În
prezent, nimeni nu poate nega faptul că radioterapia este o modalitate de
tratament cu o abordare transdisciplinară, motiv pentru care conferințele de
succes în acest domeniu trebuie să acopere toate ramurile de cercetare care
contribuie la dezvoltarea terapiilor cu radiație. O astfel de conferință este
ICTR (International Conference on Translational Research in Radiation
Oncology), care a debutat în anul 2000, la Lugano, urmând ca, datorită
succesului obținut și numărului tot mai mare de participanți, să se transfere
la Geneva și să combine elementele de radiobiologie și clinică pe care s-a axat
la început, cu inputul fizicii medicale, devenind astfel ICTR-PHE (PHE – Physics
for Health in Europe). După cum a subliniat și Jacques Bernier, unul dintre
organizatorii principali ai acestei conferințe, menirea ICTR-PHE este de a crea
legături între toate disciplinele implicate în cercetarea translațională pentru
a accelera dezvoltarea biofizicii medicale și de a îmbunătăți calitatea
transferului în practica clinică.
Conferința
din acest an a dovedit faptul că tehnologia folosită în radioterapie a ajuns
aproape de vârf (aici mă refer la acceleratoarele liniare), iar domeniile care
trebuie să-și demonstreze adevăratul potențial sunt terapiile cu ioni grei,
imagistica moleculară, terapiile țintite, imunoterapia, genomica și proteomica.
Toate aceste domenii vin în ajutorul tratamentului personalizat, care este țelul
suprem al oncologiei.
Rezultatele
superioare obținute cu ajutorul terapiei cu hadroni (incluzând aici, pe lângă
protonterapie, și carbonterapia) în comparație cu terapia fotonică nu mai sunt
o noutate în lumea medicală. Prin urmare, nici numeroasele prezentări pe tema hadronterapiei
nu s-au axat pe aspectul clinic, ci mai degrabă pe cel dozimetric și
radiobiologic. Discuțiile au abordat problema valorii parametrului RBE (al
eficacității radiobiologice) a protonilor, parametru care joacă un rol crucial
în planificarea tratamentului. Valoarea de 1,1 este deocamdată cea acceptată de
lumea științifică și folosită în softurile dozimetrice.
Un
domeniu relativ nou în oncologie și dezbătut în cadrul conferinței este
teranostica. Teranostica se referă la testarea cu ajutorul biomarkerilor
specifici a răspunsului pacientului la un anumit tratament. Aceasta, combinată
cu imagistica moleculară, vine în sprijinul evaluării profilului pacientului
pentru aplicarea personalizată a tratamentului și evaluarea răspunsului la
tratamentul chimio-radioterapic. S-au prezentat posibile noi radiofarmaceutice
pentru imagistica și radioterapia moleculară, cum ar fi candidatul pentru
tratamentul cancerului de prostată Ga-68 / Lu-177-PSMA.
În
ceea ce privește radiobiologia, cele mai dezbătute tematici au fost hipoxia
tumorală, radiorezistența și depășirea problemei cauzate de angiogeneza
tumorală. Cu toate că toate aceste aspecte cauzatoare de recurență și răspuns
locoregional suboptimal sunt cunoscute de decenii, în prezent se caută noi căi
de a manipula răspunsul celulei în micromediul tumoral. Problemele cu care ne
confruntăm în vederea evaluării hipoxiei sunt dinamica acesteia (hipoxia
acută), dificultatea determinării concentrației de oxigen în tumoră, variația
fracției hipoxice de-a lungul tratamentului și ajustarea ca atare a fracționării/administrării
de citostatice pe parcursul tratamentului. Aici vine în ajutor imagistica PET
utilizând radioizotopi specifici hipoxiei, a căror concentrație în tumoră,
proporțională cu valoarea SUVmax, se corelează cu nivelul hipoxiei. Se
preconizează o schimbare în abordarea problemei angiogenezei, de la agenții
antiangiogenici la agenții de distrugere vasculară (vascular disrupting
agents).
Modularea
radiorezistenței tumorale cu ajutorul unor agenți ce au ca țintă membrana
celulară este un nou trend de cercetare cu rezultate promițătoare. Ideea
acestei abordări se bazează pe rolul jucat de membrana celulară în interacțiunea
receptor-ligand, precum și în asimilarea citostaticelor.
Studiile
clinice noi se axează pe o cât mai bună stratificare a pacienților. Astfel,
studiile clinice care vizează tumorile ORL au în vedere stratificarea nu doar
în funcție de nivelul hipoxiei, ci și în funcție de prezența HPV, datorită
radiorezistenței semnificativ mai scăzute a tumorilor la pacienții testați
pozitiv 
pentru HPV. În cazul glioblastoamelor, lumea medicală caută să
înlocuiască tratamentul clasic (radioterapia combinată cu temozolomidă) cu noi
combinații terapeutice adaptate diferitelor subgrupe de pacienți în funcție de profilul
lor molecular, care să indice diferențele genetice și epigenetice.
Una
dintre problemele persistente în tratamentul cu radiație este aceea a mobilității
organelor în timpul iradierii (plămân, sân, prostată). Gatingul respirator sau
balonul rectal sunt soluții în continuare în uz, dar noi tehnici sunt în
dezvoltare pentru a crește precizia tratamentului. Astfel, reducerea fracționării
radiației, administrarea ultrarapidă a dozei totale de radiație (FLASH) sau
supresia mișcării respiratorii similare cu apneea de somn au fost câteva
posibilități prezentate în cursul acestei conferințe.
Tematicile
amintite mai sus arată varietatea și interdisciplinaritatea secțiunilor
conferinței, precum și diversitatea profesiilor implicate în dezvoltarea și
implementarea acestor idei. Rezumatele lucrărilor prezentate se pot găsi
într-un supliment al revistei Societății europene de radioterapie și oncologie
(ESTRO) – Radiotherapy and Oncology.
Vecinătatea
cu CERN a fost o bună oportunitate pentru organizatori să includă în programul
conferinței prezentări privind viitoarele obiective de cercetare din cadrul
CERN care ar putea fi de interes medical. Conform declarației unuia dintre
reprezentanții CERN: „The knowledge of CERN should be used for medical
applications“. Mai exact, s-a propus investigarea radiobiologică a diferiților
ioni cu număr atomic mic (de la H la O) pentru a le găsi locul în terapia
cancerului, similar utilizării diferențiate a citostaticelor, dar cu efecte
secundare diminuate.
