Newsflash

Noutăți în cercetare

de Dr. Aurel F. MARIN - feb. 22 2017
Noutăți în cercetare

Prematuritatea extremă și supraviețuirea


    Vorbim tot mai des despre progresele pe care le-a realizat medicina în ultimele decenii și despre cum diagnostice care erau cândva sentințe implacabile își găsesc acum rezolvare. Unul din domeniile în care schimbările produse s-au resimțit cel mai dramatic este, fără dubiu, medicina materno-fetală. De la o rată uriașă a mortalității infantile până la jumătatea secolului trecut, dublată frecvent și de mortalitate maternă, s-a ajuns – cel puțin în țările pe care le considerăm civilizate – ca numărul copiilor care mor în primul an de viață să scadă mult, până la mai puțin de cinci cazuri la o mie de nașteri, iar cazurile în care nașterea duce la decesul mamei sunt cu totul și cu totul excepționale. În România, deși cu greu, de-abia s-a reușit exprimarea ratei mortalității infantile printr-o singură cifră, dar suntem încă (foarte) departe de media europeană.
   În aceste condiții, este cu atât mai interesant cât de repede și cât de departe au progresat sisteme de sănătate de referință, excelent finanțate, precum cel american. Un studiu1 publicat joi (16 februarie) în New England Journal of Medicine și-a propus să măsoare tocmai acest progres, la unul din cele mai dificile capitole ale îngrijirilor perinatale: prematuritatea extremă. Mai exact, în unsprezece centre americane, au fost analizate toate cazurile la care nașterea s-a produs între săptămânile 22 și 24 de gestație, între anii 2000 și 2011. Rezultatele au fost împărțite pe trei perioade (2000–2003, 2004–2007, respectiv 2008–2011), iar evaluarea s-a făcut pe trei niveluri: supraviețuire fără afectare neurodevelopmentală (constatată la vârsta corectată de 18–22 de luni), supraviețuire cu sechele sau deces. Au fost, în total, 4.227 de nou-născuți cu prematuritate extremă (1.391 până în 2003, 1.535 între 2004 și 2007, respectiv 1.348 după 2008). Supraviețuirea a crescut constant, de la 30% până în 2003, la 36% după 2008. Creșterea s-a făcut pe seama nou-născuților care au supraviețuit fără afectare neurologică, a căror proporție a ajuns la 20% în ultimul interval, plecând de la 16% în primul interval (date semnificative statistic). După ajustarea rezultatelor pentru a lua în calcul diferențele dintre cele trei cohorte de nou-născuți, a rezultat că șansa relativă de supraviețuire a crescut în timp, între primul și ultimul interval de timp: 1,27 pentru supraviețuirea cu sechele și 1,59 pentru supraviețuirea fără afectare neurologică.
    Un editorial2 care însoțește studiul din NEJM trece în revistă nu doar rezultatele comunicate acum de americani, ci și o serie de alte studii similare din Suedia, Franța, Japonia și Marea Britanie. Nu există recomandări naționale care să prevadă acordarea de îngrijiri pentru nou-născuții cu vârsta gestațională cuprinsă între 22 și 23 de săptămâni, iar diferențele dintre protocoalele fiecărui centru inclus în studiu ar putea explica unele rezultate care au variat între centre. Probabil că „minirevoluția” în neonatologie, cum o numește Prakesh Shah, de la University of Toronto, a fost inițiată de abordările mai blânde, precum sprijinul respirator mai puțin invaziv, tolerarea unor constante fiziologice chiar în afara intervalelor normale, terapia cu melatonină sau administrarea de eritropoietină, iar acestea ar trebui să fie prioritare la nou-născuții cu prematuritate extremă.

 

ADHD cu emoții

 

