La
Bucureşti, în perioada 25–28 martie a.c., s-a desfăşurat Simpozionul Asociaţiei
Române de Chirurgie Hepato-Bilio-Pancreatică şi Transplant Hepatic (ARCHBPTH),
aflat la a zecea ediţie. Manifestarea ştiinţifică a reunit personalităţi ale
chirurgiei hepato-bilio-pancreatice (HBP) naţionale şi internaţionale, care au
împărtăşit participanţilor din experienţa lor în domeniu, cu scopul de a
contribui la pregătirea profesională a celor care doresc să urmeze această
specialitate. Cei peste 500 de participanţi – medici rezidenţi, specialişti,
primari, asistenţi – au avut astfel ocazia de a pătrunde în „măruntaiele“
acestui tip de chirurgie, obiectivul esenţial fiind dezvoltarea competenţelor
necesare transplantului de organe, ţesuturi şi celule.
Simpozionul
a debutat cu o conferinţă de presă, în care s-a vorbit despre importanţa
supraspecializarii în chirurgia HBP pentru pacienţii din România, noutăţile
legate de transplantul de ficat, cancerul de pancreas, tratamentul tumorilor
hepatice, al afecţiunilor căilor biliare, precum şi aniversarea a 15 ani de
transplant hepatic în România.
Vorbitori
au fost: prof. dr. Irinel Popescu, preşedintele ARCHBPTH şi al simpozionului;
prof. dr. Cristian Vlădescu, directorul general al şcolii Naţionale de Sănătate
Publică, Management şi Perfecţionare în Domeniul Sanitar (SNSPMPDS); prof. dr.
Sorin Barbu, UMF „Iuliu Haţieganu“ Cluj-Napoca; prof. dr. Cristian Lupaşcu, UMF
„Gr. T. Popa“ Iaşi; prof. dr. Yaman Tokat, Spitalul „Florence Nightingale“, Istanbul,
Turcia; prof. dr. Adrian Hotineanu, şeful Secţiei de chirurgie HBP şi
transplant hepatic, Spitalul Republican, R. Moldova.
Bilanţ
după 15 ani de transplant hepatic
Debutul
activităţii de transplant hepatic în România s-a produs în urmă cu 15 ani (aprilie
2000), prin realizarea primei operaţii reuşite de transplant de ficat de o
echipă condusă de prof. dr. Irinel Popescu, la Institutul Clinic Fundeni. De
atunci, numărul operaţiilor de transplant hepatic a crescut progresiv de la an
la an, cea mai spectaculoasă evoluţie înregistrându-se 
începând cu anul 2013,
când s-au realizat peste 100 de transplanturi pe an. În 2014 s-a deschis un al
doilea program de transplant hepatic din România, la Spitalul Clinic „Sf.
Maria“ din Bucureşti, ceea ce a făcut ca în cei 15 ani de activitate, potrivit
profesorului Irinel Popescu să se depăşească 650 de operaţii de acest gen:
„Realizările din această perioadă nu ar fi fost posibile fără o colaborare
internaţională temeinică, evenimentul aniversar fiind celebrat în cadrul
Simpozionului HBP, alături de personalităţi de marcă ale chirurgiei de
transplant hepatic din Elveţia, Turcia, Bulgaria, Serbia şi Republica Moldova“,
explică acesta.
Profesorul
Yaman Tokat a vorbit despre cooperarea în această zonă, unde, după cum spune
profesorul Popescu, Turcia este „lider indiscutabil“, prin numărul de intervenţii,
valoarea centrelor de transplant hepatic pe care le are şi deschiderea internaţională
de care dă dovadă.
Anul
acesta, Turcia aniversează 25 de ani de transplant hepatic, spunea profesorul
Tokat. Dacă în urmă cu 20 de ani centrul din cadrul Spitalului „Florence
Nightingale“ era singurul din Turcia care făcea astfel de operaţii, Yaman Tokat
spune că în prezent această ţară are nu mai puţin de 50 de centre specializate
pe acest tip de transplant. El arată că, având asemenea capacităţi operaţionale,
specialiştii din Turcia pot trata pacientul într-un timp mult mai scurt, obţinând
o rată de supravieţuire de 95% la un an.
În
Turcia se fac 1.200 de transplanturi hepatice anual, în mare parte de la
donatori în viaţă, pentru că „din păcate, noi nu avem donatori decedaţi, dar
din fericire familiile turce sunt numeroase şi dispuse să ofere o parte din
ficatul lor pentru pacienţii bolnavi“, arată specialistul turc.
Trei în una
Pentru
prima oară de la înfiinţare, precizează profesorul Irinel Popescu, ARCHBPTH şi-a
propus să abordeze în mod oficial problema chirurgiei HBP şi a pregătirii
specialiştilor în acest domeniu atât din perspectivă europeană, cât şi naţională.
De aceea, prezent la manifestare a fost însuşi şeful diviziei de chirurgie HBP
de la UEMS – Uniunea europeană a medicilor specialişti, care supervizează,
organizează şi certifică majoritatea tipurilor de pregătire în medicină –,
profesorul Xavier Rogiers, din Gent, Belgia. El a ţinut, în deschiderea
simpozionului, o conferinţă dedicată pregătirii chirurgilor în acest domeniu.
Nevoia
unei asemenea specializări vine ca urmare a evoluţiei tehnologiei, a
conceptelor, în paralel cu îndrăzneala chirurgilor de a aborda regiuni mai
sofisticate, mai complexe şi de a face operaţii mai reglate şi mai fiziologice.
