Newsflash
Cultură

Universuri care se întrepătrund

de Dr. Monica-Emilia CHIRILĂ - feb. 10 2017
Universuri care se întrepătrund
     În contextul creșterii continue a numărului de pacienți oncologici, crește și nevoia de suport psihologic, atât pentru ei, cât și pentru familiile lor, această susținere având efect pozitiv asupra calității vieții și rezultatelor tratamentului. Din păcate, în spitalele de stat din România lucrează doar zece psihologi, în contextul în care anual sunt diagnosticate peste 80.000 de cazuri noi de cancer. Din această cauză, ei nu reușesc să vină în contact cu toți cei care ar avea nevoie de sprijinul lor.
     Ca o paranteză, dacă ne întoarcem privirea spre părintele Hippocrate și urmașul său, Galen, observăm că, în concepția lor, bolile erau cauzate de excesul uneia dintre cele patru „umori” existente în corp: sânge, bilă neagră, bilă galbenă și flegmă. Atât cancerul, cât și melancolia (depresia) erau considerate a avea drept cauză excesul de bilă neagră. Evident, mecanismele celor două boli sunt privite acum dintr-o cu totul altă perspectivă, dar asocierea în sine este de reținut.
     O multitudine de studii recente evaluează impactul psihologic al afecțiunilor neoplazice. Amintim în acest sens rezultatele unui studiu efectuat de echipa coordonată de  Dégi László Csaba, conferențiar habilitat în cadrul Facultății de Sociologie și Asistență Socială a Universității „Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, specializat în psiho-oncologie, director la International Psycho-Oncology Society, cu o activitate prolifică în acest domeniu. Conform acestei cercetări, în anul 2013, patru din zece pacienți oncologici din România prezentau depresie clinică, anxietatea fiind întâlnită, de asemenea, la aproape jumătate din cei chestionați. Dégi László Csaba a fost invitatul ediției din luna decembrie 2016 a Atelierului de Filosofie si Antropologie Medicală de la Cluj-Napoca. În cadrul prezentării sale, acesta a făcut un periplu captivant între trecutul, prezentul și viitorul preconizat în domeniul asistenței psihologice a persoanelor diagnosticate cu cancer.
     Recunoașterea oficială a importanței suportului psihologic oferit bolnavilor a avut pionierii săi. Ida Cannon, care în 1919 a înființat primul departament de asistență socială medicală, la spitalul din Massachusetts, un nucleu important pentru dezvoltarea ulterioară a psiho-oncologiei, afirma: „Asistentul social care lucrează în oncologie trebuie să reprezinte punctul de vedere al pacientului, lucrând cu medicul, pentru a adapta tratamentul la condiția socială a pacientului. Acesta nu este doar o ființă izolată, nefericită, ghinionistă, care ocupă un pat de spital, ci rămâne un membru al familiei, al comunității din care provine”.
     Jimmie Holland, psihiatră, considerată „părintele” psiho-oncologiei, a fondat în 1980 International Psycho-Oncology Society (IPOS), cu un an înainte fiind înființată și American Cancer Society. Anii ʼ70–ʼ80 au adus o reducere a stigmatizării pacienților neoplazici, lucru care a ușurat colaborarea și cercetarea în acest domeniu. La sfârșitul anilor ʼ90 a început să fie folosit termenul de „cancer distress”, ales în așa fel încât să fie evitată o stigmatizare suplimentară, având în vedere că reacția psihologică a pacienților nu este datorată unei patologii psihiatrice, ci este determinată de evenimentele prin care trec, în legătură cu diagnosticul și tratamentul antineoplazic. Echipele implicate în dezvoltarea și perfecționarea unor noi modele practice, precum și asigurarea suportului necesar pacienților sunt multidisciplinare, ele cuprinzând medici, psihologi, asistenți sociali, membri ai clerului. O altă rețea de sprijin este creată de pacienții înșiși sau de familiile acestora, ele însele o componentă importantă, mai ales în contextul resurselor umane insuficiente din cadrul sistemului.
     Viitorul vine și cu alte propuneri, în care progresul tehnologiei capătă atribute umanoide. Roboți de tipul Alexa sunt programați și perfecționați pentru a oferi direct, prin „viu” grai, răspunsuri adecvate unor întrebări variate, oferind „empatie” și funcționând ca „asistent personal” complementar interacțiunii cu persoane reale. Dispozitivele mobile pot rula aplicații care să ajute pacienții să își dea seama când trebuie să ceară ajutor și de asemenea să le ofere informații cu privire la locurile unde ar putea găsi acest sprijin. Există și în România o asemenea aplicație, numită APSCO, un instrument util pentru evaluarea distresului oncologic, fiind adresată nu doar pacienților, ci și persoanelor semnificative din jurul acestuia și personalului medical. Sunt evaluate pe o scară de la 1 la 10 (asemănător durerii), nivelul de stres, anxietate, depresie, furie și respectiv nevoia de ajutor. Aceste „termometre emoționale” au fost create în 2007 de prof. dr. Alex Mitchell, din Marea Britanie. Informațiile oferite nu au valoare diagnostică, nu oferă tratament sau intervenție în criză, însă permit autoevaluarea și monitorizarea distresului oncologic. Unul dintre standardele de calitate în îngrijirea pacienților oncologici recomandate de IPOS susține că nivelul distresului ar trebui considerat al șaselea semn vital, alături de temperatură, presiune arterială, puls, frecvență respiratorie și durere. Celelalte două elemente promovate sunt reprezentate de necesitatea recunoașterii îngrijirii psihosociale a pacienților oncologici ca drept universal al omului, și de integrarea domeniului psihosocial în tratamentul de rutină.
     În ciuda realităților care sunt departe de a avea nuanțe de roz, speranța refuză să se predea, iar Planul național multianual integrat de control al cancerului este așteptat și din punctul de vedere al psiho-oncologiei ca un sol aducător de vești bune. Un eveniment de apreciat este includerea pe lista ocupațiilor din România a „Navigatorului de pacienți” care a început cu luna decembrie 2016. Mult mai importantă decât denumirea oarecum neobișnuită este misiunea acestora de a reprezenta o „interfață” între pacient și sistemul medical. Alături de aceștia, asistenții sociali cu competență în oncologie reprezintă o necesitate pentru îmbunătățirea calității vieții pacienților. De asemenea, avem nevoie de educarea populației pentru a accepta ajutorul psiho-oncologilor, al căror număr sperăm să crească în viitorul apropiat.
     Înregistrarea audio a conferinței și informații cu privire la programul viitoarelor prezentări pot fi accesate pe site-ul www.afsam.eu

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe