Articolul „Prefigurări ale bioeticii în opera târzie a lui Grigore T. Popa“, semnat de Richard Constantinescu, prezintă concepţia marelui savant din ultima sa carte „Viaţă şi societate“, apărută înainte de a fi marginalizat de regimul comunist, prefigurând tematic REVISTA ROMÂNĂ DE BIOETICĂ, vol. 8, nr. 4. Tânărul cercetător află idei confirmate de viaţă, care îşi păstrează nealterată viabilitatea. Cunoscut mai ales pentru opera sa ştiinţifică, Grigore T. Popa (1892–1948) este şi o mare conştiinţă a cărei voce răzbate timpul, atrăgând atenţia asupra necesităţii îngemănării adevărului ştiinţific cu valorile unei morale superioare. De reţinut finalul articolului, în care autorul desprinde mesajul concepţiei savantului român, subliniind că, nefiind „jandarmul ştiinţei“, bioetica este mai mult o „oglindă“ şi „va fi cu atât mai folositoare, cu cât cei care o susţin vor avea conştiinţele mai curate“.

    O asemenea „oglindă“ este articolul „Bioetica şi provocările ştiinţei“, semnat de Ioan Zanc, Iustin Lupu şi Oana Mureşan, în care sunt analizate implicaţiile dezvoltării ştiinţelor medicale şi biotehnologiilor, cu aspectele pozitive şi negative privind dezvoltarea socială şi umană. Între discursul „marii promisiuni“ şi „discursul îngrijorării“, autorii atrag atenţia asupra unui dublu pericol: considerarea medicinii doar ca o ştiinţă tehnică şi „transformarea omului din subiect în obiect şi chiar obiect de manipulare în procesul cercetării biomedicale şi al îngrijirii sănătăţii“. Progresele medicinii şi biologiei au generat numeroase dezbateri privind stabilirea unor norme care să poată controla folosirea lor spre beneficiul omului şi al societăţii. Sub acest aspect, se conturează două mari direcţii: una individualistă şi relativistă, care accentuează drepturile şi libertăţile individului, şi alta „holistă“, care ia în consideraţie mai mult coeziunea grupului. Sunt şi voci care susţin, cu îndreptăţire, că stabilirea acestor norme şi principii ar trebui să fie în atribuţia conştiinţei ştiinţifice, singura abilitată să înţeleagă esenţa problemelor. Se aminteşte că, în 2005, a apărut „Manualul de etică medicală“, coordonat de Unitatea de Etică a Asociaţiei Medicale Mondiale, destinat „să ajute studenţii în Medicină să răspundă mai bine numeroaselor sfidări etice cu care sunt confruntaţi în practica de fiecare zi şi să pună mai puternic acest imperativ: pune pacientul pe primul loc!“. Promovând perseverent şi temeinic argumentat „dreptul la demnitatea persoanei împotriva abuzurilor ştiinţei“, bioetica are toate şansele să devină „un ghid de conştiinţă şi competenţă profesională“. (...)

Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.