Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  HITECH  »  Descoperiri

Aplicații ale imunohistochimiei

Viața Medicală
Dr. Nicoleta-Monica FOTEA vineri, 24 iunie 2016
     Imunohistochimia (IHC) are numeroase aplicații, atât în cercetarea fundamentală, cât și în cea clinică. Printre cele mai importante regăsim: diagnosticul histogenetic al neoplaziilor nediferențiate a căror origine nu poate fi precizată morfologic, studiul factorilor de prognostic și identificarea unor markeri cu implicație clinică în tratamentul pacienților, încadrarea într-un tip și subtip de cancer (de exemplu, a limfoamelor), discriminarea între caracterul benign sau malign al unei proliferări celulare, identificarea structurilor și a produșilor sintetizați de celule.
     În cancerul de sân, IHC permite: diferențierea hiperplaziei benigne de hiperplazia ductală atipică/carcinomul ductal de grad scăzut, confirmarea/infirmarea invaziei, identificarea subtipurilor histologice și a fenotipului molecular sau identificarea sânului ca prim locus metastatic pentru un alt tip de cancer. Identificarea prin IHC a receptorilor pentru estrogen și progesteron are un rol important în estimarea potențialului beneficiu al tratamentului cu tamoxifen la femeia fertilă sau în premenopauză ori cu inhibitori de aromatază la femeia în postmenopauză. Her-2/neu este printre primele oncogene studiate în clinică pentru cancerul de sân invaziv. Pe lângă rolul său ca factor de prognostic, expresia este mai importantă pentru introducerea tratamentului cu trastuzumab, un anticorp monoclonal împotriva receptorului HER-2. Pentru a îmbunătăți acuratețea testării pentru HER-2, există o serie de ghiduri care impun ca un rezultat pozitiv să fie acela în care colorarea este apreciată ca 3+ (definită ca o colorare uniformă, intensă a membranei în mai mult de 30% din celulele invazive tumorale). Pentru cazurile echivoce (2+), se realizează prin FISH amplificarea genică, la rândul său pozitivă dacă există mai mult de șase copii ale genei HER-2 în nucleul celulelor tumorale sau dacă raportul genă HER2/cromozom 17 este cel puțin 2,2 (1).
     Imunohistochimia în cancerul pulmonar este o analiză complementară importantă pentru diagnosticul pozitiv și la fel de importantă pentru diferențierea subtipurilor histologice de cancer pulmonar și pentru aprecierea prognosticului. În panelul pentru cancerul pulmonar se regăsesc următorii markeri mai frecvenți: CK7, CK20, COX-2, TTF-1, cromogranina, sinaptofizina, p63 și citokeratinele cu greutate moleculară mare (CK5/6). Diferențierea între carcinomul scuamos și adenocarcinomul pulmonar se poate face folosind ca markeri numai TTF-1 și p63, specificitatea și sensibilitatea CK5/6 fiind discutabilă (2).
     În cancerul de prostată, p63 și citokeratina 34βE12 sunt utilizați ca markeri pentru a diferenția proliferările acinare atipice de adenocarcinom, mai ales în condițiile în care reconstrucția arhitecturii glandulare este dificilă din cauza dimensiunii reduse a fragmentelor bioptice. Celulele bazale normale sunt pozitive pentru cei doi markeri. Evidențierea acestora evită rebiopsierea sau rezecția intempestivă a prostatei în condiții de benignitate (3).
     În diferite stări patologice, o serie de proteine sunt supraexprimate ca urmare a malfuncției unor căi de semnalizare. Aceste proteine puse în evidență prin IHC pot constitui o modalitate de tratament. Printre cele mai întâlnite sunt receptorii factorului de creștere epidermal (EGFR), proteină transmembranară cu un domeniu tirozin-kinazic intracelular. Prima moleculă îndreptată către un astfel de receptor este transtuzumab, anticorp anti HER-2/neu, utilizat mai ales în cancerul mamar. Au fost dezvoltați și alți inhibitori ai tirozin-kinazei asociați EGFR, printre care erlotinib, utilizat în cancerele pulmonare fără celule mici (NSCLC) stadiul IV ca primă linie de tratament, sau cetuximab, anticorp anti HER-1 cu aplicații în cancerul din sfera capului și a gâtului.
     Imunohistochimia permite, de asemenea, realizarea unor hărți detaliate de distribuție a neurotransmițătorilor la nivelul sistemului nervos și împreună cu localizarea tracturilor nervoase la identificarea circuitelor neuronale.
     IHC și cuantificarea histomorfologică sunt utilizate frecvent încercetarea farmaceutică. Analiza imaginilor digitale bazate pe IHC se aplică pentru evaluarea eficacității medicamentelor și în studii de siguranță, pentru stratificarea pacienților, validarea țintei pentru intrarea în studii de fază 1, 2 sau 3 și expresia biomarkerilor. În studiile de eficacitate și siguranță, morfometria celulară (forma, mărimea, granularitatea) și marcarea antigenului (intensitate, arie) pot fi cuantificate printr-un software și permit compararea răspunsului la un medicament dat în funcție de doză, atât în studiile clinice, cât și în cele preclinice. Expresia antigenului este un indicator central pentru a demonstra eficacitatea unui medicament. Prin măsurarea biomarkerilor și corelarea lor cu modificările de distribuție sau cu răspunsul la tratament se pot formula concluzii rapide.
     IHC s-a dovedit un instrument util și în detectarea infecțiilor pe probele tisulare. Chiar dacă unele efecte citopatice pot fi identificate cu ușurință și de rutină pe colorațiile histochimice, uneori acestea nu sunt specifice și sunt aleatoriu distribuite în proba investigată. În aceste cazuri, IHC se poate utiliza pentru diagnosticul infecției, mai ales în cazul unor microorganisme prezente într-un număr mic, slab colorate, cu o creștere lentă, non-cultivabile sau cu o morfologie atipică.
     Diagnosticul infecției cu virusul herpes simplex (HSV) se poate stabili utilizând anticorpi mono- sau policlonali împotriva antigenelor HSV. Chiar dacă anticorpii policlonali sunt sensibili, nu permit distincția între HSV-1 și HSV-2, pentru că acestea sunt antigenic asemănătoare. De asemenea, trăsăturile histologice ale HSV se pot regăsi și în infecțiile cu virusul varicelo-zosterian. Anticorpul monoclonal împotriva glicoproteinei GP1 a virusului varicelo-zosterian este suficient de sensibil și specific pentru a face distincția între cele două infecții. IHC se folosește și pentru demonstrarea asocierii între herpes virus 8 și sarcomul Kaposi sau boala Castleman multicentrică (4).
     Diagnosticul de sarcom Kaposi este problematic prin similitudinea morfologică cu alte neoplasme vasculare benigne sau maligne. Imunocolorarea antigenului nuclear latent 1 este folosită pentru confirmarea diagnosticului, în special în leziunile precoce sau când neoplasmul este prezent într-o zonă anatomică rară.
     Diagnosticul histologic al virusului citomegalic (CMV) în țesuturile fixate se bazează pe identificarea efectelor citopatice precum incluziile nucleare și citoplasmatice sau ambele. De multe ori, acestea lipsesc în infecțiile recente, la pacienții imunosupresați sau pot fi confundate cu modificările degenerative sau reactive. IHC s-a dovedit utilă în detectarea CMV la pacienții cu colită ulcerativă refractară la corticoterapie sau în detectarea infecției CMV oculte la pacienții cu infecții SNC posttransplant ce au dezvoltat complicații neurologice (5, 6).
     Infecția cu Helicobacter pylori duce la gastrită cronică și este puternic asociată cu dezvoltarea limfoamelor gastrice. Detectarea infecției pe secțiunile clasice hematoxilin-eozină (HE) se face numai în 66% din cazuri. Deși metoda histochimică convențională este mai sensibilă decât HE, tratamentul pentru gastrită cronică activă poate modifica forma sau poate scădea numărul de microorganisme, făcând dificilă identificarea și diferențierea de mucină sau produșii extracelulari inflamatori. În aceste situații, IHC îmbunătățește rata de identificare cu succes a bacteriei, chiar la un cost mai redus comparativ cu o cultură.
     Boala Whipple, cauzată de Tropheryma whipplei, afectează primar intestinul subțire și ganglionii limfatici mezenterici și mai puțin frecvent alte organe (SNC, inima). Caracteristica histopatologică a bolii o constituie prezența unui număr mare de macrofage spumoase, PAS+, dar prezența acestora nu este patognomonică, pentru că s-a observat și în alte patologii – histoplasmoză, macroglobulinemie sau infecții cu Mycobacterium avium. Un anticorp sensibil și specific policlonal de iepure este utilizat pentru a obține un diagnostic rapid al bolii Whipple intestinale sau extraintestinale (7).
     Bartonella este o bacterie implicată în angiomatoza bacilară, pelioza hepatică, boala ghearelor de pisică, în leziunile granulomatoase ale ficatului și splinei sau în endocardita negativă la hemoculturi. IHC s-a utilizat pentru identificarea B. henselae și B. quintana la nivelul valvelor cardiace ale pacienților fără hemoculturi pozitive, existând anticorpi policlonali sau monoclonali ce pot diagnostica și diferenția între diferitele subtipuri de Bartonella (8).
Bibliografie

1. Tanner M et al. Chromogenic in situ hybridization: a practical alternative for fluorescence in situ hybridization to detect HER-2/neu oncogene amplification in archival breast cancer samples. Am J Pathol. 2000 Nov;157(5):1467-72

2. Rekhtman N et al. Immunohistochemical algorithm for differentiation of lung adenocarcinoma and squamous cell carcinoma based on large series of whole-tissue sections with validation in small specimens. Mod Pathol. 2011 Oct;24(10):1348-59

3. Leite KR et al. The use of immunohistochemistry for diagnosis of prostate cancer. Int Braz J Urol. 2010 Sep-Oct;36(5):583-90

4. Katano H et al. Expression and localization of human herpesvirus 8-encoded proteins in primary effusion lymphoma, Kaposi’s sarcoma, and multicentric Castleman’s disease. Virology. 2000 Apr 10;269(2):335-44

5. Kambham N et al. Cytomegalovirus infection in steroid-refractory ulcerative colitis: a case-control study. Am J Surg Pathol. 2004 Mar;28(3):365-73

6. Razonable R. Cytomegalovirus infection in the brain of liver transplant recipients: do pathologically occult infections matter clinically? Liv Trans. 2003;9(3):313-5

7. Baisden BL et al. Diagnosis of Wihipple disease by immunohistochemical analysis: a sensitive and specific method for the detection of Tropheryma whipplei (the Whipple bacillus) in paraffin-embedded tissue. Am J Clin Pathol. 2002 Nov;118(5):742-8

8. Lepidi H et al. Quantitative analysis of valvular lesions during Bartonella endocarditis. Am J Clin Pathol. 2000 Dec;114(6):880-9

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 180 de lei
• Digital – 115 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC