Astmul bronșic afectează aproximativ 300 de
milioane de oameni și reprezintă una dintre cele mai frecvente boli cronice din
lume. Inflamarea căilor respiratorii se traduce clinic prin accese de dispnee,
tuse și wheezing. Astmul bronșic poate să apară la toate vârstele, dar
predomină la cele tinere. În jur de 50% din cazuri debutează până la vârsta de
10 ani, iar 30% debutează până la 40 de ani.
Factorii care duc la apariția acestei boli
sunt factori de mediu, dar și individuali. În ceea ce privește factorii de
mediu, sunt implicate alergii alimentare, substanțele nocive din mediu sau
fumatul. Cauzele naturale ce conduc la diagnosticarea unui pacient cu astm
bronșic țin de factorii genetici (copiii ai căror părinți sunt diagnosticați cu
astm bronșic sunt predispuși în proporție de 70% să dobândească această boală).
Un alt factor la fel de important este obezitatea sau sexul pacientului
(bărbații sunt mai predispuși).
În această afecțiune, pe lângă tratamentul
medicamentos, se recomandă și efectuarea de kinetoterapie respiratorie, cu
scopul de a îmbunătăți calitatea vieții pacientului care suferă de astm
bronșic. Structurarea programului de kinetoterapie trebuie foarte bine pusă la
punct din mai multe puncte de vedere, cum ar fi: sexul, vârsta și alte
diagnostice asociate astmului bronșic. Programul trebuie să conțină exerciții
de respirație indiferent că lucrăm trenul superior sau inferior al corpului.
Efectuarea exercițiilor aerobice ajută la creșterea capacității pulmonare și a
celei de efort. Efortul depus în efectuarea de exerciții terapeutice trebuie să
fie mic în primele sesiuni terapeutice, iar numărul de repetări nu trebuie să
fie foarte mare (de exemplu, sistemul 3 serii x 6–8 repetări).
Pe lângă aceste exerciții, programul de
kinetoterapie este bazat pe trei noțiuni fundamentale: posturarea pacientului,
reeducarea respiratorie și gimnastică corectoare. Specialistul în kinetoterapie
trebuie să aibă în vedere și educarea și informarea pacientului privind
efectuarea programelor de kinetoterapie în lipsa sa. Pe lângă pacient,
specialistul ar trebui să discute și cu familia pacientului, ținând cont că și
ei participă activ la îngrijirea acestuia. Kinetoterapia are rolul de a
îmbunătăți calitatea vieții pacientului diagnosticat cu astm bronșic și de a-i
oferi un grad de independență pe o perioadă cât mai lungă de timp.
