Între
3 şi 6 noiembrie, la Belgrad, s-a desfăşurat a doua Conferinţă Sud-Est
Europeană de Chimioterapie a Infecţiei (SEEC 2011), organizată de International
Society of Chemotherapy (ISC) şi Federaţia Societăţilor Europene de
Chimioterapie (FESCI). Între societăţile naţionale participante la organizare
s-a numărat şi Societatea Română de Studiu al Chimioterapicelor (SRSC).
Congresul a reunit participanţi din 20 de state şi a inclus 18 sesiuni de
prezentări orale şi o sesiune poster. Un număr mare de personalităţi internaţionale
ale domeniului au participat cu lucrări la această reuniune. Dintre acestea,
menţionăm pe Teresita Mazzei (Italia), preşedinta ISC, Kurt Naber (Germania),
Andrea Noveli (Italia), preşedintele FESCI, Ian Gould (Marea Britanie) şi alţii.
Au fost abordate unele dintre cele mai importante probleme ale chimioterapiei
antiinfecţioase actuale, pe primul loc situându-se problema rezistenţei
bacteriene la antibiotice şi modalităţile de utilizare practică eficientă a
arsenalului chimioterapic.
S-a
pus accentul pe importanţa acţiunii imunomodulatoare a unor antibiotice
antibacteriene (în special macrolide) pentru eficienţa terapiei. Inflamaţia căilor
aeriene superioare şi inferioare la pacienţi cu pneumonie asistaţi ventilator
s-a diminuat după tratamentul cu claritromicină sau azitromicină (Bruno
Barsici, Croaţia). Credem că activitatea antiinflamatoare şi imunomodulatoare a
unor antibiotice trebuie luată mai mult în consideraţie atunci când se recomandă
terapie antibacteriană. Interacţiunile dintre chimioterapicele antibacteriene şi
organismul uman, multă vreme subestimate sau considerate neimportante pentru acţiunea
terapeutică a acestor medicamente, revin astfel în atenţia lumii medicale.
Caracterul
complex al terapiei prostatitelor acute bacteriene, boli în care tratamentul
antibacterian trebuie asociat cu medicaţie antiinflamatoare, a fost relevat de
Yong-Hyun Cho (Coreea). Tratamentul prostatitelor cronice trebuie menţinut cel
puţin patru săptămâni şi s-a demonstrat că este o greşeală să se administreze
un tratament mai scurt. Referitor la infecţiile urinare, s-a arătat că
bacteriuria asimptomatică nu se tratează, iar în terapia infecţiei urinare
fosfomicina 3 g/zi o zi sau maximum două şi nitrifurantoina 5–7 zile sunt
chimioterapicele de ales, deoarece rezistenţa bacteriană la acestea este mult
mai redusă în prezent, comparativ cu fluorochinolonele (mai ales
ciprofloxacina), medicamentele preferate de mulţi medici. Administrarea de
urovaxom s-a dovedit utilă în terapia cistitelor recurente. Una dintre modalităţile
noi de abordare a acestor afecţiuni bacteriene este utilizarea factorilor
antiadeziune bacteriană, care se consideră că ar putea fi utili şi în alte afecţiuni.
Plecând
de la principiile medicinii bazate pe dovezi, s-au adus argumente solide în
favoarea faptului că înlocuirea cefalosporinelor din generaţia a treia cu cele
din generaţia a patra (cefpiroma, cefepima etc.) reduce numărul de infecţii
intraspitaliceşti cu bacterii producătoare de betalactamaze cu spectru extins –
ESBL (Bojana Beovic, Slovenia). Studiile clinice au corelat consumul global de
cefalosporine din generaţiile a doua şi a treia la bolnavii spitalizaţi cu
incidenţa infecţiilor produse de Klebsiella
pneumoniae producătoare de ESBL; s-a constatat însă că nu există o corelaţie
liniară (numărul infecţiilor scade mai puţin decât consumul de cefalosporine).
Profesorul
Andreea Noveli (Italia) a relevat importanţa corelaţiilor farmacocinetică –
farmacodinamică pentru acţiunea medicamentelor antibacteriene, iar Ian Gould
(Marea Britanie) a vorbit despre paradoxurile antibioticoterapiei în 2011, când
se aniversează 70 de ani de la prima utilizare terapeutică a penicilinei G.
Problema
infecţiilor cu stafilococi meticilino-rezistenţi (MRSA) a fost abordată de
Stefania Stefani (Italia), cu sublinierea faptului că vancomicina rămâne (cu
toate efectele adverse) un mijloc terapeutic important, alături de linezolid şi
quinopristină/dalfopristină (Tania Tosici, Serbia).
Au
existat şi sesiuni consacrate medicaţiei antifungice. S-a arătat că deşi
amfotericina B este un medicament vechi, el este în continuare eficient.
Introdus în lipozomi, acesta are o toxicitate semnificativ mai mică decât în
formă liberă şi este medicamentul de elecţie în zigomicoze. Amfotericina B înglobată
în lipozomi, singură sau în asociere cu antifungice mai noi precum
echinocandinele, rămâne un tratament eficient, indicat (Georgios Petrikkos,
Grecia).
Societatea
Română de Studiu a Chimioterapicelor a organizat o sesiune orală referitoare la
efectele colaterale ale medicaţiei antiinfecţioase (moderatori: prof. dr. Mihai
Nechifor, Iaşi, şi prof. dr. Milan Cizman, Ljubljana). În cadrul sesiunii, a
fost abordată problema monitorizării efectelor adverse ale medicaţiei
antibacteriene (prof. dr. Mihai Nechifor). Au fost prezentate date originale
asupra efectelor adverse ale interferonului în terapia hepatitei virale C,
studiu efectuat la Institutul Naţional de Boli Infecţioase „Prof. dr. Matei Balş“
Bucureşti şi prezentat de dr. Ioana Diana Olaru. Profesorul Milan Cizman a
prezentat o lucrare amplă şi foarte interesantă referitoare la evoluţia
rezistenţei bacteriene la antibiotice în condiţiile în care pentru unele
antibiotice consumul a scăzut şi în Slovenia, iar pentru altele a crescut. De
fapt, nu numai în Slovenia, dar şi în alte ţări (Suedia) a scăzut consumul de
antibiotice în ultimii ani. Aceasta reflectă nu lipsa de bani pentru
aprovizionarea cu medicamente, ci o utilizare mai judicioasă a acestui tip de
substanţe de către marea masă a medicilor practicieni. Un colectiv condus de
conf. dr. Victoria Aramă a realizat un studiu clinic concludent asupra rezistenţei
la insulină la pacienţi ce au primit tratament cu antiretrovirale. Datele
culese au arătat o creştere semnificativă a glicemiei şi a rezistenţei la
insulină la 69% din bărbaţii şi 58% din femeile ce au primit această terapie.
Considerăm că tulburările metabolismului glucolipidic trebuie monitorizate
permanent la bolnavii ce primesc terapie antiretrovirală.
Următoarea
reuniune SEEC va avea loc anul viitor, la Dubrovnik (Croaţia) şi la aceasta şi-au
anunţat deja participarea numeroşi cercetători nu numai din ţările sud-est
europene şi mediteraneene, dar şi din alte regiuni ale lumii. Societatea Română
de Studiu al Chimioterapicelor, implicată în organizare, va conduce o secţiune
a congresului.
Preocupările
comunităţii ştiinţifice internaţionale pentru problematica chimioterapiei
antiinfecţioase sunt tot mai accentuate şi este necesar ca un număr cât mai mare
de colective din ţara noastră să fie implicate în cercetarea clinică şi
experimentală din acest domeniu.