Mai nou, aud că
Organizaţia Mondială a Sănătăţii spune că vegetarienii şi consumatorii de „hrană
vie“ n-ar fi chiar foarte sănătoşi psihic. Personal, consider afirmaţia
hazardată. Că trebuie să ne preocupe hrana sub toate aspectele ei este însă de înţeles.
Pe un post TV se analizează produsele „bio“
cu avantajele şi cu dezavantajul de a fi „nesimţit de scumpe“, deoarece în preţ
se poate citi nu calitatea produselor, ci lungimea lanţului de intermediari.
(Doar „gustul măsoară calitatea“, aflăm.) Cineva – care spune că vorbeşte în
numele consumatorilor – pledează pentru o sănătoasă educaţie alimentară. O
educaţie agresivă însă. Altfel, schimbarea nu poate avea loc.
Postul TV Trinitas transmite „Viaţa sănătoasă“.
Tema: tuberculoza. N-are legătură cu hrana. Sau are? O doctoriţă blândă, cu părul
alb, discută cu invitata, o prezenţă plăcută, volubilă, binevoitoare, dr.
Emilia Tabacu – coordonator tehnic al programului de tuberculoză în Bucureşti –
despre prevenţie, despre ancheta epidemiologică, despre relaţiile medic–pacient
şi comunitate–om în suferinţă. Plămânul este legat de sentimentul de tristeţe –
crede moderatoarea. Componenta psihică e importantă, întăreşte invitata.
Studiile arată că la divorţaţi incidenţa tuberculozei e mai mare. Când află
diagnosticul, oamenii reacţionează diferit: unii se poartă de parcă nu li s-ar întâmpla
lor. E o reacţie de apărare, fireşte. Alţii încep să plângă. Sunt şi din cei
care, din contră, îşi mobilizează toată energia să vadă ce-i de făcut. Atenţie
la anturaj însă: prea multă atenţie acordată bolnavului îl poate speria pe
pacient. Lipsa de atenţie îi dă senzaţia de izolare. „Mă evită colegii“ – se plângea
o fostă pacientă. Educaţia pacientului, a semenilor, a marelui public e şi ea în
suferinţă, conchide doctoriţa. Moderatoarei îi place ideea de educaţie, ca şi
aceea de prevenţie. Tratarea bolnavului e cea mai bună prevenţie. Dacă tratăm
focarul, sursa de infecţie, numărul îmbolnăvirilor scade – ne asigură
coordonatorul tehnic al programului de tuberculoză pentru Bucureşti. Tot la
prevenţie intră alimentaţia sănătoasă, odihna, plimbările, mersul pe jos,
cultivarea relaţiilor de prietenie. Calculatorul e comunicare? Da, dar el
izolează omul. Avem cu toţii mare nevoie de comunitate, de privirile semenilor,
de îmbrăţişările lor, de afecţiune.
Moderatoarea: Vă temeţi de bacilul Koch?
Invitata: Acum nu mă mai tem. Când am intrat în specialitate, mă temeam. Îmi
pun mască, mă spăl pe mâini, aerisesc şi stau de vorbă pe îndelete cu pacienţii
mei, nu mi-este teamă de oameni. (Privirea doctoriţei exprimă respect, încredere,
grijă, responsabilitate – ingrediente care, după unii, alcătuiesc, laolaltă,
iubirea omenească sub toate aspectele ei.)
Speranţa TV transmite „Jurnal de credinţă“.
Un predicator cu mustaţă şi cu cravată în dungi discută amical cu o moderatoare
în taior roşu cu negru. Subiectul: vieţi complicate. Sunt prezentate cazuri
reale, „experienţe de viaţă“ deosebite, dure, oameni care s-au confruntat de
timpuriu cu probleme serioase (divorţ, cancer ş.a.), dar care au reuşit să răzbească,
liniştiţi şi luminoşi, după ce şi-au încorporat temeinic vitamina I – Iubirea, iubirea faţă de semeni şi iubirea faţă de
Dumnezeu.
Concluzia explicită a acestor vizionări de
duminică: viaţa pe Pământ este complicată. Sunt oameni care par fericiţi, dar
adesea fericirea lor nu-i decât o mască. Tragediile nu se văd, sunt în spate.
Unii reuşesc să-şi complice şi mai mult viaţa. Alţii reuşesc să şi-o
simplifice. Dar „simplificarea“ presupune un dar de iubire din ambele părţi:
Cineva care ne iubeşte, a pregătit, şi El, rezolvări pentru noi: pace, încredere,
linişte. Trebuie, doar, să le acceptăm. Cu Iubire.
