La aniversarea a opt
decenii de viaţă, medicul scriitor Nicolae
Radu şi-a lansat, la 26 martie a.c., la Muzeul Naţional al Literaturii
Române, cea de-a noua carte literară, volumul Memorii afective. Ubi amici,
ibidem opes, apărut la Editura Cartex. În el, autorul îi evocă pe
semenii care i-au schimbat soarta în ultima jumătate de veac; printre aceştia
se numără intelectuali, dar şi oameni obişnuiţi, care i-au fost pacienţi,
precum şi medici cărora le-a fost pacient, trăitori în România şi Franţa (unde
s-a stabilit în 1994).
Scriitorul şi
istoricul literar Lucian Pricop, totodată director al Editurii Cartex, afirma că
e foarte uşor să-i devii prieten lui Nicolae Radu, nu graţie calităţilor sale,
ci datorită generozităţii cu care el a încărcat semnificativ această noţiune.
Lectura îi prilejuieşte cititorului o interesantă evocare a istoriei culturale
din (aproape) ultimul veac. Medicul, scriitorul şi filosoful Sorin Lavric a mărturisit
că-l cunoaşte pe autor de aproximativ patru ani, de când i-a citit celelalte cărţi
de memorii. Ceea ce îi reproşează acum este că a schimbat numele reale ale
persoanelor, din pudoare, pentru a le menaja, ceea ce „nu dă bine“, căci
memorialistica împinsă spre ficţiune îşi pierde din autenticitate. Autorul are
stofă de luptător, cu o tenacitate ieşită din comun, înfruntând în carieră
piedici de netrecut pentru alţii. Cu o vocaţie tragică, asemeni unui personaj
al lui Eschil sau Sofocle, răzbate demn, cu onoare, prin viaţă.
Aşa cum a mărturisit
autorul, cartea – probabil ultima din ciclul „Memorie“ – a fost rezervată
prietenilor, toate personajele din ea fiind învestite cu această demnitate. Deşi
rămâne un memorialist, ne avertizează că a completat, ca şi până acum, golurile
de memorie şi amintirile neconvenabile cu fructe dulci plăsmuite de imaginaţie.
A ales amintirile portrete şi întâmplări care i-au marcat viaţa afectivă în
sens favorabil sau mai puţin favorabil: „ce a putut să fie uitat a fost trecut
la uitări, ce nu poate fi uitat a fost trecut la iertări“. O altă mărturisire
sinceră: a încercat să scape de unele amintiri obsesive păstrate de o memorie
ce refuză reconcilierea pentru că nu le înţelege motivaţia. La eveniment au mai
luat cuvântul dr. Constantin Bogdan, preşedinte interimar al Societăţii
Medicilor Scriitori şi Publicişti din România, şi scriitoarea şi traducătoarea
Paula Romanescu.
Născut la 25
februarie 1934, în satul Cremenari, comuna Galicea, jud. Vâlcea, Nicolae Radu a
absolvit Facultatea de Medicină a IMF Bucureşti în 1959, şi Facultatea de
Istorie-Filosofie a Universităţii „A. I. Cuza“ din Iaşi în 1974. Este medic
primar ATI, doctor în ştiinţe medicale, autor de cărţi de specialitate (Manual
de anestezie şi reanimare, Imunopatologie chirurgicală, Manual de
anesteziologie, Antibioticele şi imunitatea, Manual de terapie intensivă),
autor şi coautor a peste 70 de lucrări ştiinţifice de specialitate comunicate
sau publicate. Opera sa literară cuprinde volumele: Rugăciune pentru cuvinte
(poezii, 2001), Cerbul de la Tufanu trăznit. Jurnal african (2002), Memorie
uitată (2005), Paradisul Mateilor (2007), Memorie resuscitată. Idoli uitaţi.
Portrete (2007), Cerbul Acteon (2008), Memorie incomodă (2011). Este membru al
Uniunii Scriitorilor din România şi al Societăţii Medicilor Scriitori şi
Publicişti din România.
O informaţie
interesantă: este cel mai vârstnic blogger din ţară! Pe www.memoriidemedic.ro sunt postate scrieri ale sale şi ni se
promite, „în timp, întreaga operă a autorului, incluzând romane, povestiri şi
poezie“.