– De la prima ediţie, medicii rezidenţi au
impresionat prin seriozitatea şi maturitatea cu care au ales cazurile clinice
considerate de interes pentru prezentarea în cadrul acestei manifestări. S-au
dovedit motivaţi şi cu o bună bază informaţională ştiinţifică, fiecare
corespunzător anului de pregătire. Poate mai important este că au reuşit să
transmită implicarea lor umană în abordarea şi rezolvarea cazului clinic,
dovedind astfel pasiune pentru meseria aleasă. Complexitatea cazurilor clinice
prezentate şi calitatea consideraţiilor teoretice inerente acestora tind să
crească de la o ediţie la alta; mulţi medici rezidenţi au deja experienţa
stagiilor în străinătate, ceea ce a contribuit la extinderea experienţei lor
clinice, reflectată în practica cotidiană actuală.
– Printre cursurile intensive le-am remarcat
pe cele dedicate hepatitelor cronice şi patologiei pancreasului. Pe ce s-au
axat discuţiile?
– Hepatitele cronice se constituie într-un
capitol de patologie cu totul special, permanent în dezbatere şi actualitate.
Aceasta în primul rând prin prevalenţa crescută a infecţiei cronice cu
virusurile hepatitice B şi C, dar şi
prin potenţialul evolutiv nefast, uneori stadii avansate de boală, inclusiv
complicaţii ale acesteia, fiind decelate întâmplător, la un pacient până atunci
asimptomatic. Sunt argumente pentru eforturile susţinute, în permanentă desfăşurare,
de a găsi şi aplica protocolul terapeutic ideal. Arsenalul terapeutic al
hepatitelor cronice virale câştigă, de la an la an, noi medicamente; agentul
terapeutic optim se doreşte uşor de
administrat, fără efecte adverse şi cu rată maximă de răspuns. Această
preocupare şi-a găsit răsunet în cadrul cursului dedicat hepatitelor cronice,
fiind prezentate cele mai noi studii şi cele mai recente scheme terapeutice.
Totodată, s-a dorit reactualizarea informaţiilor legate de un capitol mai puţin
dezbătut, dar nu mai puţin important în practică: manifestările extrahepatice
ale hepatitelor cronice virale B şi C. Ne-au fost alături, în cadrul cursului,
colegi din specialităţi diferite, dar cu care lucrăm pe un teren comun, în
cazul pacienţilor cu hepatite cronice. De exemplu, medicul dermatolog a oferit
o prezentare competentă şi actualizată, referitoare la efectele adverse ale
noilor agenţi antivirali, iar medicul specialist de medicină internă a punctat
corelaţiile între patologia hepatică cronică şi ateroscleroză. Patologia
pancreasului a fost dezbătută interdisciplinar: pe lângă intervenţiile specialiştilor
gastroenterologi, şi-au expus punctul de vedere specialiştii în oncologie
medicală, privind terapia sistemică în cazul cancerului de pancreas şi cei în
chirurgie oncologică, pe tema abordării chirurgicale a tumorilor endocrine
pancreatice şi a adenocarcinomului pancreatic cefalic.
– S-a discutat şi despre bolile inflamatorii
intestinale. Care sunt caracteristicile acestora şi cum pot fi tratate?
– Bolile inflamatorii intestinale, a căror
denumire completă include şi atributul „idiopatice“, afectează în special
adultul tânăr. Fiind boli cronice, pot afecta semnificativ calitatea vieţii şi
pot fi grevate de multiple complicaţii. Deşi clasic incidenţa este mai crescută
în zona Europei de Nord, în ultimii ani asistăm la o creştere a proporţiei
cazurilor noi în România. Evoluţia cunoaşterii şi-a pus amprenta şi în acest
capitol de patologie: există soluţii pentru tratarea eficientă a acestor boli,
cu obţinerea remisiunii pe o perioadă cât mai îndelungată. Pe principiul step-up, al întrebuinţării unui alt
medicament mai puternic decât precedentul în cazul lipsei de răspuns, la ora
actuală pilonul terapeutic „vedetă“ îl constituie terapia biologică, adică
utilizarea unui agent antiinflamator cu ţintă directă pe unul din mediatorii
care provoacă şi întreţin inflamaţia din substratul acestor boli.
– Evenimentul s-a bucurat şi de participare
internaţională. Cum se prezintă gastroenterologia românească în context
european?
– Într-adevăr, i-am avut ca invitaţi pe
profesorii Philippe Rougier, de la departamentul de gastroenterologie şi
oncologie digestivă al Spitalului European Georges Pompidou din Paris, John
Karagiannis, de la departamentul de gastroenterologie din cadrul spitalului Konstantopoulio, Atena, şi Ulf Neumann, de la Departamentul de Chirurgie
Generală, Viscerală şi Transplant a Clinicii Universitare Aachen. Medicina
românească se aliniază, în ceea ce priveşte protocoalele de practică medicală, cu standardele din străinătate.
Recomandările Societăţii Europene de Oncologie Digestivă din ghidurile de
diagnostic şi supraveghere a patologiei oncologice sunt adoptate şi în ţara
noastră. Calitatea profesională a medicilor români este apreciată în străinătate,
iar valoarea multor lucrări ştiinţifice ale medicilor sau cercetătorilor români
a fost recunoscută prin apariţia în publicaţii internaţionale de prestigiu.
Sunt motive reale de mândrie dar şi de optimism, de care avem nevoie într-adevăr
în situaţia actuală, când practica medicală din România se împiedică de anumite
constrângeri şi neajunsuri.
– Care ar fi concluziile manifestării?
– Şcoala de vară, care a cuprins pe
parcursul celor patru zile cursuri intensive, simpozioane şi conferinţe, a reuşit
să puncteze certitudinile şi să sugereze temele de viitor din domeniul
gastroenterologiei, hepatologiei şi oncologiei digestive. S-a remarcat, prin
valoarea concluziilor, şi simpozionul dedicat cancerului hepatocelular. Desfăşurat
sub egida principiului win-win,
acesta a inclus puncte de vedere proprii fiecărei specialităţi implicate în
abordarea acestei patologii (gastroenterologie, oncologie, chirurgie),
reunindu-le într-o pledoarie pentru abordarea multidisciplinară.