Sindromul burnout este întâlnit și în kinetoterapie, în aceeași
măsură ca în celelalte ramuri ale medicinii. Majoritatea kinetoterapeuților au
trecut prin acest sindrom cel puțin o dată în activitatea lor, lovindu-se de
stări de epuizare atât fizică, cât și psihică și emoțională, cauzate de un
stres prelungit. Cei afectați de sindromul burnout sunt în general persoane
care tind să își sacrifice timpul și energia pentru cei din jurul lor.
Kinetoterapeuții se încadrează perfect în această descriere.
Stresul prelungit întâlnit în sindromul burnout se datorează în
general activității de la locul de muncă, reprezentând o consecință a
dezechilibrului dintre cerințe, resurse și gradul de satisfacție profesională.
Majoritatea colegilor mei care activează în acest domeniu spun că ritmul de lucru
este foarte intens. În plus, se dorește obținerea unor rezultate rapide și
eficiente cu resurse minime, iar din acest punct de vedere, nivelul de
satisfacție are foarte mult de suferit.
Specialiștii descriu trei dimensiuni ale sindromului burnout:
1. Epuizarea emoțională – kinetoterapeutul se simte permanent
obosit, epuizat, lipsit de energie. Activitatea din săptămâna care abia a
trecut l-a suprasolicitat și l-a lăsat fără resurse;
2. Detașarea – kinetoterapeutul devine pesimist. Nu mai este
stăpân pe forțele proprii, îl ajută pe pacient mai mult fizic, nu și psihic. Îi
oferă acestuia un program de kinetoterapie fără a discuta cu el. Atitudinea lui
pare indiferentă, fiind stăpânită de frustrare;
3. Scăderea performanței – este însoțită de scăderea încrederii
în propriile capacități și de frustrarea cauzată de nerecunoașterea meritelor.
Scade capacitatea de concentrare, spontaneitate și creativitate.
În cazul sindromului burnout, tratamentul constă în consiliere
psihoemoțională. Kinetoterapeutul trebuie să învețe să își păstreze un
echilibru și să păstreze o balanța egală între el și pacient. Este foarte
important pentru kinetoterapeut să știe să facă diferența între viața
profesională și cea personală. De asemenea, trebuie analizate și structurate foarte
bine prioritățile și activitățile, precum și speranțele și dorințele
profesionale. La locul de muncă se recomandă exprimarea nemulțumirilor și
sugestiilor de schimbare într-o manieră asertivă. Sunt benefice ieșirea din
rutină, diversificarea activității, căutarea de noi provocări. În anumite
situații, singura soluție poate fi o schimbare a locului de muncă sau a
domeniului de activitate.