În
realitatea contemporană, pentru cei mai mulți dintre noi „acasă”
desemnează un spațiu care aparține sau este foarte apropiat de
peisajul urban. Verdele vegetației, spațiile ample, albastrul
cerului, mirosul de pământ reavăn sau interacțiunea cu alte
viețuitoare în afara animalelor de companie ne sunt din ce în ce
mai îndepărtate și în pericol de a deveni concepte abstracte.
Ritmul trepidant al vieții ne lasă prea puțin timp pentru a
descoperi alte orizonturi, alte condiții. Atunci când totul devine
prea încărcat și apăsător, nu avem altă opțiune decât să ne
folosim creativitatea pentru a evada din rutină, fără să ne
deplasăm fizic prea mult.
Aceasta
este invitația și deopotrivă provocarea pe care Delegația
generală Valonia-Bruxelles de la București ne-o lansează în
sălile Kretzulescu ale Muzeului Național de Artă al României
(MNAR), cu ocazia proiectului expozițional de toamnă cu care ne-a
obișnuit în ultimii ani. Instituția invitată din partea
comunității francofone din Belgia este pentru a doua oară
consecutiv Centrul Gravurii și al Imaginii imprimate din La
Louvière. De această dată, ea ne aduce în atenție o expoziție
deosebită, cu lucrări semnate de șapte artiști contemporani.
Expoziția intitulată „Un vis locuit (Un
rêve habité)”va fi deschisă publicului larg până
la data de 28 ianuarie 2018.
Traseul
prin vis este deschis de gravurile monocrome sau colorate ale lui
François Schuiten, care alătură elemente reale și situații
neverosimile (cum este arborele viguros din mijlocul Senatului
Belgiei), sau detalii arhitectonice, care își găsesc originea în
secole diferite. Mai departe, lucrările din seria „Orașe
întunecate” ne oferă câteva repere recognoscibile ale
arhitecturii recente din Bruxelles, dar intervenția creativității
artistului ne determină să reflectăm la modul în care aceste
masive construcții moderne reușesc să strivească clădirile mai
mici și mai vechi din vecinătate, atunci când amplasarea lor nu
s-a făcut în cadrul cel mai potrivit.
Ilustrator
și totodată arhitect, Luc Schuiten ne propune, aproape în joacă,
prin antologia „O stradă de la 1850 la 2150”, reprezentarea unei
străzi imaginare, recreată la fiecare jumătate de veac, pornind de
la ceea ce știm deja și încercând să facă previziuni de viitor.
Este interesantă trecerea de la istorie la SF și viziunea sa asupra
metamorfozei suferite deja de peisajul urban. Un element constant de
stabilitate este reprezentat de o clădire care dăinuie în toate
cele opt ilustrații.
Pol
Bury s-a remarcat, după afilierea la grupul COBRA, prin promovarea
unei noi modalități de expresie artistică, pe care a definit-o
artă cinetică și cu ajutorul căreia a încercat să redea
impresia de mișcare unor elemente, prin definiție statice. Un
exemplu al viziunii sale personale asupra turnului Eiffel și a celui
din Montparnasse, ne prezintă imagini spiralate, torsionate ale
celebrelor construcții pariziene. În același timp, multiplele
reprezentări ale Statuii Libertății de la New York, cu variate
tușe de culoare, ne creează senzația de neclaritate, de parcă am
vedea totul în timp ce ne învârtim cu mare viteză într-un
carusel. Tot de inspirație americană sunt și gravurile lui Thierry
Wessel, care ne înfățișează frenezia orașelor de peste ocean
prin suprapunerea bogat colorată a unor elemente decorative aparent
disparate, ca și cele ale lui Luc Van Malderen, care a fost fascinat
de zgârie-norii primei jumătăți a secolului XX. Tușa lui
personală, ce îmbină realul și imaginarul, stă în proiectarea
acestor construcții cu valoare de simbol, scoase din contextul lor
urban, pe un fond pastelat ce ne trimite cu gândul la culorile
curcubeului.
Gravurile
semnate de Thierry Lenoir scot la iveală înstrăinarea în care
trăim. Deși împărțim același imobil, vagon de tren sau de
metrou, rămânem cantonați în propria carapace, astfel că nici
măcar nu încercăm să îi cunoaștem sau să interacționăm cu
cei de lângă noi.
Parcursul
expozițional este încheiat într-o notă mai lejeră cu câteva
scene de interior urban, lucrări care valorifică jocul între umbre
și lumină și ne amintesc de fotografiile interbelice. Aceasta este
de altfel una dintre temele favorite ale singurei artiste prezente în
selecție, Anne Dykmans. Pentru aprofundarea subiectelor de pe
simeze, MNAR în colaborare cu Delegația generală Valonia-Bruxelles
și cu specialiști în domeniul arhitecturii, organizează periodic
și ateliere pentru copii și adolescenți, la care publicul larg
este binevenit.
