Recent,
la Cluj-Napoca, a avut loc al XI-lea Multicolocviu European de
Parazitologie – EMOP XI,
organizat sub patronajul Federaţiei Europene de Parazitologie, având ca idee de
bază „paraziţii într-o lume în schimbare“. Au participat cu lucrări orale şi
postere medici umani, medici veterinari şi biologi din institute de învăţământ şi
de cercetare, din spitale şi clinici, laboratoare de diagnostic, atât din România,
cât şi din străinătate – practic, de pe toate continentele. Numărul participanţilor
a depăşit 750 de specialişti.
În
deschiderea congresului, prof. dr. Santiago Mas-Coma (Valencia), preşedintele
Federaţiei Europene de Parazitologie, a subliniat importanţa ştiinţifică şi
practică a parazitologiei, în condiţiile socioeconomice actuale, mereu în
schimbare. De asemenea, a luat cuvântul şi prof. dr. Doru Pamfil, rectorul Universităţii
de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca.
Cele
peste 500 de comunicări ştiinţifice au cuprins o gamă largă de subiecte, specifice
parazitologiei umane şi celei veterinare, precum şi un număr însemnat de
parazito-zoonoze, care interesează ambele profesiuni.
Unele
lucrări au abordat ideea că modificările socioeconomice produse pe plan
mondial, alături de încălzirea globală, contribuie la înmulţirea şi răspândirea
bolilor parazitare. În acest context, un exemplu relevant îl constituie înmulţirea
şi agresiunea căpuşelor, fenomen urmărit de cercetători, cu deosebire în
Europa. Aceşti acarieni hematofagi, din familia Ixodidae, transmit prin înţepare, la om şi la animale, boli
virotice, bacteriene şi parazitare, depistabile în prezent prin tehnici moderne
de diagnostic (biomoleculare, PCR, genomice). Astfel, pot fi urmărite epidemiologia,
emergenţa şi re-emergenţa bolilor produse de acestea, cum sunt rickettsiozele şi,
mai recent, unele borrelioze.
Studii
efectuate în Franţa (Socolovschi C.) arată o extindere a rickettsiozelor (Rickettsia spp.) în Europa, în paralel
cu răspândirea căpuşelor Rhipicephalus
sanguineus, R. turanicus, Ixodes ricinus ş.a.). În Slovacia, au fost
identificate Rickettsia slovaca şi R. raulti, transmise de căpuşe din genulDermacentor. Cuber P. şi colab. au
depistat frecvent, în Polonia (Silezia), căpuşa Ixodes ricinus, în care s-a izolat Borrelia burgdorferi, alături de Anaplasma sp., Babesia sp., autorii luând în considerare riscul
transmiterii acestor agenţi patogeni la populaţia din zona respectivă. De
asemenea, Kalmár Z. şi colab. (România), examinând câteva sute de căpuşe din
judeţele Mureş, Braşov, Bacău şi Bihor, găsesc complexul Borrelia burgdorferi, B. afzelii şi B. garinii. Investigaţii efectuate în Croaţia, în jurul lacului
Plitvice şi coasta Adriatică (zone turistice), au înregistrat cinci specii de căpuşe:Ixodes ricinus, Dermacentor reticulatus,
D. marginatus, Haemaphysalis punctata şi Rhipicephallus sanguineus (Stanko
M. şi colab.).
Într-un
experiment privind diagnosticul clinic al borreliozei (oct. 2010 – nov. 2011),
la 627 de probe de sânge recoltate de la persoane suspecte a fi infectate, au
fost găsite pozitive 53: 24 de femei şi 29 de bărbaţi, cu vârste între 7 şi 57
de ani. Cazurile au fost confirmate şi clinic, prin edeme, cefalee, astenie,
lipsa memoriei, anxietate şi depresie, tulburări senzitive şi dureri
articulare (Mihăilescu P. şi colab.).
Altă
parazitoză, echinococoza (hidatidoza, chistul hidatic), cunoscută încă din
antichitate, continuă să producă numeroase îmbolnăviri, adesea cu sfârşit letal
la om şi cu mari pagube economice în producţia animală de carne şi lapte. În
cadrul congresului, au fost prezentate peste 30 de lucrări cu acest subiect,
din care o treime aparţin cercetătorilor din România. Datele oficiale,
centralizate European Food Safety Authority, arată o creştere a numărului de
gazde intermediare (ierbivore). De notat că, în ultimii ani, au fost înregistrate
cazuri de echinococoză la copii (del Mar Siles Lucas M., Spania). Într-o
cercetare complexă, clinică, epidemiologică şi de diagnostic în echinococoză,
efectuată în perioada 2004–2006, la UMF „Iuliu Haţieganu“ Cluj-Napoca, pe 60 de
cazuri, se arată că 46,5% din pacienţi au fost copii cu vârste între 7 şi 14
ani, fapt considerat alarmant (Junie L. M. şi colab.).
Un
număr important de subiecte s-au referit la: malarie, toxoplasmoză, giardioză,
leishmanioză, criptosporidioză, helmintoze, acarieni, insecte, precum şi la
biodiversitate, imunitate (prin vaccinare), clima în schimbare cu influenţă
asupra ecologiei paraziţilor, diagnostic (prin cercetări de nanologie, genetică,
ecoparazitologie şi crioparazitologie), strategii pentru prevenirea şi
combaterea parazitozelor, cu accent pe educaţia populaţiei etc.
Cu
privire la educaţie, în perioada următoare se va organiza o expoziţie permanentă
de parazitologie, în colaborare cu Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore
Antipa“ din Bucureşti, având în acest scop sprijinul conducerii muzeului –
prof. dr. Dumitru Murariu.
