Cunoscutul om politic şi economist Varujan Vosganian, vicepreşedintele Uniunii Scriitorilor din România, a debutat editorial în primii ani ai ultimului deceniu din secolul al XX-lea, cu ceea ce s-a chemat "literatură de sertar", concretizată în placheta de versuri „Şamanul albastru" şi cu volumul de proza „Statuia Comandorului", pentru care Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti l-a răsplatit cu un premiu pentru „cea mai bună carte de proză a anului" în 1994. În 2001, el a publicat o ediţie bilingvă romano-engleză de versuri „Ochiul cel alb al Reginei", iar în anul 2004 -un alt volum de versuri - „Iisus cu o mie de braţe", aparut într-o elegantă casetă, bogat ilustrată, care se oferea cititorului sub forma unui triptic. Cu fiecare volum de versuri, Varujan Vosganian a demonstrat o maturi-zare a mijloacelor sale de expresie, o anume sensibilitate, atât în poeziile de dragoste, cât şi în cele filosofice. Poetul are un profil liric aparte, versurile sale emanând o anumită melancolie, izvorată din stările sale emoţionale, privind la lume cu reţinere şi îngrijorare. Dar mereu cu nădejde în spiritul divin. De altfel, unul dintre criticii literari români considera că omul politic Varujan Vosganian „este dublat de un poet la fel de grav, de elegant şi de profund".
   Astăzi se poate spune că Varujan Vosganian se dovedeşte şi un romancier „la fel de grav, de elegant şi de profund", căci am avut privilegiul de a fi printre primii cititori ai primului său roman - CARTEA ŞOAPTELOR - apărut recent la Editura „Polirom", pe care îl recenzează Madeleine KARACAŞIAN. Articolul integral îl puteţi citi în săptămânalul nostru.