Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  CULTURĂ  »  Cultură

Un șofer și un pictor într-un dialog de excepție

Viața Medicală
Candid STOICA vineri, 28 aprilie 2017
     Înființat în anul 1941 de un grup de actori alungați – conform legilor rasiale – din teatrele profesioniste, teatrul Barașeum – Teatrul Evreiesc de azi a fost rebotezat și încorporat în salba de teatre înființate și subvenționate de stat în 1948. Iar după 1990, prin ordonanța de urgență nr. 21/1997, guvernul României a retrocedat comunității evreiești clădirea, iar Teatrul Evreiesc, ca instituție culturală, a rămas al statului, subvenționat din bugetul Primăriei București. În perioada de început a teatrului (care avea obligația ca piesele să fie jucate numai în limba română) au evoluat artiști de mare performanță – precum Nicolae Stroe, Beate Fredanov, Leny Caler sau Agnia Bogoslava – și au pus în scenă regizorii Moni Ghelerter și Alexandru Finți. De asemenea, aici au activat compozitorii Henry Mălineanu, Elly Roman, Edmond Deda, care au realizat diverse musicaluri. Tot aici a debutat Mircea Crișan.
     La conducerea teatrului s-au succedat de-a lungul anilor mulți directori, cel mai longeviv fiind regizorul Harry Eliad, iar după decesul său primarul de atunci, Sorin Oprescu, a numit-o pe Maia Morgenstern director interimar, anunțând că municipalitatea va începe demersurile pentru ca Teatrul Evreiesc de Stat să poarte numele lui Harry Eliad, dar deocamdată se pare că lucrurile au rămas la stadiul de anunț.
     Site-ul oficial al teatrului anunță 30 de spectacole, unele jucate în limba idiș (majoritatea), cu traducere la cască în limba română, dar și spectacole jucate doar în limba română, ca „Șofer/Pictor” al israelianului Hillel Mitelpunkt. Se poate observa predilecția Maiei Morgenstern de a interpreta piese cu două personaje, cel feminin aparținând, bineînțeles, ei. Cred că până acum a interpretat roluri feminine în mai mult de zece piese cu două personaje, aducând cu ocazia asta teatrul, poate fără voia ei, la condiția sa primară din vremea lui Eschil, lipsind doar corul antic.
     „Șofer/Pictor”, piesa interpretată de Maia Morgenstern și Lucian Iftime, este una destul de simplă, dar cu un sfârșit tragic: „Mira este pictor și după patruzeci de ani de carieră artistică în America de Sud, revine în casa copilăriei sale din Israel unde descoperă că fratele ei a murit, iar în locul lui trăiește prietenul acestuia, Aaron, un șofer de camion, care și-a pierdut memoria din cauza unui accident”, se menționează în foaia program.
     Spectacolul, despicat inteligent de inegalabilul Alexandru Dabija – autorul a două controversate spectacole pe texte de Caragiale (unul la Teatrul Național din Iași, altul la Teatrul de Comedie), dar și al excelentului spectacol cu „Două Loturi” de la Teatrul Național din București – este structurat și potențat, bineînțeles, pe dialogul dintre cei doi protagoniști. Acesta se desfășoară când calm și hilar, când nervos, dramatic, atingând uneori cote destul de înalte, dar sfârșind brusc. De fapt, interesul pentru piesă, dincolo de evoluția sinuoasă a personajelor, constă nu atât în conflictul dintre cei doi – care este minor –, ci mai ales în dialogul care ne descoperă în timp ce se derulează piesa, două entități complet diferite, două evoluții paralele. Maia Morgenstern, cu experiența căpătată în atâtea roluri de femei viguroase, volitive, propune o nouă ipostază a tipului creat în atâtea spectacole: femeia stăpână pe destinul ei, ușor naivă, ușor contemplativă, foarte personală în răspăr cu mediul în care trăiește, uneori dură cu morala timpului. Actrița reușește încă o dată să ne înfățișeze o eroină plină de farmec și de pitoresc, dar sensibilă până la sublim. Personajul ei are rigiditatea omului rămas în proiect, dar și fragilitatea creatorului care caută avid să se regăsească pe sine. Am filmat alături de Maia Morgenstern în „Balanța”, filmul lui Lucian Pintilie, am văzut-o în câteva dintre spectacolele ei de mare anvergură, ca „Vizita bătrânei doamne” (la Teatrul Național) sau „Profesiunea doamnei Warren” (la Teatrul Mic), dar nu înțeleg deloc vigoarea cu care artista se aruncă și se risipește în atâtea piesuțe minore, care nu spun mare lucru, precum „Miss Daisy și șoferul ei” de A. F. Uhry  sau „Tango Final” de Mario Diament.
     Tânărul actor Lucian Iftime – pe care-l văd pentru prima oară într-un rol de mare întindere –, caută să-i țină piept impetuoasei Maia și reușește pe deplin, creând un personaj complex, care, deși fragil psihic, este puternic dominat de bunătate. Dacă la început acesta este refractar personalității eroinei, ajunge până la urmă să o înțeleagă și să o ocrotească. Lucian Iftime dovedește că are o puternică personalitate, certe calități de actor complex, fiind un nume de care în mod sigur vom mai auzi. Decorul Andradei Chiriac reușește să ne arate că piesa se poate petrece oriunde, chiar și în România. Dar 120 de minute (fără pauză) este mult prea mult pentru ce conține piesa.
     Ar fi multe de spus despre repertoriul Teatrului Evreiesc de Stat, destul de eteroclit, care trebuie să facă față în primul rând lipsei acute de spectatori, iar în al doilea rând concurenței acerbe a celorlalte teatre – atât profesioniste, cât și multiplelor în­jghebări de teatre particulare. Paris, Viena, Varșovia, New York, Israel, acestea sunt locurile în care se petrece acțiunea mai tuturor spectacolelor din repertoriu, în vremuri trecute sau actuale. Se poate observa că din repertoriu lipsește un text original, care să arate critic noile realități ale României de astăzi. Cunosc un text al dramaturgului Constantin Turturică, care narează povestea dramatică (și adevărată) a unei familii de evrei care a emigrat în Israel și, nereușind să se aclimatizeze acolo, s-a întors în România. Piesa respectivă, denumită „Cel mai bine e în avion”, zace de mult timp în sertarele secretariatulul literar al teatrului. Această lozincă, devenită celebră, a fost născocită de cei care foloseau ruta București–Tel Aviv, dus și întors.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 180 de lei
• Digital – 115 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC