S-ar zice că vremea vremuieşte-n rostul ei,
neţinând seama de secunda ce ne-a fost dată spre a aduce-n lume infim adaus,
îmbogăţind-o cu o nouă frumuseţe care să semene cu noi. S-ar zice că timpul în
care ne-am trezit, prezenţă vie are, prin noi chiar, început şi sfârşit.
Maria
Candrea Ionescu (n. 1927), membră a Cenaclului de arte plastice al
medicilor pictori „Ion Ţuculescu“, face parte dintre oamenii frumoşi care ştiu
să ofere semenilor frumuseţe. Cu o activitate artistică neobosită (peste 25 de
expoziţii personale, fără a mai aminti şi de cele colective, cărora pictoriţa
nu se mai oboseşte să le ţină o riguroasă contabilizare), ea învaţă culorile să
recreeze câmpul cu flori, „crângul când frunza-i încă rară“, purtând amprenta
inconfundabilă a cuminţeniei luminii cântătoare pe arpegii de linişti.
Preponderente
între lucrările sale – florile. Bujorii
din grădină îşi clamează parcă bucuria de a se fi deschis, cârciumăresele au în frăgezimea
petalelor ceva din obrajii altor „crâşmăriţe“, daliile par gătite de balul de sâmbătă seara (dar, mai abitir, de
hora din sat, de duminică), floarea-soarelui
face concurenţă florilor toamnei şi,
peste toate, crinii, faţă-n faţă cu trandafirii.
Nu lipsesc nici imagini ale unor locuri încărcate
de istorie cuminte – Balcicul, Bărăganul,
Marea noastră cea deloc neagră, Herăstrăul,
Veneţia şi – perla coroanei din regatul creaţiei Mariei Candrea Ionescu – satul natal, casa părintească, cu, mereu
de veghe, chipul mamei.
Recenta expoziţie deschisă la Centrul
Cultural UNESCO „Ionel Perlea“ din Slobozia a reunit lucrări din diferite
perioade de creaţie ale pictoriţei, ca într-o parcurgere de drum presărat cu
flori şi lumină, dar cu precădere tablouri realizate în ultimii doi ani.
De ce
iarna, ca o lespede de gheaţă, vine peste atâta chiot de floare din universul
înmiresmat prins pe pânzele şi acuarelele artistei? Doar pentru că afară era
iarnă? Dar în suflet, n-aţi căutat mai atent, privind pictura acestei foarte
solare creatoare de artă? Floare între
culorile Cenaclului de artă al medicilor pictori „Ion Ţuculescu“, Maria Candrea
Ionescu a înnobilat (şi încă o mai face cu aceeaşi sprinteneală de spirit)
nenumărate colecţii particulare de pe toate continentele, adăstând şi în Muzeul
de Artă Românească din Illinois, dar mai cu seamă în Muzeul Judeţean Ialomiţa
din Slobozia, localitate care-i este sensul vorbei acasă.
