Fiecare
absolvent al unei facultăți de kinetoterapie își dorește să facă practică, dar
cei mai mulți evită să ajungă la oncopediatrie sau la oncologia pentru adulți.
Își aleg cu predilecție domenii ca ortopedia, traumatologia, neurologia etc. și
foarte puțini se axează pe oncologie. Într-adevăr, lucrul cu pacienții care
suferă de o boală incurabilă este foarte dificil, nu doar pentru
kinetoterapeut, ci și pentru celelalte cadre medicale.
Nu
există diferențe foarte mari, din punctul de vedere al programelor de
kinetoterapie care se efectuează, la pacienții diagnosticați cu o boală
oncologică. La pacienții cu cancer, programul de kinetoterapie se poate pune în
aplicare atât înainte, cât și după intervenția chirurgicală și, la fel, se
poate lucra cu pacientul înainte, în timpul și după ședințele de chimioterapie.
Scopul
programelor de kinetoterapie în oncologia adultului sau în cea pediatrică este
de recuperare sau reabilitarea funcțională: menținerea sau creșterea
mobilității articulare, menținerea sau creșterea forței musculare, menținerea
unui tonus articular și muscular pe o perioadă cât mai lungă de timp. Mai
exact, scopul este îmbunătățirea calității vieții pacientului, dar și a
familiei, prin oferirea de tratament non-farmacologic pentru diferite simptome.
Uneori, programul de kinetoterapie este folosit ca un „pansament” și ajută mult
pacientul, făcând echipă bună medicamentația, alimentația și psihoterapia pe
care pacientul le primește.
Se
pot, deci, vedea rezultate ale kinetoterapiei și în oncologia adultului sau în
cea pediatrică. Și aici există pacienți care au nevoie de ajutorul nostru, care
își pun speranțele (și) în noi, au încredere că noi și celelalte cadre medicale
îi putem ajuta. Există satisfacție profesională și pentru kinetoterapeutul care
activează în oncologie. Le recomand colegilor să nu evite să lucreze cu
pacienții care suferă de afecțiuni oncologice, dar, totodată, să fie foarte
atenți și să păstreze un echilibru în activitatea lor, pentru a nu avea
probleme din punct de vedere psihoemoțional. Nu este o muncă ușoară, ci una
dificilă, care te solicită atât fizic, cât și psihic.