„Trei surori este o piesă de teatru în patru acte, scrisă
de dramaturgul rus Anton Cehov în anul 1900 și care a fost reprezentată pentru
prima dată în 1901, neavând însă succes“ – scriu mai toate istoriile de teatru.
Ulterior a devenit celebră şi a fost jucată pe toate marile scene ale lumii.
Mai mult, aceasta a devenit una din piesele portdrapel ale teatrului modern. Scriitoarea
engleză Shelagh Stephenson, ca orice dramaturg care se respectă, cunoştea
textul cehovian, pe care l-a studiat, în mod sigur, la Universitatea din
Manchester. Sub influenţa textului, ea a scris Memoria apei, deşi
a respins brutal această filieră, bazându-se pe succesul său internaţional.
Este un text cu multă încărcătură dramatică, cu multă
nervozitate și chiar isterie, cu multe amintiri (probabil neplăcute, din
trecutul propriu al autoarei), despre trei femei, trei surori, trei destine. Nu
este o capodoperă, dar este o piesă care oferă excelente roluri și, dacă este
susținută de actori talentați și inteligenți, precum cei care alcătuiesc
distribuția spectacolului (Cecilia Bârbora, Medeea Marinescu, Raluca Aprodu,
Diana Dumbravă, Marius Manole, Andrei Finți) și de un regizor inspirat, atunci
succesul este asigurat. Erwin Șimșensohn, tânăr regizor, încă necunoscut
marelui public, deși are o activitate bogată prin teatrele din țară, a știut să
lase textul să curgă lin, spontan, fără intervenții aiuristice, în care să iasă
pregnant personalitatea sa, precum majoritatea tinerilor regizori de azi,
torturați în exces de „supratema“ piesei. Sunt multe momente excelent
realizate, dar cel mai mult iese în evidență meticulozitatea lucrului cu
majoritatea actorilor.
Într-o ținută destul de sumară, actrița Rodica Aprodu susține cu
aplomb „cel mai de succes număr din program“ – rolul
tinerei surori. Nici Cecilia Bârbora nu se lasă mai prejos – într-un costum
care vrea să sugereze sobrietatea, își plângea viața în cea mai cruntă stare
bahică. Excelentă este scena de înfruntare dintre fiică și mamă, susținută de
ambele actrițe intens și cu mult nerv.
Deşi era prezent un public de elită, la spectacol nu s-a
prăpădit lumea de râs, aşa cum declara autoarea că s-ar fi întâmplat prin alte
părţi ale lumii. S-au urmărit cu atenţie evoluţiile celor trei surori, jucate
în forţă, care oricât ar nega autoarea, tot cehoviene rămân. Dacă cele trei
surori au avut așa-zisa scenă „mare“ de dramă, pentru care actrițele – Cecilia
Bârbora, Medeea Marinescu și Rodica Aprodu – dovedesc reale calități, cele două
roluri masculine mai mici nu sunt lipsite de importanță, interpretate de Marius
Manole și Andrei Finți. La reușita spectacolului au contribuit și scenografa
Alina Herescu, prin decorul simplu și costumele sugestive, şi Anca Mocanu, prin
alcătuirea programului de sală.