     Tulburarea cu deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) este diagnosticată exclusiv clinic, prin excluderea altor afecțiuni sau tulburări care se manifestă prin simptome specifice, iar studiile de până acum nu au reușit să identifice, dincolo de orice dubiu, bazele neurobiologice ale ADHD. E lesne de înțeles de ce numeroase eforturi se îndreaptă în această direcție, de identificare a unor modificări structurale care să poată fi corelate cu expresia clinică a acestei tulburări. Grupul de lucru Enigma ADHD este o colaborare internațională care adună la un loc date clinice și IRM de la persoane cu și fără ADHD, din numeroase centre de pe trei continente. Ideea acestei colaborări este ca prin numărul mare de cazuri adunate să se poată obține o putere statistică suficient de semnificativă pentru a discerne care ar putea fi modificările neuroimagistice specifice pentru ADHD.
    Studiul3 publicat miercuri (15 februarie) de grupul Enigma ADHD în Lancet Psychiatry comunică rezultatele obținute de la 1.713 pacienți diagnosticați cu ADHD, în comparație cu cele de la 1.529 de persoane din lotul de control (vârsta medie: 14 ani). Au fost analizate imaginile obținute prin IRM cerebral – secvența T1 ponderat. La pacienții cu ADHD, volumele nucleului accumbens, amigdalei, nucleului caudat, hipocampului, putamenului și cel intracranian total au fost mai mici decât cele din grupul de control. Nu s-au înregistrat diferențe la nivel de globus pallidus sau talamus. Diferențele de volum au fost maxime între subgrupurile de copii (sub vârsta de 21 de ani), ceea ce le sugerează autorilor o întârziere a maturizării acestor structuri cerebrale. În același timp, medicația psihostimulantă sau severitatea simptomelor nu a influențat rezultatele imagistice.
    Un comentariu4 care însoțește studiul apreciază rezultatele ca pe un important pas înainte în cercetarea neurobiologiei ADHD, dar atrage atenția că studiile viitoare vor trebui să identifice dacă factorii de risc din mediu sau cei genetici nu cumva duc la suprapunerea ADHD cu tulburările de afectivitate (dată fiind implicarea nucleilor amigdalieni). Înțelegerea mai bună a acestei suprapuneri ar putea schimba chiar modul în care conceptualizăm ADHD, cred autorii. Astfel, dacă tulburarea de afectivitate este o parte de bază din ADHD, atunci tulburarea nu ar mai trebui să fie văzută ca una pur cognitivă.

 

Gura perfectă

 

    Cum arată gura perfectă a unei femei? La această întrebare și-a propus să răspundă un studiu5 publicat joi (16 februarie) în JAMA Facial Plastic Surgery. Desigur, e vorba mai mult de un sondaj cu un puternic determinism cultural și de rasă. Au fost utilizate fotografiile a 20 de femei cu vârste între 18 și 25 de ani, pe baza cărora au fost apoi generate pe calculator cinci modele diferite ale suprafeței buzelor (fig. 1). Cele o sută de figuri rezultate au fost apoi notate la capitolul atractivitate de un focus grup de 150 de participanți. Apoi, patru variante pentru fiecare față au fost create pentru cele mai atractive 15 imagini, prin manipularea raportului dintre buza superioară și cea inferioară, menținând însă suprafața deja găsită atractivă (fig. 2). Cele 60 de imagini au fost apreciate de un alt focus grup, de 428 de persoane. În fine, suprafața buzelor celor mai atractive fețe a fost folosită pentru a calcula raportul suprafeței totale a buzelor la treimea inferioară a feței.
    În final, cele mai atractive buze, după cum au fost apreciate de focus grup, au avut o suprafață totală mai mare cu 53,5% decât în realitate, iar raportul 1:2 între buza superioară și cea inferioară a fost ales drept cel mai atractiv. De partea cealaltă, cel mai puțin atractiv raport a fost de 2:1. Suprafața totală a buzelor atractive a reprezentat 9,6% din treimea inferioară a feței.
    Comentariul6 care însoțește studiul constată, pe lângă faptul că rezultatele ar trebui să fie luate în considerare de chirurgia estetică și de industria de înfrumusețare, că se impun trei concluzii interesante: există posibilitatea excesului de filler la augmentarea buzelor; trebuie respectate proporțiile și raportul dintre buze; echilibrul regiunii inferioare a feței trebuie păstrat.


Notă autor:

1. Younge N et al. Survival and neurodevelopmental outcomes among periviable infants. N Engl J Med. 2017 Feb 16;376(7):617-28

2. Shah PS. Neonatal intensive care — the only constant is change. N Engl J Med. 2017 Feb 16;376(7):694-6

3. Hoogman M et al. Subcortical brain volume differences in participants with attention deficit hyperactivity disorder in children and adults: a cross-sectional mega-analysis. Lancet Psychiatry. 2017 Feb 15

4. Lugo-Candelas C, Posner J. Collective analytics: advancing the neuroscience of ADHD. Lancet Psychiatry. 2017 Feb 15

5. Popenko NA et al. A quantitative approach to determining the ideal female lip aesthetic and its effect on facial attractiveness. JAMA Facial Plast Surg. 2017 Feb 16

6. Winslow CP. Defining the perfect mouth. JAMA Facial Plast Surg. 2017 Feb 16

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe