Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  HITECH  »  Descoperiri

Patru ore de foc

Viața Medicală
Stud. Alexandra MIHAI luni, 5 decembrie 2016

    Numai mediciniștii știu cum e să te trezești înaintea deșteptătorului ca să ajungi la cardiologie la Fundeni, să treci prin filtrul memoriei mii de pagini, tonele de energizant sau cafea să nu lipsească de pe listă, iar produsele de patiserie să însemne prânzul din metrou în drum spre un al treilea curs. Toată munca din anii facultății culminează cu un examen dificil, dar care aduce o clipă de fericire nemărginită: rezidențiatul. Nota obținută poate să spună totul sau nimic despre candidat și cât s-a pregătit. Dar, dacă ratezi această probă, pregătește-te să fii un proaspăt șomer cu șase ani de facultate.

 

Vreau doar să dorm”

 

    Duminică, 20 noiembrie. Este ziua cea mare pentru cei peste 6.000 de mediciniști care au de susținut concursul. Au la dispoziție patru ore să demonstreze că merită să poarte mai departe halatul alb. Concursul se desfășoară în centrele universitare din București, Cluj-Napoca, Iași, Craiova, Târgu Mureș și Timișoara. 6.091 de candidați s-au înscris la concurs pentru cele 3.843 de locuri și posturi (3.381 de locuri și 462 de posturi) disponibile la nivel național. Aproape o treime dau examenul în Capitală.
    La sfârșit de săptămână, Bucureștiul e atipic de liniștit. Asta până când ajungi în zona Eroilor, unde e și Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”. Hărmălaie, presă, cameramani, taxiuri care vin și pleacă. Mai sunt zece minute până la ora 8, când porțile se vor deschide.. Până atunci, fiecare face ce poate să se descotorosească de emoții. Șansele sunt discutabile. „Eu dacă mă gândesc la examen, mai rău îmi fac.” „Vreau să scaap!” „Eu vreau doar să dorm. N-am mai dormit bine de trei luni.” Vântul care bate în toate direcțiile aduce și readuce teama și emoțiile concursului. „Mai bine că am venit. Altfel, m-aș fi gândit: băi, dacă luam?”

 

Caută să înțelegi

 

    Părerile în legătură cu perioada de pregătire diferă în rândul tinerilor. „Trebuie să înveți cu simț de răspundere pentru examenele din timpul facultății. Curara e anestezic și dacă o înveți în anul I și dacă o înveți după absolvire. De învățat m-am apucat în anul 6, n-am avut de ales. Cartea s-a scos abia prin ianuarie anul acesta. Am răsfoit, am citit, iar pe final am accelerat ritmul. Baza formată în timpul facultății m-a ajutat să nu pornesc de la zero”, îmi mărturisește o tânără care e însoțită de soț. Îmi atrage atenția și verigheta de pe deget. O întreb ce planuri are. „Cardiologie îmi doresc, chiar dacă a crescut durata rezidențiatului la șase ani. Nu am luat în calcul plecarea în afară. Am prieteni și familie aici.”
    Când te pregătești pentru acest examen realizezi, mai mult ca niciodată, că învățatul și gânditul nu sunt unul și același lucru. „Știu persoane care vor să se apuce de învățat din anul patru. Cred că logica face diferența, modul cum îți însușești și organizezi materia în cap. Caută să înțelegi”, spune un tânăr care își verifică ceasul la minut.
    „V-ați luat buletinele, da?”, „Ai grijă la adevărat și fals!”, se aud sfaturi binevoitoare, la doi pași distanță. Chipurile transmit nerăbdare, teamă, nesiguranță. „Dacă nu iau acum, la cât am învățat, va trebui să învăț de trei ori mai mult. Nu știu cum o să fac asta.” La polul opus, sunt cei care se încurajează pe sine și pe ceilalți. „Nu prea ai emoții, nu?”, „N-are rost să te panichezi, să te consumi fără folos.” Sunt unii care nici pe ultima sută de metri nu renunță la materialul de studiu, poate-poate mai e loc pentru o informație. Aproape de intrare, o fată trage cu jind dintr-o țigară, încercând, parcă, să elimine odată cu fumul, toate emoțiile și stresul. Buzele îi emit dezordonat niște cuvinte, pe care le înțeleg abia după ce arunc o privire pe foile din mâna ei: gastrectomia totală (adică scoaterea întregului stomac), contraindicații chirurgicale.
    La ora 9, n-a mai rămas picior de om străin în interiorul facultății de medicină. Echipa de la pază s-a asigurat că nu e nimeni care să perturbe desfășurarea fără incidente a examenului. În urma legitimării în fața șefului de sală cu buletinul/cartea de identitate sau pașaportul, candidații au putut intra în sala în care au fost repartizați. Sunt pe cont propriu de acum. Afară rămân cei veniți să le acorde sprijin moral. Familie, prieteni, cunoștințe așteptau cu sufletele la gură să îi felicite, să primească o veste bună. În ciuda frigului de afară, nici nu se gândesc să plece. „Stau aici până când termină, durează patru ore corectarea. Am și eu emoții, dar mă gândesc la ea. Trebuie să aștepte 94 de persoane înaintea ei până la rezultat și îmi trece”, îmi mărturisește o mămică.

 

Un loc e al meu sigur

 

    Deși par suficiente pentru 200 de întrebări, cele patru ore de foc par să zboare când te afli pe scaun, cu foaia de concurs în față. Corectura grilelor se va face în mod electronic prin scanare, în prezența autorului și a doi candidați din aceeași sală. Aceștia sunt nominalizați în procesul-verbal al sălii pe care, ulterior, semnează.
    „Momentul în care îți sunt scanate răspunsurile fix în față și știi că toate privirile sunt ațintite asupra ta, când simți un întreg amfiteatru că respiră la unison cu tine și inima bate atât de puternic încât ar vrea să-ți părăsească trupul. Te rogi și aștepți rezultatul. Ce poți să faci? Mi se tăiau picioarele și dintr-o dată am auzit un număr din trei cifre. Gata, s-a terminat!”, spune Violeta. Abia acum la final, emoțiile ei s-au transformat în bucurie. Nu știe încă ce specialitate să își aleagă, oscilează între ATI și ginecologie, dar „un loc e al meu sigur”. E puțin dezamăgită de felul în care au fost realizate unele capitole. Nici acum nu s-a renunțat la tabele, cifre și valori pe care nici medicii nu le țin minte. Vrea să profeseze în România, dar nu a exclus niciodată posibilitatea de a pleca în afară.
    Pe Carmen e suficient să o asculți cu câtă însuflețire vorbește despre medicină, să te convingă că atunci când crezi cu adevărat în visul tău, nu există „imposibil”. A luat o notă mare. Cele 818 puncte îi vor permite să își aleagă ce visează și nu „ce a mai rămas”. Vrea radiologie și imagistică medicală. Și Alina Cimpoieru a terminat medicină generală. Își dorește să poarte în buzunarul halatului parafa de ATI-ist. După cinci luni de învățat, acum se poate lăuda cu punctajul 830. „Exceptând pauza de o săptămână de la licență și câteva zile cu balul, cu absolvirea, de la 1 iulie până în noiembrie am învățat non-stop.”
    În cele câteva minute de pauză dintre dat gata grilele și corectură, candidații ieșiți în curtea facultății pentru o gură de aer și pentru o doză de optimism din partea susținătorilor își spun părerile în legătură cu nivelul de dificultate. Unora, întrebările le-au dat de furcă, altora li s-au părut accesibile. N-au prea mult timp la dispoziție pentru că trebuie să revină în sală, la corectarea grilelor. Cei mai mulți răsuflă ușurați chiar înainte să afle punctajul, ca atunci când te eliberezi de o mare grijă. Au trecut examenul maturității lor, dar nu trebuie să uite că examenul cu adevărat important de abia acum începe: cel din fața pacientului. Pe acesta îl vor susține în fiecare zi.

 

 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 de lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC