În
ultimele decenii, imunologia a trecut prin modificări majore care au plasat-o
în fruntea specialităților medicale. Imunologia își asumă un rol principal în
asigurarea funcționalității fluenței din cadrul sistemului de îngrijiri
medicale. Asistăm la creșterea rolului specialistului în imunologie în cadrul
sistemului sanitar. Dezvoltarea calității asistenței medicale, implementarea
noilor tehnici, aparatura biomedicală informatizată, bilanțul costurilor sunt
doar câteva dintre multiplele probleme pe care trebuie să le rezolve medicina
de laborator. Specialistul este cel care caută surse de finanțare, completează
proiecte de cercetare sau este asaltat de furnizori de aparatură medicală
sofisticată. Concret, este nevoie de sprijin, de crearea condițiilor adecvate
și de resurse financiare suficiente pentru a alinia laboratoarele medicale
conform standardelor internaționale. Se înregistrează o creștere îngrijorătoare
a costului investigațiilor imunologice. Este necesară introducerea ghidurilor
de bună practică în laboratorul de imunologie (GLP) și a controlului extern al calității.
De
asemenea, trebuie menționate rezultatele cercetării medicale: scurtarea
timpului de stabilire a diagnosticului, reducerea timpului de spitalizare,
instituirea corectă a primului gest terapeutic, limitarea recidivelor și
recăderilor, scurtarea timpului de invaliditate temporară de muncă a
pacientului.
Societatea
de Imunologie din România (SIR), membru IUIS (International Union of
Immunological Societies) a organizat ediția cu numărul patruzeci și șapte a conferinței anuale de imunologie, cu
participare internațională. Manifestarea științifică a avut loc la Institutul
Național „Victor Babeș” București între 4 și 6 octombrie, sub atenta
supraveghere a prof. dr. Victor Cristea (președinte SIR) și dr. Cornel
Ursaciuc. Au avut loc conferințe plenare, cursuri practice (de hematologie,
vaccinuri, patologie tumorală posttransplant, accesul la medicina
personalizată), comunicări orale (imunologie fundamentală, imunologie clinică)
și prezentări de postere.
Adeziunea
intercelulară și rolul glicanilor
Moleculele
de adeziune celulară reprezintă glicoproteine situate pe suprafața celulelor,
fiind implicate în interacțiuni de tip celulă-celulă (adeziune intercelulară)
sau celulă-matrice (adeziune extracelulară) prin legarea de ligandul specific.
Prof. dr. Victor Cristea a arătat importanța acestor structuri celulare în
cadrul prezentării sale. De asemenea, acad. Octavian Popescu a prezentat
studiile efectuate care au stabilit o nouă paradigmă a rolului glicanilor din gliconectine
în autoasamblarea și discriminarea non-self implicate în procesul de adeziune
celulară.
Imunoterapia
alergen-specifică
Prof.
univ. dr. Carmen Bunu Panaitescu a evidențiat progresele înregistrate în
imunoterapia alergen-specifică. Mecanismele imune care stau la baza acesteia
constau în generarea de celule T reglatoare, devierea răspunsului imun alergic
de la limfocitele Th2 la Th1, trecerea de producția de IgE la IgG4, precum și
inhibarea răspunsurilor eozinofilelor, mastocitelor și bazofilelor din
țesuturile afectate. Imunoterapia alergen-specifică este singura metodă de
tratament care poate induce stoparea progresiei bolii și ameliorarea
simptomelor, aceste efecte persistând ani după întreruperea tratamentului.
Rolul
limfocitelor T dublu-negative
Dilema
funcțională a limfocitelor T dublu-negative a fost tema abordată de dr. Cornel
Ursaciuc. Medicul a subliniat că limfocitele T dublu-negative (T-DN) reprezintă
o subpopulație normală a limfocitelor T, prezentă în proporție de până la 10%
în sângele periferic. Cercetările care testează implicarea T-DN în răspunsul
imun antiinfecțios, dar și imunoreglare, patologia transplantului și răspunsul
imun antitumoral sunt din ce în ce mai avansate.
Celulele
limfoide înnăscute
Prof.
dr. Petru Cianga a evidențiat că celulele NK (natural killer) implicate în
distrugerea celulelor tumorale și a celulelor infectate cu virusuri sunt
prezente atât în țesuturi, cât și în circulație. Existența unor celule denumite
„innate lymphoid cells” (ILC) ce derivă din același precursor limfoid nu
prezintă receptori pentru antigene. În schimb, acestea prezintă un fenotip
similar cu cel al celulelor NK și populează diverse țesuturi. Prezintă anumite
similitudini structurale cu limfocitele T CD4+. ILC sunt capabile să inițieze
răspunsuri imune. Acționează în cadrul imunității înnăscute ca celule efector.
Se cunosc trei subpopulații de ILC. Elucidarea biologiei ILC va conferi o bază
pentru dezvoltarea de noi agenți terapeutici.
Genomul
și răspunsul imun
Despre hibridizarea comparativă de tip ARRAY
pentru analiza genomică din melanomul cutanat a vorbit prof. dr. Monica Neagu.
A fost subliniat faptul că melanomul cutanat este caracterizat de mortalitate
crescută, iar România prezintă cea mai ridicată rată a mortalității în special
la grupa de vârstă 45–55 de ani. Studiul profilului genomic al ariilor
regresate comparativ cu cele neregresate pentru identificarea variațiilor
numărului de copii din aceste arii au demonstrat că anumite elemente genomice
sunt în strânsă corelație cu sistemul imun.
Boala
minimă reziduală în hemopatii
„Implicațiile
clinice ale bolii minime reziduale în hemopatii” a fost prezentarea susținută
de conf. dr. Horia Bumbea. În cadrul acestei prezentări s-a punctat faptul că
răspunsul la tratament în hemopatiile maligne a fost evaluat în trecut prin
analiza criteriilor de remisiune completă. Pe măsură ce terapiile noi au
îmbunătățit răspunsul terapeutic, a apărut conceptul de răspuns profund, care
este analizat prin tehnici de înaltă performanță, imunofenotipice sau de
genetică moleculară. Analiza bolii minime reziduale a devenit parte a
protocolului terapeutic în leucemia acută limfoblastică și în prezent se
implementează în stratificarea prognostică în leucemia acută mieloblastică.
Leucemia limfocitară cronică a beneficiat de o îmbunătățire continuă a
posibilităților terapeutice în ultimii ani. Tratamentele de ultimă generație au
condus la obținerea unor remisiuni clinice complete. În mielomul multiplu
analiza bolii minime reziduale este inclusă în criteriile de evaluare a
răspunsului la tratament. Semnificația nivelului bolii minime reziduale este
extrem de importantă, datele din ultimele studii clinice au arătat că acesta
este un predictor independent al supraviețuirii. Optimizarea analizei bolii
minime reziduale prin citometrie în flux a condus la introducerea acestei
practici în laboratoarele de citometrie.
Un
alt subiect interesant, „Importanța morfologiei și citochimiei în diagnosticul
leucemiilor acute mieloblastice” a fost abordat de dr. Cristina Enache. Medicul
a arătat că evaluarea morfologică a pacienților suspectați de leucemie începe
cu examinarea frotiului de sânge periferic, a aspiratului de măduvă osoasă sau
cu efectuarea biopsiei. Morfologia este utilă în diagnosticul diferențial al
leucemiilor acute de sindroamele mielodisplazice și în monitorizarea
răspunsului la terapie. Un criteriu important îl reprezintă stabilirea
apartenenței de linie a blaștilor folosind și colorații citochimice.
Prezentarea
„Diagnosticul genetic al leucemiilor acute – de la cariotip la cartografierea
de nouă generație” a dr. Aurora Arghir a arătat că investigațiile genetice în
hemato-oncologie au creat premisele dezvoltării terapiilor țintite. Gama
actuală de investigații în hemato-oncologie cuprinde tehnologii de înaltă
rezoluție, de tip microarray și secvențiere de nouă generație, ce permit
caracterizarea moleculară a întregului genom, ce contribuie la aplicarea mai
eficientă a strategiilor terapeutice actuale cu rezultate mai bune.
Imunologie
fundamentală, sistemul glimfatic și izolarea exozomilor
Dr.
Inimioara Mihaela Cojocaru a adus în vedere în cadrul prezentării sale
„Sistemul glimfatic cerebral sau vasele limfatice cerebrale noi drenează
concepțiile vechi” că recent a fost descoperită prezența unui drenaj imunologic
de la nivelul creierului spre ganglionii limfatici cervicali. Calea
„glimfatică” este mediată de astrocite. Sistemul glimfatic pare să joace un rol
important în patogenia unor afecțiuni neuroimunologice și neurodegenerative.
„Metode
valoroase de izolare și caracterizare a exozomilor” au fost prezentate de dr.
Gabriela Elena Androsiac. Exozomii sunt vezicule membranare de origine
endozomală și sunt secretate de diferite tipuri celulare (celule de T, B,
dendritice, neuronale, endoteliale sau trombocite). Recent s-a demonstrat rolul
în comunicarea intercelulară, utilizarea în diagnosticul și terapia cancerului.
Citometria în flux este una din tehnicile utilizate pentru studierea
proteinelor de suprafață specifice diferitelor tipuri celulare sau markerilor
activatori de pe suprafața exozomilor.
Fibroza
pulmonară idiopatică este o manifestare obișnuită la pacienții care prezintă o
scurtare accentuată a telomerilor. Acesta reprezintă o indicație pentru
transplantul pulmonar. Citomegalovirusul este un agent patogen oportunist la
pacienții cu transplant pulmonar. În studiul efectuat sub coordonarea prof. dr.
Iulia Popescu (Universitatea de Medicină din Pittsburg, SUA) s-a demonstrat că
scurtarea accentuată a telomerilor poate fi un marker cu valoare în predicția
imunodeficienței celulelor T afectate de citomegalovirus, impunându-se
investigația pentru această infecție virală la pacienții cu transplant
pulmonar.
