Newsflash
Cultură

Visuri, amintiri și speranță

de Dr. Raluca BULEA - ian. 4 2018
Visuri, amintiri și speranță
     Sfârșitul lunii decembrie vine ca un anotimp al speranței, al celei care apune și al celei care stă să se nască, plină de nădejde. Sunt zile când, alături de cei dragi, ne adunăm spre a ne bucura împreună de clipe frumoase menite să ne ajute să intrăm în spiritul sărbătorilor.
     Moș Nicolae e întotdeauna cel care începe vestirea bucuriei pentru mari și mici, venind cu primele daruri ale iernii. La Institutul Italian de Cultură ne-a adus o expoziție de pictură de care vom avea parte până la 15 ianuarie, anume aleasă pentru a ne apropia de inocența copilăriei și de lumea cu posibilități nemărginite a visurilor. „Călătorie onirică” este provocarea vizuală lansată de artista Emma Anticoli Borza, pictoriță, ilustratoare și designer, care de ceva timp a ales să trăiască la București, considerând capitala noastră un loc deosebit de prielnic pentru tot ceea ce înseamnă artă și cultură.
     De parcă titlul nu ar fi fost suficient ca să ne trezească dorul de ducă, fie și numai în imaginație, autoarea și Giorgio Vulcano, curatorul expoziției au așezat pe lângă simeze o mulțime de bărcuțe de hârtie, care în loc să plutească pe apă sunt suspendate în aer, aflate cumva la granița dintre două lumi în care abia așteaptă să ne conducă. Simbolic este faptul că firele care le țin într-un fragil echilibru sunt în culorile tricolorului românesc. În joacă trecem pe lângă păpuși și ursuleți de pluș, ne depășesc în grabă vehicule conduse de veseli arlechini ce ne invită la un tur cu caruselul, înotăm pe mări închipuite și plutim apoi printre nori, stele și jucării, și ne învârtim, și ne tot învârtim, până când, amețiți, ne așezăm, pentru a continua să visăm la călătorii pe tărâmuri magice. Așa reușim să străbatem lumea în spațiu și timp, fără să părăsim universul oniric.

 

Spiritul Antichității

 

     Inspirata metaforă a efemerității, „Ca o umbră de vis”, a fost darul primit de publicul bucureștean iubitor al vechii civilizații grecești, la început de decembrie, într-un spectacol de poezie și muzică semnat Nikolas Pappas. Arheolog și curator al Muzeului Arheologic din Pella, acesta a evocat personalitatea și viața lui Alexandru Macedon prin vocile a șapte personaje care i-au fost apropiate. Evenimentul a fost organizat de Asociația Culturală Greacă din România – NOSTOS și s-a desfășurat sub auspiciile Ambasadei Greciei la București în Sala Arcelor de la ARCUB Gabroveni.
     Sub vechile bolți ale beciului din hanul de altădată a răsunat melodios și mai vechea limbă a elinilor, și totul a rezonat sinergic, creând o atmosferă ireală, în care părea că suntem într-adevăr lângă mamele și soțiile părăsite, lângă ostașii înstrăinați, care au alergat după glorie departe de căminele lor, urmărind himere pe care în van încercau să le atingă. Spiritul antichității a fost întregit prin expunerea în sală a unor reproduceri de mozaicuri și a imaginii bustului de marmura al lui Alexandru, ale căror originale se află la Muzeul Arheologic din Pella, fosta capitală a Macedoniei antice.

 

Sunetul muzicii

 

     Prin muzică și-a încheiat activitatea acestui an și Institutul Italian de Cultură, cu deja tradiționalul Concert extraordinar de Crăciun, găzduit și de această dată de Catedrala romano-catolică „Sf. Iosif”. Concertul a fost susținut de Corul I Crodaioli, grup vocal masculin provenind din nordul Italiei, care de aproape șase decenii încântă publicul din peninsulă și din lumea întreagă. Numele lor face referire la alpiniști, cățărători pe crestele montane, oameni simpli care tânjesc să ajungă mereu mai sus și o pot face prin escaladă și prin cânt. În cuvântul de deschidere, Ezio Peraro, directorul Institutului, a menționat că evenimentul îi era dedicat în mod special lui Luigi Cazzavillan, născut în același sat (Arzignano, provincia Vicenza) cu dirijorul și fondatorul corului, Bepi de Marzi, de al cărui nume se leagă apariția și succesul ziarului „Universul”.
     În atmosfera atât de specială a catedralei ce devenise neîncăpătoare, vocile a capella care se armonizau și se completau perfect unele cu celelalte, au reușit să creeze o lume magică de sunete, atât de plină încât nu mai avea nevoie de niciun element în plus, de niciun instrument. Cântecele ne-au dezvăluit minunea Crăciunului, povestind de Buna Vestire și de Nașterea de la Betleem, „când tăcerea era pe pământ, noaptea era la jumătate de drum și Domnul a coborât pe pământ”. Ne-au evocat armonia, azi adesea abandonată, a vieții de la țară, și bucuria celor ce trăiesc la munte, fără să treacă în uitare nici evenimente istorice triste, precum al Doilea Război Mondial.
     Dincolo de subiecte variate, muzica aducea, prin tonalitate, cu cântul georgian, efect potențat de acustica fără cusur a catedralei. Și chiar atunci când nu erau înțelese cuvintele (unele texte fiind în dialect venețian), spectatorii puteau simți emoția profundă și mesajul muzicii, fiecare gândindu-se, cu siguranță, la sărbătorile pe care suntem din nou pe cale să le primim în casele și în suflete noastre.

 

Turtă dulce, muzică și vin

 

     Și Centrul Ceh a vrut să marcheze sfârșitul de an cu un moment dedicat Crăciunului, elementelor tradiționale legate de gastronomie, dar și de muzică, specifice Cehiei, și să le împărtășească pe toate cu cei mai apropiați prieteni români. A fost din nou organizat un atelier de pregătit dulciuri specifice perioadei, de decorat turtă dulce, totul culminând cu un program de cântece și un pahar ridicat în cinstea noului an. Înainte de acest eveniment festiv și vesel, oaspeții au putut vizita expoziția din cadrul „Future museum”, așa cum este cunoscută de câtva timp sala de expoziții a Centrului. Deschisă până la 23 februarie 2018, instalația „Allegro Molto Lento – b” este rodul colaborării românului Andrei Ujică (scriitor și regizor de film, în prezent profesor la Academia de Teatru și Film din Karlsruhe) cu portughezul João Tabarra, fotograf și specialist în imagine filmată, cel care a reinterpretat cele trei filme ale lui Ujică, Videogramele unei Revoluții (1992), Out of the Present (1995) și Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu (2010).
     Proiectul, organizat în colaborare cu Instituto Camões și Ambasada Portugaliei la București, readuce în atenția publicului evenimente de neuitat din trecutul recent, pe care ni le înfățișează într-o perspectivă nouă, obligându-ne astfel la reflecție. În sala întunecată, fragmente de film sunt proiectate simultan pe un ecran jos, orizontal, în vreme ce suntem înconjurați de voci care vin din zilele dramatice ale lui decembrie 1989, cele două tipuri de senzații scoțându-ne din timp și legându-ne de el, simultan.

 

Istoria unei minorități

 

     Desprinsă și ancorată deopotrivă în timp este și istoria țiganilor spanioli, minoritate veche și importantă, dar cunoscută doar la nivel superficial de publicul larg, care adesea se mulțumește cu etichete și catalogări prestabilite. Pentru a deschide posibilitatea unei apropieri și mai bune înțelegeri a istoriei și existenței acestui popor, Ambasada Spaniei la București și Institutul Cervantes au vernisat, la 13 decembrie, expoziția de fotografie „Vidas Gitanas. Lungo drom”, ce poate fi vizitată până la 17 februarie 2018.
     Pornind de la „Viața trecută”, momente legate de originea, migrația și prigoana la care au fost supuși romii în Regatul Spaniei, parcursul expozițional se continuă apoi cu detalii ale vieții prezente și viitoare, legate de modul în care tinerii romi încearcă să își găsească locul în societatea actuală și să iasă din marginalizare, părăsind spațiile delimitate pentru cei de-o etnie cu ei. Pentru a reuși în această încercare, cel mai bun aliat este educația. Sunt prezentate și câteva elemente definitorii ale acestei minorități, unele dintre ele fiind cunoscute în întreaga lume: spiritualitatea și credințele lor, superstițiile, dar, mai presus de orice, muzica și dansul flamenco, atât de iubite și definitorii, incluse din 2010 în lista Patrimoniului Imaterial al UNESCO.
     Nu în ultimul rând, este ilustrat în expoziție faptul că prezența romilor a marcat și un capitol din istoria cinematografiei spaniole, până în anii ʼ60. Acestea și multe alte amănunte pot fi descoperite în cadrul acestui proiect cultural care, în ultimă instanță, ne vorbește despre marginalizare și izolare, intoleranță, dar și despre cum putem să ne bucurăm de diversitate, multiculturalism în contextul realităților pe care le trăim în prezent. Momentul vernisajului a fost completat cu un recital de poezie semnată Federico García Lorca, susținut în limbile română, spaniolă și romani de actorul Sorin Sandu, acompaniat la chitară de Claudiu Marius Răducanu și la țambal de Cristache Eugen Ciolac, în organizarea Centrului Național de Cultură a Romilor – Romano Kher.

 

Expresionism și artă abstractă

 

     În aceeași seară de 13 decembrie a avut loc și obișnuitul concert de Crăciun la Institutul Balassi – Institutul Maghiar din București, susținut, conform tradiției, de muzicienii ce au obținut Premiul publicului la Festivalul Muzicii Maghiare, desfășurat anul acesta. Protagonistele serii au fost două foarte tinere violoniste, Diana Ciudin și Iolanta Eremie, care i-au avut ca invitați pe Dolores Chelariu la pian și Alexandru Cochisă la violă, oferind spectatorilor un program de muzică recentă, maghiară și românească, din care nu au lipsit opusuri semnare Béla Bartók sau Franz Liszt.
     Totodată, acest recital a reprezentat ultimul eveniment în cadrul „Anului Kodály”, pentru care artistele au ales să interpreteze și prima parte din Serenada pentru două viori și violă, aparținând compozitorului, muzicologului și pedagogului maghiar, bun prieten al lui Bartók, omagiat la 135 de ani de la naștere (împliniți pe 16 decembrie) și 50 de ani de la trecerea în neființă. Faptul că metoda sa de predare a muzicii a intrat pe lista Patrimoniului UNESCO a făcut ca multe evenimente să îi fie dedicate lui Zoltán Kodály (1882–1967) pe tot parcursul lui 2017, culminând acum cu o expoziție de fotografii și documente care îi prezintă, pe scurt, viața și opera.
     Acordurile de muzică contemporană cu care ne-am despărțit de acest an cultural au venit în perfect acord cu lucrările ce îmbină expresionismul și arta abstractă ale pictorului Csóka Szilárd Zsolt, expuse în celelalte săli ale Institutului Balassi. Formele rectangulare care revin insistent în multe dintre lucrările sale, combinate cu unele aspecte fluide, de plutire, pot duce privitorul și în zona de exprimare a impresionismului, văzută însă într-un sens foarte larg de redare a unor coordonate ce pot fi asemănate unui peisaj, fără să fie însă unul până la capăt.
     Tonurile închise alese de pictor au parcă ceva din melancolia zilelor de iarnă, dar tot ne fac să rămânem în fața tablourilor în căutare de sensuri, explicații și metafore. Într-un fel, cam la fel facem, în fața ultimelor file de calendar, și în fața propriei noastre existențe, încercând să aflăm semnificații și să alegem speranțe de împlinit pe mai departe.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe