Acasă » Evenimente » Diverse
Abordarea clinico-socială a vârstnicului
Dr. Constantin BOGDAN
miercuri, 14 noiembrie 2012
La doar câteva săptămâni de la prima
conferinţă de geriatrie şi gerontologie desfăşurată la Chişinău, a venit rândul
geriatrilor români să-şi organizeze a 37-a conferinţă naţională, ambele
manifestări ştiinţifice fiind circumscrise Anului longevităţii active şi al
solidarităţii între generaţii, aşa cum a fost declarat 2012 de Uniunea Europeană.
Conferinţa de la Bucureşti s-a înscris şi în alt cadru, de aniversare a 60 de
ani de geriatrie şi gerontologie în ţara noastră. Au participat specialişti în
geriatrie, cadre universitare din principalele centre din ţară, cercetători,
dar şi medici de alte specialităţi – neurologi, internişti, cardiologi,
chirurgi, psihiatri, medici de familie, medici de laborator, cărora li s-au adăugat
farmacişti, sociologi, asistenţi medicali. Au fost prezenţi şi specialişti de
peste hotare (Republica Moldova, Olanda, Israel), dar şi cercetători de origine
română stabiliţi în străinătate.
Structura reuniunii a inclus opt sesiuni
plenare şi şase secţiuni tematice, dintre care le menţionăm pe cele susţinute
de Asociaţia Tinerilor Medici Geriatri şi de asistenţii medicali, devenite o
tradiţie. De altfel, nursingul geriatric este o componentă specifică
obligatorie a actului medical geriatric, fără de care este greu de conceput o
asistenţă eficace şi de calitate.
Dacă
ar fi de scos în evidenţă o caracteristică a actualei conferinţe, aceasta ar
fi, în opinia autorului acestor consemnări, participant activ la toate conferinţele
organizate de Institutul Naţional de Gerontologie şi Geriatrie „Ana Aslan“
Bucureşti şi de Societatea Română de Geriatrie şi Gerontologie: deschiderea
multidisciplinară largă, participanţii reprezentând numeroase specialităţi şi
o diversitate de instituţii, cu lucrări de natură interdisciplinară; paleta
comunicărilor şi, consecutiv, a dezbaterilor a fost de o varietate corespunzătoare
şi cu beneficii informative şi formative pentru toţi participanţii. Dacă, în
urmă cu mai mulţi ani, programul era dominat de teme clinico-farmacologice, de
subiecte de cercetare fundamentală centrate pe farmacologia medicamentului
original, creat şi experimentat în institut (cunoscutul Gerovital), de data
aceasta s-au operat noi deschideri, mai largi, potrivit achiziţiilor moderne în
geriatrie şi gerontologie, în ştiinţele longevităţii, în neuroştiinţe. O altă
remarcă, din perspectiva medicului geriatru şi gerontolog, dar şi din cea a
sociologului şi a asistentului social (asistenţa socială, reamintesc, este
sociologie aplicată) este modul în care a fost integrată, în multe expuneri,
asistenţa socială, complementară asistenţei medicale.
Dincolo de subiectele cu tematică socială
(Moti Bari – Israel, Wim van den Heuvel – Olanda), mulţi comunicatori
clinicieni au împletit datele clinice şi farmacologice cu aspectele sociale,
investigative, etiologice şi favorizante din domeniul asistenţei sociale.
Problematica socială a îmbătrânirii a fost, de la începuturile geriatriei
româneşti, o preocupare constantă, când, odată cu înfiinţarea Institutului,
structura sa a inclus secţia socială alături de cea clinică şi de cea
experimentală. Pare un câştig integrarea sa cu domeniul clinic, de care adesea
este inseparabilă, fiindcă, în trecut, nu rareori, cercetătorii din domeniul
social îşi organizau propria sesiune, oarecum separaţi de cei din clinică.
Clinicianul de astăzi, dincolo de diagnostic, investigaţii, terapie
medicamentoasă, pune şi un diagnostic social, evaluează etiologia şi riscurile
sociale şi include în planul terapeutic şi măsuri sociale, ceea ce va face ca
tratamentul propriu-zis, recuperarea, calitatea vieţii să fie mai eficient obţinute.