Noul
antigen hibrid S/preS1 mai eficient
Virusul hepatic B (VHB) afectează 6% din
populația lumii. Tratamentele anti-VHB actuale nu sunt curative, prevenția prin
vaccinare rămânând cea mai eficientă strategie pentru controlul infecției. „Un
nou antigen hibrid S/preS1, derivat de la proteinele de anvelopă ale virusului
hepatitic B, obținut din plante și celule animate, induce un răspuns umoral și
celular mai eficient decât proteina S, componenta principală a vaccinului
standard”, spune dr. Norica Nichita.
Cancerul
de vezică urinară prezintă anumite caracteristici fenotipice și genotipice.
Micro-ARN-uri oncogene sau supresoare sunt asociate cu procesul de
carcinogeneză. Expresia anumitor micro-ARN-uri este importantă pentru a stabili
gradul de invazivitate. Rolul microARN-urilor în diagnosticul și prognosticul
tumorilor vezicale posttransplant renal a fost evidențiat de dr. Maria Mirela
Iacob.
Modificări
genetice şi apariţia cancerului
Inactivarea genelor reparatorii ale ADN-ului
este implicată în apariția cancerului. Studiile expresiei genice a hepsinei și
telomerazei au demonstrat creșterea în neoplasmul de prostată și scăderea
expresiei în hiperplazia benignă de prostată. Despre acestea a vorbit dr.
Adriana Oprea. Analiza și interpretarea unui biomarker epigenetic este
importantă pentru predicția eficienței chimioterapiei cu agenți alchilanți în
cadrul cancerelor.
Boala
Alzheimer şi neuroinflamaţia cronică lezională
Prof.
dr. Antonio Cuadrado (Universitatea Autonomă din Madrid, Spania) a prezentat
rezultatele studiului privind implicarea factorului de transcripție NRF2 prin
care inflamația benefică se modifică în neuroinflamație cronică lezională în
boala Alzheimer. Studiul propune noi strategii terapeutice în boala Alzheimer.
Sindromul
antisintetază şi fibroza pulmonară interstiţială
„Actualități
în sindromul antisintetază” au fost prezentate de conf. dr. Manole Cojocaru.
Sindromul antisintetazic reprezintă o tulburare autoimună de două-trei ori mai
frecventă la femei, asociată cu afectarea pulmonară interstițială (cea mai
importantă trăsătură), dermatomiozită sau polimiozită. Cauza nu este însă
cunoscută. Progresele în imunologie au aprofundat caracteristicile cunoscute și
în prezent este posibilă clasificarea sindromului antisintetazic prin prisma
prezenței autoanticorpilor specifici miozitei. Markerul principal al
sindromului este prezența autoanticorpilor în ser față de aminoacil-tARN
sintetaza (anti-ARS implicat în sinteza proteinelor). Anticorpii anti-Jo-1 sunt
cei mai frecvenți anticorpi antisintetază (la 20–30% din pacienții cu
polimiozită/dermatomiozită).
Inflamaţia
fibrelor musculare şi NF-kB
Există
o corelație între MHC I și NF-kB în miozite și distrofii musculare. Dr. Emilia
Manole a menționat că NF-kB este placa turnantă între componenta imună și
neimună în procesul de afectare a fibrei musculare. Studiile recente au arătat
că o supraexprimare a CMH-I induce activarea NF-kB care ar putea constitui o
potențială țintă terapeutică în miopatiile cu componentă inflamatorie.
Imunodeficienţe
celulare
Imunofenotiparea
limfocitară extinsă poate fi o metodă de completare a imunodiagnosticului
celular în infecții recurente la copii fără imunodeficiență primară. Dr. Cornel
Ursaciuc a subliniat că populațiile și subpopulațiile limfocitare sunt
determinate curent prin imunofenotipare limfocitară standard (ILS), care
evaluează limfocitele T-CD3+, T-CD4+, T-CD8+, B, NK. ILS este suficientă pentru
diagnosticul imunodeficiențelor celulare primare (IDP), dar poate fi
neconcludentă în ceea ce privește infecțiile recurente (IR) neasociate IDP. În
aceste situații este necesară o extindere a panelului celular investigat cu
categorii de limfocite ce pot avea impact în patogenia IR, determinate prin
imunofenotipare limfocitară extinsă (ILE).
Medicina
personalizată, prioritară
Medicina
de precizie și tratamentul personalizat reprezintă obiectivele Federației
academiilor europene de medicină. Prof. dr. Ștefan N. Constantinescu
(Universitatea Catolică Louvain, Belgia) a arătat că progresele în terapia
țintită și imunoterapia cancerului necesită regândirea practicilor europene de
rambursare a costurilor pentru testele de identificare a mutațiilor. Federația
academiilor europene de medicină (FEAM) consideră medicina personalizată o
prioritate.
În
cadrul adunării generale a SIR s-au decernat premii pentru cele mai bune
lucrări: premiul „Ioan Moraru” pentru imunologie fundamentală, premiul „Grigore
Ghyka” pentru imunologie aplicată sau clinică, premiul „Carmen Stroilă”,
premiul „Andrei Olinescu” pentru prezentările de tip poster.
