La
Bled, în Slovenia, a avut loc al cincilea Congres sud-est european de
chimioterapie, manifestare ştiinţifică la care au participat profesionişti din
30 de state din Europa, Asia şi Africa. Printre temele analizate se numără
antibioticoterapia infecţiilor cu bacterii multirezistente, farmacoterapia
hepatitelor virale B, C si D, progresele în terapia antifungică, rezistenţa
bacteriană la antibiotice în Europa, terapia tuberculozei cu bacterii
multirezistente la chimioterapice, terapia infecţiilor urinare complicate şi
necomplicate, probleme şi limite în profilaxia cu antibiotice în cazul unor
proceduri chirurgicale.
Prof. dr. P. R. Hsueh (Taiwan), vicepreşedintele
Societăţii Internaţionale de Chimioterapie (ISC), a vorbit despre implicarea
crescândă a micobacteriilor netuberculoase în patologia umană şi direcţiile în
care trebuie condus tratamentul acestor infecţii. A fost subliniată
sensibilitatea crescută a Mycobacterium
avium la claritromicină (considerată medicamentul de primă intenţie în
astfel de infecţii), precum şi rezultatele bune obţinute în tratamentul cu
rifampicină al infecţiilor cu M. kansasii.
Participanţii au dezbătut problema rolului
administrării de droguri injectabile în răspândirea infecţiei cu virusuri
hepatitice, mai ales cu VHC. Din nefericire, proporţia utilizatorilor de
droguri injectabile din România nu este cunoscută. De asemenea, nu ştim câţi
dintre aceştia au HCV şi nici câţi urmează un tratament. Consider că este
strict necesară şi urgentă efectuarea de studii privind asocierea dintre
consumul de droguri injectabile şi hepatitele virale şi publicarea acestor
date.
Programe de educaţie în antibioticoterapie
Prof. dr. George Petrikkos (Grecia) a subliniat
frecvenţa crescută a infecţiilor cu tulpini de Clostridium difficile hipervirulente şi dificultăţile de tratare a
acestora, în contextul creşterii rezistenţei bacteriene la tot mai multe
antibiotice. De asemenea, este îngrijorătoare apariţia de suşe înalt rezistente
la clindamicină în Europa (alături de cele complet rezistente la
fluorochinolone, eritromicină etc.). Susceptibilitatea C. difficile la terapia cu vancomicină şi metronidazol se reduce
neîncetat. Prezenţa recăderilor la o proporţie ridicată din cei trataţi
standard şi apariţia de recăderi chiar şi după al doilea ciclu de tratament cu
această asociere medicamentoasă este un fapt grav.
J. B. Christensen şi Marianne Poulsen (Danemarca)
au prezentat rezultatele unor cercetări multiple legate de reducerea rezistenţei
bacteriene la unele antibiotice prin asocierea lor cu medicamente
nonantibiotice, mai ales cu psihoterapice din grupa fenotiazinelor. Astfel,
utilizând izomerul (–) al tioridazinei (JEK 47), care are atât acţiune
neuroleptică slabă, cât şi efecte secundare mai puţine decât izomerul (+), în
asociere cu diferite antibiotice, au demonstrat o reducere semnificativă a
rezistenţei Mycobacterium tuberculosis şi Staphilococcus aureus la acest
tratament.
Prescrierea corectă şi prudentă a
antibioticoterapiei antibacteriene joacă un rol tot mai important în programele
de educaţie a medicilor de toate specialităţile în domeniul rezistenţei
bacteriene (Celine Pulcini, Franţa). Studii extinse din ultimii ani au arătat că
în circa 30% din cazurile tratate cu antibiotice în SUA, terapia antibacteriană
a fost inadecvată sau nenecesară. Riscul de efecte adverse inutil asumat în
aceste cazuri este ridicat (K. Metodiev, Bulgaria). S-au adus argumente
puternice în favoarea utilizării procalcitoninei drept biomarker în terapia
sepsisului şi s-a argumentat că astfel s-a redus consumul de antibiotice (I.
Tsangaris, Grecia).
Profilaxia, între bine şi rău
În spitalele europene, până la 16% din toate
prescripţiile de antibiotice sunt destinate profilaxiei infecţiilor
postchirurgicale. O metaanaliză a arătat că profilaxia cu antibiotice reduce
semnificativ incidenţa infecţiilor după intervenţii chirurgicale în toate
specialităţile chirurgicale. S-a constatat însă că profilaxia se face adesea cu
unele deficienţe; în 55% din cazuri, ea se prelungeşte peste durata necesară.
Intervalul de timp dintre administrarea antibioticului antibacterian şi
procedura chirurgicală trebuie strict respectat, dar adesea nu se întâmplă aşa,
au arătat vorbitorii. Se apreciază că peste 80% din infecţiile postchirurgicale
pot fi evitate printr-o profilaxie cu antibiotice corect aplicată.
Referitor la terapia infecţiilor fungice
invazive la bolnavii imunocompromişi, au fost prezentate date ce arată că
voriconazolul, posaconazolul şi anidulafungina sunt de elecţie în aceste situaţii.
A fost dezbătută şi problema efectelor adverse. Un studiu italian (C. Rosin şi
colab., Italia) a identificat reacţii adverse la 43% din bolnavii cu tuberculoză
pulmonară trataţi cu diferite protocoale terapeutice uzuale şi faptul că
afectarea hepatică era prezentă în 24% din cazuri. Cercetările noastre
(Nechifor şi colab.) au arătat că vârsta şi sexul sunt factori de risc pentru
apariţia reacţiilor adverse la antibioticoterapia antibacteriană. Astfel, un
studiu pe 1.303 bolnavi spitalizaţi, cu vârste între 0 şi 60 de ani, care nu
prezentau nicio reacţie adversă la internare şi care au fost trataţi în spital
cu antibiotice antibacteriene, a constatat că frecvenţa reacţiilor adverse este
de circa 1,7 ori mai mare la sexul feminin decât la cel masculin. În rândul
pacienţilor cu vârste între 0 şi 11 ani nu apar diferenţe privind incidenţa
reacţiilor adverse la băieţi şi la fete, dar după această vârstă, diferenţele
sunt semnificative. Cauzele au la bază diferenţele de farmacocinetică între
cele două sexe. Credem că hormonii sexuali joacă un rol important în această
diferenţă, direct şi indirect.
Utilizarea
în tratamentul infecţiilor urinare a pivmecilinamului 2 x 200 mg/zi, timp de 7
zile, a fosfomicinei şi a nitrofurantoinei a fost pe larg argumentată (K.
Naber, Germania), şi recomandăm aplicarea cât mai largă a acestei terapii şi în
România. A fost subliniată importanţa spălării corecte a mâinilor pentru
reducerea infecţiilor intraspitaliceşti cu stafilococ multirezistent la
antibiotice. Mupirocina şi clorhexidina sunt cei mai recomandaţi agenţi de
decontaminare. Dau rezultate bune şi triclosanul, hexaclorofenul şi
polihexanida (I. Gould, Marea Britanie).
Participanţii
din România au prezentat lucrări care analizau factorii de risc pentru reacţiile
adverse la medicamentele antibacteriene (Mihai Nechifor, Cătălina Luca şi
Cristina Gales, Iaşi) şi problemele curente ale tratamentului antimicrobian în
infecţiile pediatrice, inclusiv efectele colaterale şi soluţiile bazate pe
cunoaşterea etiologiei (Camelia Grigore şi Sabina Iurian, Sibiu).
În
timpul congresului s-a desfăşurat şedinţa comitetului executiv al Federaţiei
Societăţilor Europene pentru Chimioterapie şi Infecţii (FESCI), în care am
reprezentat Societatea Română de Studiu al Chimioterapicelor. Boardul ISC a
avizat desfăşurarea congresului din 2016 în România. Invităm toţi cercetătorii
din domeniul chimioterapiei antibacteriene, antifungice, antivirale şi
antiparazitare să participe cu lucrări, care vor putea fi publicate după selecţie
în revistele de prestigiu editate de ISC.