), și esofag, care nu este adaptat fiziologic la acest mediu.
     Refluxul esofagian este prezent la aproximativ 40% din populație și se estimează că, în SUA, 15% din populație prezintă simptome săptămânal, iar 7% zilnic.
     Există o serie de alimente care produc relaxarea sfincterului esofagian, iar conținutul gastric care a ajuns în esofag, dacă nu este împins în stomac va irita mucoasa esofagiană și va produce senzație de căldură, pirozis sau durere retrosternală. În mod normal, conținutul refluat este împins rapid în stomac prin contracții ale esofagului.
     Diagnosticul este pus în primul rând clinic, pe simptomatologie. Investigația prin endoscopie digestivă superioară va permite vizualizarea mucoasei esofagiene și a stomacului. Endoscopia digestivă este folosită pentru a evalua inflamația esofagului și alte complicații ce pot fi cauzate de boala de reflux gastroesofagian, inclusiv sângerări sau stricturi ale esofagului și pentru excluderea altor diagnostice de genul ulcerului sau cancerului gastric. Între 40 și 60% din pacienții cu simptomatologie sugestivă au însă o endoscopie normală. O altă investigație, pH-metria, este cea care obiectivează frecvența refluxului conținutului acid în esofag și timpul cât el este prezent.
     Procedeele radiologice nu mai sunt recomandate pentru diagnosticarea bolii de reflux gastroesofagian, ele pot fi indicate însă pentru diagnosticarea afecțiunilor ce pot da simptome de boală de reflux gastroesofagian, cum ar fi, de exemplu, hernia hiatală sau stricturile esofagiene.
     Tratamentul inițial este medicamentos și implică în primul rând modificarea stilului de viață. Între 40 și 80% din simptome vor recidiva însă, după încetarea tratamentului, ceea ce determină ca tratamentul să fie urmat tot timpul vieții. Dar, foarte important, tratamentul medical nu împiedică refluxul, doar îi scade aciditatea. El se adresează consecințelor și nu cauzei refluxului și, ca urmare, posibilitatea recidivei este foarte frecventă.
     Pentru pacienții cu boală de reflux gastroesofagian în absența herniei hiatale sau cu hernie hiatală mai mică de 2 cm și în absența complicațiilor severe ale esofagitei, precum stenozele sau esofagita clasa Los Angeles C sau D, în prezent se poate realiza fundoplicatura transorală cu dispozitivul Esophyx Z. Pentru toți ceilalți, procedeul chirurgical implică fundoplicatura gastrică, realizată laparoscopic sau prin intervenție chirurgicală clasică.
     Fundoplicatura gastrică este cel mai folosit procedeu pentru tratamentul simptomelor bolii de reflux gastroesofagian care nu pot fi controlate medicamentos. Procedeul implică înfășurarea fundusului gastric (porțiunea superioară a stomacului) în jurul esofagului, pentru a întări sfincterul esofagian. Acest procedeu poate fi folosit și la persoanele care nu au hernie hiatală. Se poate realiza pe cale laparoscopică, implicând patru-cinci incizii mici de 5–10 mm. Recuperarea este rapidă, cu durere postoperatorie scăzută și cu reintegrare socială rapidă.
     Netratată, boala de reflux gastroesofagian poate duce la esofag Barett, care reprezintă o stare precanceroasă, sau la alte complicații, cum ar fi stenozele peptice și ulcerele eso­fagiene.
     „Îi mulțumim profesorului Beuran pentru coordonarea și oportunitatea în a aplica tehnica noastră minim invazivă de tratament la mai mulți pacienți cu boală de reflux gastroesofagian din București“, a declarat Skip Baldino, președintele și CEO al EndoGastric Solutions. El spune că a găsit, la Floreasca, o echipă chirurgicală „extrem de profesionistă și devotată pacienților“ și că își dorește continuarea colaborării cu acest centru medical „de prestigiu“.
     Dr. Peter Janu consideră că ceea ce a realizat împreună cu medicii chirurgi de la Floreasca a ajutat la îmbunătățirea acestei noi tehnologii, „care va reprezenta în curând o posibilitate viabilă de a ajuta pacienți din întreaga lume“.
     Pentru dr. Reginald Bell, colaborarea cu echipa condusă de profesorul Beuran în cele două zile petrecute la București a reprezentat o „experiență extraordinară“, iar faptul că a putut ajuta acești pacienți români „ne-a adus mari satisfacții“, după cum însuși a spus.
     Dr. Adrian Lobonțiu, directorul medical pentru Europa al EndoGastric Solution a declarat: „A fost o onoare și o adevărată plăcere să operăm împreună pacienții selectați de echipa de la Floreasca, cu această tehnică inovativă fără incizii. De data aceasta am operat cu echipe mixte din SUA și de la Spitalul Floreasca, punând astfel bazele unei colaborări care sperăm să fie de lungă durată.“
 

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe