A devenit deja o tradiţie ca vara să debuteze seria concertelor organizate la Ateneu de Lando Arte în colaborare cu Filarmonica, sub genericul „Serate muzicale la Bucureşti“. Iar anul acesta s-a lansat un nou format, deosebit de interesant şi atractiv, „Familii de muzicieni“, inaugurat prin programul propus de familia Cazacu, dar într-o formulă mai largă, pentru că reputatul violoncelist Marin Cazacu a prezentat şi piese cântate de soţia sa, flautista Constanţa Cazacu, fiul său, deja cunoscutul violoncelist Ştefan Cazacu, şi de fiica sa, violonista Iulia Cazacu, acompaniaţi la pian de Steluţa Radu, dar şi opusuri interpretate de ansamblul pe care el însuşi l-a fondat – Violoncelissimo –, alăturând parte dintre studenţii săi de ieri şi de azi, rezultatul fiind un concert cuceritor, pentru toate gusturile şi... „pretenţiile“.

   Gândit tocmai pentru a se adresa unui public larg, în „tonuri“ estivale, programul a inclus, în prima parte, opusuri de Barriere, De Falla, Rahmaninov, Wieniawski, Fauré, Haydn, Ceaikovski sau Popper, superbe şi totodată accesibile, punând în valoare performanţa tehnică, sunetul frumos şi amplu, sensibilitatea şi anvergura membrilor familiei Cazacu. Evident, ţinem seama şi de faptul că Iulia are doar 15 ani, iar Ştefan a împlinit 17. Toţi au cântat cu dezinvoltură, cu reală plăcere şi cu multă expresivitate, ceea ce reprezintă, cu siguranţă, o „moştenire“ preluată şi de tânăra generaţie, preocuparea pentru interpretare în cel mai adevărat sens al cuvântului, pentru capacitatea de a transmite publicului atmosfera şi trăirile cuprinse în partitură fiind o trăsătură „intrată în sânge“. Pe de altă parte, repertoriul ales a constituit o trecere prin mai toate epocile şi stilurile, de la preclasic la începutul de secol XX – o „istorie a muzicii“, dar şi o provocare pentru interpreţii care au demonstrat, dacă mai era nevoie, că muzica de cameră, deşi foarte elevată, poate încânta şi melomanii rafinaţi, şi specialiştii, şi spectatorii aflaţi poate la prima întâlnire cu genul, în măsura în care este abordată... aşa cum trebuie. (...)

Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.