Toate acestea însă necesită o specializare în sine, explică Irinel Popescu:
„Uneori, ca să faci o singură operaţie de acest tip trebuie să te specializezi
un an sau doi. Şi la nivel internaţional, ideea a plecat de la aceeaşi nevoie
de definire a domeniului şi a specializării“. Numai că, pentru
supraspecializare în chirurgia HBP – ca ramură a chirurgiei generale – nu există
nici acolo un sistem uniform de pregătire, aşa cum există, de exemplu, rezidenţiatul
în chirurgia generală.
Unii
pretind şi astăzi că un chirurg de ficat e un chirurg de ficat, unul de
pancreas e doar de pancreas, dar cum la nivel internaţional cele trei tipuri de
chirurgie (a ficatului, căilor biliare şi pancreasului) au fost puse împreună,
România a adoptat şi ea acest tip de abordare. Pentru asta însă, spune
profesorul Irinel Popescu, sunt sacrificii care trebuie făcute, deoarece
„chirurgii HBP ai viitorului vor trebui să ştie să facă acest gen de chirurgie
la cel mai înalt nivel de pregătire. Trebuie să te dedici acestui domeniu, nu
le mai poţi face pe toate“.
Istoric
vorbind, specialistul de la Fundeni spune că până în 1950 rezecţiile hepatice
majore nici nu erau descrise. Până în 1990 aceste rezecţii majore aveau o
mortalitate care puteau să atingă şi 40%. Ecografia a apărut ca metodă prin
anii 1960, 1970; la noi a fost introdusă prin anii ’80, iar în chirurgia
ficatului, la nivel internaţional, abia de prin 1990. În prezent, rezecţiile
hepatice majore se fac cu o mortalitate sub 5%. Hepatectomiile reglate şi mai
ales cele segmentare şi subsegmentare se fac totdeauna numai cu ecografie
intraoperatorie. Metode precum excluderea vasculară a ficatului necesită în
primul rând o echipă chirurgicală supercalificată care să o poată realiza şi o
echipă anestezică la fel de calificată care să poată manipula sau menţine
bolnavul sub excludere vasculară totală.
Un
program de pregătire, cu statut de specializare în chirurgia hepatică şi
transplant hepatic, a fost iniţiat în ţara noastră în anul 2001, de profesorul
Irinel Popescu, cu durata de un an, care conţinea 48 de ore de curs şi 144 de
ore de lucrări practice. A urmat o serie de pregătire în 2005, de data aceasta,
prin ordin de ministru fiind statuat şi atestatul de studii complementare în
chirurgia hepatică şi transplant hepatic. Din 2012, s-a produs modificarea hotărâtă
la nivel european şi, tot prin ordin de ministru, s-a adoptat forma actuală
(atestatul fiind pentru chirurgie HBP de data aceasta), cu o durată de doi ani,
având la bază o curriculă de formare pe model european, cu 96 de ore de curs şi
288 de ore de lucrări practice.
Prima
serie din ţara noastră de medici specializaţi în chirurgia HBP (30 la număr) va
absolvi în octombrie acest an. O altă serie va finaliza studiile în 2016.
Viitorul sună bine
Ultima
noutate în materie de abord terapeutic în cancerul de pancreas, propusă în
cadrul simpozionului, a fost chimioterapia adjuvantă. „Noi eram obişnuiţi ca
orice cancer de pancreas operabil să-l operăm imediat ce l-am depistat, acum
s-a spus că ar fi bine să se înceapă cu radiochimioterapie, pentru că asta ar
stabiliza boala, iar rezultatele ar putea fi mai bune“, spune 
profesorul I.
Popescu. Câteva din comunicările şi dezbaterile de aici au venit cu o serie de
idei de consens, idei pentru care experţii internaţionali s-au întâlnit şi au
stabilit ghiduri pe care comunitatea chirurgicală va trebui să le urmeze.
Printre
lectori, în afară de profesorul Xavier Rogiers şi Yaman Tokat, au mai fost
profesorii Pierre Clavien (Zürich), Jakob Izbicki (Hamburg), Mustapha Adham
(Lyon), Krzysztof Zieniewicz (Varşovia), Attila Oláh (Gyor), Nikola Vladov
(Sofia), toţi formatori în chirurgia HBP. Lucrările au fost împărţite în trei
sesiuni: chirurgia ficatului, chirurgia pancreasului şi chirurgia căilor
biliare. Au fost abordate noutăţile privind tratamentul tumorilor hepatice, al
cancerului pe pancreas, metode actuale de rezecţie pancreatică, transplantul de
ficat şi tratamentul afecţiunilor căilor biliare, atât chirurgical, cât şi prin
radiologie intervenţională.
A
fost dezbătut, cu această ocazie, şi cel mai recent tip de rezecţie în
chirurgia majoră a ficatului, care iniţial presupune o partiţionare a ficatuluiin situ fără rezecţie: se separă
partea bolnavă, foarte mare, de cea sănătoasă, prea mică pentru ca pacientul să
poată supravieţui. Cele două părţi se îndepărtează una de cealaltă, cea mică, sănătoasă
se va regenera, astfel încât în 10–12 zile, ea devine suficientă pentru
bolnavul respectiv, după care se intervine din nou şi se face rezecţia celei
mari, bolnave. „Este o metodă foarte spectaculoasă – sunt foarte puţine operaţii
de acest gen în toată lumea – pe care am aplicat-o şi noi cu succes, luna
trecută, la Fundeni; bolnavul este deja acasă“, spune prof. dr. Irinel Popescu.
Simpozionul
HBP 2015 a fost însoţit de o expoziţie medicală specializată şi este creditat
de Colegiul Medicilor din România cu 24 de credite EMC.
